--Închide ușa în urma ta--
Închide ușa în urma ta
Ca să nu intre fumul,
Țigara stinsă în urma ta,
Vrea să-mi arate drumul.
Strânge bagajele din strada mea,
Căci șansa ți-ai pierdut-o,
Rujul tău pe perna mea
Și rana am cusut-o.
Șterge lacrima de pe obraz,
Azi floarea-i ofilită,
Destinul tău stătea în ceas,
Acum e doar clepsidră.
O unghie ruptă ți-așteaptă uitarea
Și cheia de aur o îngrop în pământ,
Iarăși schimb iala și chem iar salvarea,
Eu pier, căci tu nu m-ai vrut.
Category: Love poems
All author's poems: edi petecuță
Date of posting: 19 января
Added in favorites: 1
Views: 292
Poems in the same category
✨Trecerea vieții..✨
✨Trecerea vieții..✨
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor nestins,
Uităm că timpul ne-a lăsat
Doar amintiri ce pier în vis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem sub stele,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de drumuri grele.
_________________________________________
✍️A.A.-Aga Andreia ✨
Oscilații continue, Inimi și destine
În inerția unui sărut cinetic
Gândul meu atoll, impuls mecanic
Pătrunde-n timp efemer dar magic
Iar frecvența inimi-mi pare lanț de amintiri
Un șir monoton de pasiuni pierdute
A cărei diagrame statico-cinematică
Izbește firavul simțământ invariant
În proiecți ortogonale ale sufletului meu
Ce acceleraza unghiular în priviri făurite
De așa natură să mă-nfioare, și-mi par
Creații divine închistate-n perpetum infinite
În marșul ce mă apropie de tine
Energia mea se stinge
Și rămân fără cuvinte
Lumea mea cuantică, lanțană de sfere
Se pierde în durere
Un compendium de suspine
Mă ajută să găsesc un silogism
O teoremă un algoritm
wildemon
zboruri deasupra zidurilor circulare/2
în balansul zilei,
coborâm sau
urcăm?
vârfurile obeliscurilor-
sub greutatea orelor trăite aiurea,
se sfărâmă.
bucăți din tencuiala orologiilor
acoperă lâncezeala.
și-n acest răstimp al surghiunului am simțit vlăguirea ochilor....
Tu... și numai Tu...
M-ai sclipit dintr-o privire,
O privire de neuitat.
Dar la prima întâlnire,
Sămânța dragostei ai plantat.
Zâmbetul tău ce mă orbește,
Mă face fericit de zi cu zi.
Dar când dispare îmi zdrobește,
Inima în părți o mii.
Ochii tăi nemărginiți,
Îmi fur inima prin mituire.
Devin tot mai infiniți,
Fără nicio șansă de supraviețuire.
Să ții minte întotdeauna,
Lângă tine voi fii mereu.
Nici furtuna și nici minciuna,
Nu ne vor despărți de Dumnezeu.
(Dedicată unei persoane speciale)
Toamna în suflet, toamnă în mine
În noapte simt cum treci
Printre picuri reci,
Cu starea ta de toamnă
Încerc să rămân calmă...
Te afunzi în foșnet de frunze
Uscate,pătrunse
De frig, de uitare
Aștepți o schimbare
Te privesc de departe
Printre frunze uscate
Totul e apăsător și greu
La fel ca sufletul meu
Toamna afară, toamnă în mine,
Mă apasă iarna ce vine
De ce nu mi-ai spus astă vară
Că totul se stinge și o să doară?
Rece timpul, rece și tu
Te așteptam, dar acum nu...
Te mai aștept la primăvară
Te mai aștept ca în prima seară..
✨Trecerea vieții..✨
✨Trecerea vieții..✨
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor nestins,
Uităm că timpul ne-a lăsat
Doar amintiri ce pier în vis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem sub stele,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de drumuri grele.
