Suflet ... punct!
Mi s-a imbibat sufletul cu cerneală
Cerneală roșie... ca o magie rea
Din dragostea ce mă făcea "nebună" odinioară
N-a mai rămas nimic...decât tăcerea grea.
Frigul nepăsării tale m-a tot răcit
A schimbat totul...imi simt sufletul mut
Atât de mult te-am adorat si te-am iubit
Că într-o zi pe mine... m-am pierdut.
Ai ales fără recurs să îmi rămâi o rană
O lume străină unde nu pot să mai sper
O umbră palidă ce încă mă îndeamnă
Să mai astept, deși nu vreau decât să mă dezleg.
Am tot sperat să-ți lași vinul sa-mi fie prieten
Să sorb din el dulceața unui moment
Dar nu!... și pun punct!... și fără regret
E singurul lucru ce in veci, n-am să ți-l iert.
Ma lupt să uit ploile de ieri, toate
Las viața să se croiască de la sine...
În momentele când iți va fi mai bine
N-as vrea, karma să-și amintească de tine.
C-ai fost un foc prea mare, acum cenușă rece
Un vis nestins rătăcind printre mulțimi
Dar mi-am promis că în continuare
Am sa te uit... nu vreau să imi mai fii fauritor de lacrimi!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 21 martie
Vizualizări: 183
Poezii din aceiaşi categorie
O rază de lumină
O rază de lumină,
Călătorind fină,
Străbătuse cu doctrină
Întunericul din mină.
Tot așa, bătut a fost,
Fără nici un cost,
Întunericul lipsit de rost
Lăsat făr' adăpost.
Trece pe la judecată
Și inima întunecată,
Ce s-a lăsat vindecată
De lumina cea marcată.
12.05.24
TIMP
A SAPTEA ZI DIN SAPTE
TOT DUPA SAPTE ANI ,
SI TOT LA ORA SAPTE .
TE-AM REINTALNIT ,
SI INCA INIMA MAI BATE
ERAM IN FATA TA , UN PORUMBEL ,
UN COMIS-VOIAJOR .
TI-AS FI ZBURAT IN BRATE,
FIINDCA ARDEAM DE DOR.
AM INGHETAT PE LOC ,
PIERDUTA SI NELINISTITA .
CACI DUPA SAPTE ANI DE ZILE ,
INCA IMI FACI INIMA SA SIMTA!
,,Ne cunoaștem din vedere" în italiană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ci conosciamo di vista
quanti attimi fuggenti
mai a modo loro
non si sono fermati
camminata sicura e veloce
Ci conosciamo di vista
solo gli occhi in silenzio
lo hanno detto tante volte
tutto quello che volevano
quando incontrarono la loro luce...
Nemmeno per caso
Non ho detto una parola
In così tanti incontri,
questo gioco di sguardi
ci ha divertito entrambi.
Ci conosciamo di vista
ma è sempre un piacere
la memoria da conservare
e revisione
gli occhi che conosci da una vita
incontrarci la mattina
e quando nevica e quando piove
nell'auto 179.
Ci conosciamo di vista...
E così!
Ci conosciamo di vista
quanti attimi fuggenti
non ci siamo mai fermati lungo il loro cammino
camminata sicura e veloce
Ci conosciamo di vista
solo gli occhi in silenzio
lo hanno detto tante volte
tutto quello che volevano
quando incontrarono la loro luce...
Nemmeno per caso
Non ho detto una parola
In così tanti incontri,
questo gioco di sguardi
ci ha divertito entrambi.
Ci conosciamo di vista
ma è sempre un piacere
la memoria da conservare
e revisione
gli occhi che conosci da una vita
incontrarci la mattina
e quando nevica e quando piove
nell'auto 179.
Ci conosciamo di vista...
E così!
În așteptarea sărutului
Sărută-mi lumina iubito
Agață-mi pe suflet o stea
Deschide petale de soare
Ascundemă-n inima ta
Sărută-mi cu glasul urechea
Pictează-mi pe cer lumea ta
Atinge cu zâmbete gândul
Așează-mi în mâini mâna ta
Sărută-mi cu visele ochii
Alături în noapte zburând
S-ajungem pe-o floare doi fluturi
Nectarul iubirii gustând
Sărută-mi cu sete obrazul
Usucă-mi cu buzele stropi
Aprins clocotește vulcanul
Să ardă scânteia în ochi
Sărută-mi cu dragoste viața
Aruncă-mi tristețea-n nisip
Să piară-necată în valuri
Să-nvingem cu sufletul timp
Sărutul iubirii nu vine
Sărutul din vis e un dor
Topit sărutând amintire
La poarta sărutului mor
Si plouă...
Și plouă... și plouă... și plouă
De mi se rupe poezia în două,
Dorul de noi în gând se afundă
Cerneala curge și foaia inundă.
Și plouă... plouă mărunt și des,
Din picături vise plăpânde îmi țes
Le strâng pe toate în același pahar,
Plin cândva cu al strugurilor nectar.
