Per aspera ad astra
Într-un trecut de demult, doi îndrăgostiți,
Împreună într-o poveste de iubire s-au ivit.
Un băiat și o fată, suflete unite-n dorinți,
Semanand in gradina lor, cate-un dor nemaipomenit.
Au crescut împreună, ca florile din soarele bland,
Cu razele de dragoste îmbrățișându-i tandru, în gând.
În ochii lor strălucea o stea înserată,
Iar drumul lor alături era o cale împărțită.
Înflorind iubirea, au sădit în fiecare colț,
Flori delicate, în culori de rouă și de stele,
Dar destinul crud a întors roata vieții,
De cand ea a decis un alt drum.
Acum drumul lor, cândva plin de flori înflorite,
E gol și pustiu, întristând privirile triste.
Acolo unde iubirea lor creștea și înflora,
Sunt doar petale ofilite, semnul despărțirii amare.
Florile lor, odată vii și pline de culoare,
Astăzi sunt martore ale durerii și-a uitării amare.
Lacrimile despartirii au udat pământul uscat,
Iar florile lor s-au înclinat, obosite și-ntristate.
Petalele căzute, semn al iubirii pierdute,
Sunt acum amintiri, cu tristețe reproduse.
În sufletul băiatului, o durere adâncă zace,
Căci iubirea lor s-a risipit, într-o clipă, în noapte.
Dar chiar și în tăcere, în acest întuneric greu,
Iubirea lor rămâne vie, în amintirea lor mereu.
Drumul lor pustiu, cu flori ofilite în urmă,
E simbolul tristeții, al unei iubiri ce-a pierdut o lupta.
Astfel, în această poezie tristă și plină de nostalgie,
Se adună suferința și amărăciunea din inimie.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu 
Data postării: 4 august 2023
Vizualizări: 322
