nonchalant
corpul meu
mereu privit ca pe un obiect
un trofeu
de agatat deasupra patului
vine la pachet
cu un suflet
atins de simple gesturi
si vorbe dulci
(uneori aruncate în vant
doar ca sa ma impresioneze
astfel incat sa mi vând trupul
celui doritor)
cand tot ce imi doresc
este doar sa vorbesc
si sa ti ascult
toate suferintele prin care ai trecut
sperand ca si tu
m ai asculta pe mine
atunci cand imi vine randul.
sperand ca vrei sa mi atingi sufletul
sa mi simti inima bătând
zgomotos
pentru ca prea rare sunt momentele
in care sunt considerata
mai mult decat un trup frumos.
sper sa fiu
intr o zi
indeajuns de buna.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: ANONIM
#viață #adolescență
Data postării: 5 noiembrie
Vizualizări: 28
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Zile
Poem: Retrăire
Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii
Poem: Secretul lui Polichinelee
Poem: Eticheta
O scriitoare moldoveană a câştigat Premiul European pentru Literatură
Poem: Copacii
Poem: Fustița
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi