nonchalant
corpul meu
mereu privit ca pe un obiect
un trofeu
de agatat deasupra patului
vine la pachet
cu un suflet
atins de simple gesturi
si vorbe dulci
(uneori aruncate în vant
doar ca sa ma impresioneze
astfel incat sa mi vând trupul
celui doritor)
cand tot ce imi doresc
este doar sa vorbesc
si sa ti ascult
toate suferintele prin care ai trecut
sperand ca si tu
m ai asculta pe mine
atunci cand imi vine randul.
sperand ca vrei sa mi atingi sufletul
sa mi simti inima bătând
zgomotos
pentru ca prea rare sunt momentele
in care sunt considerata
mai mult decat un trup frumos.
sper sa fiu
intr o zi
indeajuns de buna.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: ANONIM
#viață #adolescență
Data postării: 5 noiembrie
Vizualizări: 61
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Tată
Poem: Insomnie
OMUL SĂPTĂMÂNII: Igor Guzun SCRIITOR, JURNALIST
Poem: Steaua stinsa
Poem: POETUL NEMURITOR NĂSCUT CU ALT NUME
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere
Poem: Angoasă
Poem: O dragoste pierduta
Atmosferă de basm în tren. O garnitură a CMF, gazda unei întâlniri de suflet cu scriitorul Spiridon Vangheli (FOTO)