_________________________________________
✍️A.A.-Aga Andreia ✨
Oscilații continue, Inimi și destine
În inerția unui sărut cinetic
Gândul meu atoll, impuls mecanic
Pătrunde-n timp efemer dar magic
Iar frecvența inimi-mi pare lanț de amintiri
Un șir monoton de pasiuni pierdute
A cărei diagrame statico-cinematică
Izbește firavul simțământ invariant
În proiecți ortogonale ale sufletului meu
Ce acceleraza unghiular în priviri făurite
De așa natură să mă-nfioare, și-mi par
Creații divine închistate-n perpetum infinite
În marșul ce mă apropie de tine
Energia mea se stinge
Și rămân fără cuvinte
Lumea mea cuantică, lanțană de sfere
Se pierde în durere
Un compendium de suspine
Mă ajută să găsesc un silogism
O teoremă un algoritm
wildemon
zboruri deasupra zidurilor circulare/2
în balansul zilei,
coborâm sau
urcăm?
vârfurile obeliscurilor-
sub greutatea orelor trăite aiurea,
se sfărâmă.
bucăți din tencuiala orologiilor
acoperă lâncezeala.
și-n acest răstimp al surghiunului am simțit vlăguirea ochilor....
Tu... și numai Tu...
M-ai sclipit dintr-o privire,
O privire de neuitat.
Dar la prima întâlnire,
Sămânța dragostei ai plantat.
Zâmbetul tău ce mă orbește,
Mă face fericit de zi cu zi.
Dar când dispare îmi zdrobește,
Inima în părți o mii.
Ochii tăi nemărginiți,
Îmi fur inima prin mituire.
Devin tot mai infiniți,
Fără nicio șansă de supraviețuire.
Să ții minte întotdeauna,
Lângă tine voi fii mereu.
Nici furtuna și nici minciuna,
Nu ne vor despărți de Dumnezeu.
(Dedicată unei persoane speciale)
Toamna în suflet, toamnă în mine
În noapte simt cum treci
Printre picuri reci,
Cu starea ta de toamnă
Încerc să rămân calmă...
Te afunzi în foșnet de frunze
Uscate,pătrunse
De frig, de uitare
Aștepți o schimbare
Te privesc de departe
Printre frunze uscate
Totul e apăsător și greu
La fel ca sufletul meu
Toamna afară, toamnă în mine,
Mă apasă iarna ce vine
De ce nu mi-ai spus astă vară
Că totul se stinge și o să doară?
Rece timpul, rece și tu
Te așteptam, dar acum nu...
Te mai aștept la primăvară
Te mai aștept ca în prima seară..
Other poems by the author
O ultima clipă
Pentru gura de aer din abisul înecat,
Mă scufund în tăcerea privirii divine,
O mână de aur din vechiul palat
Mă ridică și pulsul revine.
Pentru rana deschisă se închid promisiuni,
Pentru vorbele aruncate se prinde un juramant,
Nu iubirea prea mare a facut stricaciuni,
Ci speranța, prea vie, s-a pierdut printre lumi.
La perna sărutului de noapte,
Coboara un gând de nu mă uita,
Regina din umbră aude doar șoapte,
Și simte o inima ce poate ceda.
Zgomotul din bezna tristeții,
Ridica iar pulsul și ia-mă `NAPOI,
Pentru o clipa de fericire se sparge clepsidra,
Și rămân singur,in doi...
Nu a fost o dezamagire de moment,
A fost o ultima clipa de bucruie!
Undeva în ochii tai mă gasesc competent
Să pot scrie o iubire cu zâmbete dificile.
De sus aș cere o ploaie,
Să nu mă vezi plângând când poate
Zambetul meu ascunde doar iertare,
Căci eu,am trecut peste toate.
Pentru o sclipire din ochi
Vreau să-ți recit o veșnicie!
Numește o cum vrei!
Eu o numesc iubire.
Ultima ploaie
Ultima ploaie a adus flori noi
Deasupra mintii obosite
Plansul naturii e in noroi
Ca viermii in morminte.
Poarta inchisa cu lanturi folosite,
E rupta in bataia vantului hain,
Dar nimeni,doar pietre varuite
Și dorul vechiului suspin.
Timpul ingroapa promisiuni
Caci vremea refuză,nu iartă!
Câte regrete,rugaciuni,
Iubirea lor încă poartă?
Prima privire și gustul amar,
Când brusc au plecat in tacere,
Trezesc dorinta unui nou inceput
De plans ,freamat si durere.
Dar soarele isi face simtita prezenta
Peste linistea sumbrului trecut,
Aduce cu el frumusetea
Și florile care au crescut.
Apusul vietii se repetă,
Pe cer doar inimi purpurii,
Corupte de o iubire dementă
Se sting lumini din oameni vii.
Adanc,in sufletul pădurii,
Copacii ascund momente de neuitat,
Nu oameni!Ci suflete de piatră,
Trădate veșnic in neant.
Furtuna in care au murit
Aduce in ochi lacrimi de sânge,
Lumea aceasta fara rasarit
Dispare, si dorul se frange.
-Glasul Trecutului-
Se face intuneric in jur,
Nu poti scapa irevocabil,
Umil de tot trecutul dur,
Îl port in piept inevitabil.
Mă plange apusul pe sub zare,
Și ploaia imi spală lung tristețea...
Pierdut in propria mi valoare,
Se scurge încet,încet tandrețea.
Sunt aici!Doar eu si gânduri nefondate.
Cu greu ma trece starea noptii,
In golul sufletului ,poate,
Apari măcar in sensul vietii.
Cauta-mă in anii irositi!
În nopti cu plans,zile de jale,
În ochii mei cei obositi
De seri intregi de asteptare.
Dar in zadar,nu mai sunt eu!
E doar carcasa ce a ramas.
Gasește ma si fa ma sa vreau
”Un ultim dans”.
Mă bate gândul să-mi revin,
Să uit de tine si de tot,
Dar cum sa fac?Explica mi tu!
Cand nici sa plang,nu prea mai pot...
Citesc pe asfaltul ud dorința,
Să ma intorc la cine am fost.
Îmbin tradarea cu sentința
Și sigur stiu: Nu are rost.
Cine am fost noi pana la urmă?
Doar doi copii...acum straini!
Crezând ca totul e o glumă,
Sfârșim prezentul clandestini.
Pacientul tău
Încerc sa scriu fara sa cred
Ca singur,viata isi are rostul,
Disperat sa nu te pierd,
Cand simt ca nu trec testul.
Bolnav de tine,dependent
Mi e dor de a ta imbratisare,
Iubirea ta e tratament
Si glasul dulce alinare.
Ești toata noaptea ,cand nu dorm,
Alunec printre stele căzătoare!
Și toata ziua, cand am somn,
Visez la stele plutitoare...
M-am saturat,
Să nu ma satur de tine!
Iubesc ce esti! Iubesc cum esti!
Și nu mă pot abține.
Exemplul meu,greu de urmat,
Pentru minte inspirație,
În mâna ta răman blocat
Ca pacient in operație.
Desfă-mi inima usor,
Înpacheteaz-o bine...
Fă-o lui Dumnezeu cadou
Și locuiește-n mine.
Calul de pluș
Dormeai deasupra minții mele,
Ce suflet bland,asa credeam,
Erai cam totul pentru mine,
Un simplu cal de pluș aveam.
Si ma trezeai din somn adanc,
Chiar noaptea pe la ora trei,
Muream de plans,sa nu fi bine,
De dragul tau,stiam ce vrei.
Erai micuț,dar in inima mea,mare,
Caci nu aveam pe nimenea ca tine!
Tu nu erai o simpla jucarie,
Erai amicul meu,la rau,dar si la bine.
Simbolul legaturii drepte,
Regretul meu ca te am pierdut,
Anii trecura ca o ploaie,
Din care eu,am ramas ud.
In colțul camerei astepti,
Caluțul meu de plus,umil,
Eu am crescut,te am parasit,
Am devenit un om ostil.
Când a trecut atâta vreme?
Când si unde te am lăsat?
Nu ma privi cu fața tristă!
Eu nu am vrut sa fi uitat.
Simțeam mereu un gol in mine,
Și vreau sa fac doar un retuș,
Intors de alte minti străine,
Te uit și azi,căluț de pluș.
𝓝𝓸𝓪𝓹𝓽𝓮𝓪 𝓿𝓲𝓼𝓾𝓵𝓾𝓲
Pe malul lacului pustiu,
Revin să-mi cânți,a nu știu câta oară,
Căci n am pierdut al meu suspin,
Și vreau mereu ca să mai doară.
Îmi pierd memoria n silabe
Și ochii tăi in stelele de dimineață,
În zilele demult trecute,
În ani de zile uitați in ceață.
Când nopatea visului mă trece,
În mintea mea te rătăcești,
Compasul inimii nu tace,
Dar tu ,tu tot mai mult te pierzi.
Oare ai ales cu sufletul?
Caci m am trezit într un coșmar,
Nu vreau sa știu cum e regretul
Zilei negre cand dispar.
Urmele tale sunt tot aici!
Prezența ta,pașii tăi mici,
Dar eu numai sunt când strigi!
Nu încerca să mă ridici!
La țărmul regăsirii noastre,
Răsună un ultim glas plăpând,
Căci dorul zboară către astre,
Și eu te plang tăcut in gând...
Când noaptea visului dispare,
În mintea mea nu te găsesc,
Compasul inimii mă doare,
Dar pentru tine, mă opresc.
O ultima clipă
Pentru gura de aer din abisul înecat,
Mă scufund în tăcerea privirii divine,
O mână de aur din vechiul palat
Mă ridică și pulsul revine.
Pentru rana deschisă se închid promisiuni,
Pentru vorbele aruncate se prinde un juramant,
Nu iubirea prea mare a facut stricaciuni,
Ci speranța, prea vie, s-a pierdut printre lumi.
La perna sărutului de noapte,
Coboara un gând de nu mă uita,
Regina din umbră aude doar șoapte,
Și simte o inima ce poate ceda.
Zgomotul din bezna tristeții,
Ridica iar pulsul și ia-mă `NAPOI,
Pentru o clipa de fericire se sparge clepsidra,
Și rămân singur,in doi...
Nu a fost o dezamagire de moment,
A fost o ultima clipa de bucruie!
Undeva în ochii tai mă gasesc competent
Să pot scrie o iubire cu zâmbete dificile.
De sus aș cere o ploaie,
Să nu mă vezi plângând când poate
Zambetul meu ascunde doar iertare,
Căci eu,am trecut peste toate.
Pentru o sclipire din ochi
Vreau să-ți recit o veșnicie!
Numește o cum vrei!
Eu o numesc iubire.
Ultima ploaie
Ultima ploaie a adus flori noi
Deasupra mintii obosite
Plansul naturii e in noroi
Ca viermii in morminte.
Poarta inchisa cu lanturi folosite,
E rupta in bataia vantului hain,
Dar nimeni,doar pietre varuite
Și dorul vechiului suspin.
Timpul ingroapa promisiuni
Caci vremea refuză,nu iartă!
Câte regrete,rugaciuni,
Iubirea lor încă poartă?
Prima privire și gustul amar,
Când brusc au plecat in tacere,
Trezesc dorinta unui nou inceput
De plans ,freamat si durere.
Dar soarele isi face simtita prezenta
Peste linistea sumbrului trecut,
Aduce cu el frumusetea
Și florile care au crescut.
Apusul vietii se repetă,
Pe cer doar inimi purpurii,
Corupte de o iubire dementă
Se sting lumini din oameni vii.
Adanc,in sufletul pădurii,
Copacii ascund momente de neuitat,
Nu oameni!Ci suflete de piatră,
Trădate veșnic in neant.
Furtuna in care au murit
Aduce in ochi lacrimi de sânge,
Lumea aceasta fara rasarit
Dispare, si dorul se frange.
-Glasul Trecutului-
Se face intuneric in jur,
Nu poti scapa irevocabil,
Umil de tot trecutul dur,
Îl port in piept inevitabil.
Mă plange apusul pe sub zare,
Și ploaia imi spală lung tristețea...
Pierdut in propria mi valoare,
Se scurge încet,încet tandrețea.
Sunt aici!Doar eu si gânduri nefondate.
Cu greu ma trece starea noptii,
In golul sufletului ,poate,
Apari măcar in sensul vietii.
Cauta-mă in anii irositi!
În nopti cu plans,zile de jale,
În ochii mei cei obositi
De seri intregi de asteptare.
Dar in zadar,nu mai sunt eu!
E doar carcasa ce a ramas.
Gasește ma si fa ma sa vreau
”Un ultim dans”.
Mă bate gândul să-mi revin,
Să uit de tine si de tot,
Dar cum sa fac?Explica mi tu!
Cand nici sa plang,nu prea mai pot...
Citesc pe asfaltul ud dorința,
Să ma intorc la cine am fost.
Îmbin tradarea cu sentința
Și sigur stiu: Nu are rost.
Cine am fost noi pana la urmă?
Doar doi copii...acum straini!
Crezând ca totul e o glumă,
Sfârșim prezentul clandestini.
Pacientul tău
Încerc sa scriu fara sa cred
Ca singur,viata isi are rostul,
Disperat sa nu te pierd,
Cand simt ca nu trec testul.
Bolnav de tine,dependent
Mi e dor de a ta imbratisare,
Iubirea ta e tratament
Si glasul dulce alinare.
Ești toata noaptea ,cand nu dorm,
Alunec printre stele căzătoare!
Și toata ziua, cand am somn,
Visez la stele plutitoare...
M-am saturat,
Să nu ma satur de tine!
Iubesc ce esti! Iubesc cum esti!
Și nu mă pot abține.
Exemplul meu,greu de urmat,
Pentru minte inspirație,
În mâna ta răman blocat
Ca pacient in operație.
Desfă-mi inima usor,
Înpacheteaz-o bine...
Fă-o lui Dumnezeu cadou
Și locuiește-n mine.
Calul de pluș
Dormeai deasupra minții mele,
Ce suflet bland,asa credeam,
Erai cam totul pentru mine,
Un simplu cal de pluș aveam.
Si ma trezeai din somn adanc,
Chiar noaptea pe la ora trei,
Muream de plans,sa nu fi bine,
De dragul tau,stiam ce vrei.
Erai micuț,dar in inima mea,mare,
Caci nu aveam pe nimenea ca tine!
Tu nu erai o simpla jucarie,
Erai amicul meu,la rau,dar si la bine.
Simbolul legaturii drepte,
Regretul meu ca te am pierdut,
Anii trecura ca o ploaie,
Din care eu,am ramas ud.
In colțul camerei astepti,
Caluțul meu de plus,umil,
Eu am crescut,te am parasit,
Am devenit un om ostil.
Când a trecut atâta vreme?
Când si unde te am lăsat?
Nu ma privi cu fața tristă!
Eu nu am vrut sa fi uitat.
Simțeam mereu un gol in mine,
Și vreau sa fac doar un retuș,
Intors de alte minti străine,
Te uit și azi,căluț de pluș.
𝓝𝓸𝓪𝓹𝓽𝓮𝓪 𝓿𝓲𝓼𝓾𝓵𝓾𝓲
Pe malul lacului pustiu,
Revin să-mi cânți,a nu știu câta oară,
Căci n am pierdut al meu suspin,
Și vreau mereu ca să mai doară.
Îmi pierd memoria n silabe
Și ochii tăi in stelele de dimineață,
În zilele demult trecute,
În ani de zile uitați in ceață.
Când nopatea visului mă trece,
În mintea mea te rătăcești,
Compasul inimii nu tace,
Dar tu ,tu tot mai mult te pierzi.
Oare ai ales cu sufletul?
Caci m am trezit într un coșmar,
Nu vreau sa știu cum e regretul
Zilei negre cand dispar.
Urmele tale sunt tot aici!
Prezența ta,pașii tăi mici,
Dar eu numai sunt când strigi!
Nu încerca să mă ridici!
La țărmul regăsirii noastre,
Răsună un ultim glas plăpând,
Căci dorul zboară către astre,
Și eu te plang tăcut in gând...
Când noaptea visului dispare,
În mintea mea nu te găsesc,
Compasul inimii mă doare,
Dar pentru tine, mă opresc.