Și plouă... și plouă cu vânt
Și gândurile își iau avânt
În inimă imi bat ecouri mute
De dorul, ce nu vrea să te uite...
instantaneu 1/5
ușa coliviei deschisă-i
luna
se-nfoaie
prin spinii întunericului
un tril colorat
de sticlete
O rază de lumină
O rază de lumină,
Călătorind fină,
Străbătuse cu doctrină
Întunericul din mină.
Tot așa, bătut a fost,
Fără nici un cost,
Întunericul lipsit de rost
Lăsat făr' adăpost.
Trece pe la judecată
Și inima întunecată,
Ce s-a lăsat vindecată
De lumina cea marcată.
12.05.24
TIMP
A SAPTEA ZI DIN SAPTE
TOT DUPA SAPTE ANI ,
SI TOT LA ORA SAPTE .
TE-AM REINTALNIT ,
SI INCA INIMA MAI BATE
ERAM IN FATA TA , UN PORUMBEL ,
UN COMIS-VOIAJOR .
TI-AS FI ZBURAT IN BRATE,
FIINDCA ARDEAM DE DOR.
AM INGHETAT PE LOC ,
PIERDUTA SI NELINISTITA .
CACI DUPA SAPTE ANI DE ZILE ,
INCA IMI FACI INIMA SA SIMTA!
,,Ne cunoaștem din vedere" în italiană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ci conosciamo di vista
quanti attimi fuggenti
mai a modo loro
non si sono fermati
camminata sicura e veloce
Ci conosciamo di vista
solo gli occhi in silenzio
lo hanno detto tante volte
tutto quello che volevano
quando incontrarono la loro luce...
Nemmeno per caso
Non ho detto una parola
In così tanti incontri,
questo gioco di sguardi
ci ha divertito entrambi.
Ci conosciamo di vista
ma è sempre un piacere
la memoria da conservare
e revisione
gli occhi che conosci da una vita
incontrarci la mattina
e quando nevica e quando piove
nell'auto 179.
Ci conosciamo di vista...
E così!
Ci conosciamo di vista
quanti attimi fuggenti
non ci siamo mai fermati lungo il loro cammino
camminata sicura e veloce
Ci conosciamo di vista
solo gli occhi in silenzio
lo hanno detto tante volte
tutto quello che volevano
quando incontrarono la loro luce...
Nemmeno per caso
Non ho detto una parola
In così tanti incontri,
questo gioco di sguardi
ci ha divertito entrambi.
Ci conosciamo di vista
ma è sempre un piacere
la memoria da conservare
e revisione
gli occhi che conosci da una vita
incontrarci la mattina
e quando nevica e quando piove
nell'auto 179.
Ci conosciamo di vista...
E così!
În așteptarea sărutului
Sărută-mi lumina iubito
Agață-mi pe suflet o stea
Deschide petale de soare
Ascundemă-n inima ta
Sărută-mi cu glasul urechea
Pictează-mi pe cer lumea ta
Atinge cu zâmbete gândul
Așează-mi în mâini mâna ta
Sărută-mi cu visele ochii
Alături în noapte zburând
S-ajungem pe-o floare doi fluturi
Nectarul iubirii gustând
Sărută-mi cu sete obrazul
Usucă-mi cu buzele stropi
Aprins clocotește vulcanul
Să ardă scânteia în ochi
Sărută-mi cu dragoste viața
Aruncă-mi tristețea-n nisip
Să piară-necată în valuri
Să-nvingem cu sufletul timp
Sărutul iubirii nu vine
Sărutul din vis e un dor
Topit sărutând amintire
La poarta sărutului mor
Si plouă...
Și plouă... și plouă... și plouă
De mi se rupe poezia în două,
Dorul de noi în gând se afundă
Cerneala curge și foaia inundă.
Și plouă... plouă mărunt și des,
Din picături vise plăpânde îmi țes
Le strâng pe toate în același pahar,
Plin cândva cu al strugurilor nectar.
Și plouă... și plouă cu vânt
Și gândurile își iau avânt
În inimă imi bat ecouri mute
De dorul, ce nu vrea să te uite...
instantaneu 1/5
ușa coliviei deschisă-i
luna
se-nfoaie
prin spinii întunericului
un tril colorat
de sticlete
Alte poezii ale autorului
Îl simt...
Închid ochii si îl simt
Îl simt adânc în mine
Papilele nu se dezmint
Simt gust de fericire...
Un dor de vin imi vine
Năvalnic mă-mpresoară
Nu l-aș pierde vreodată
E dulcea mea povară.
Închid ochii și îl simt
Sa plâng imi vine de-al său dor
Un dor ce nu piere nicicând
Doar zace intr-un pahar gol.
Ii simt mirosul...o dulce adiere
Se pitește în sufletul ce îl dorește
Îmi umple paharul de poezie
De-un an visul mi-l hrănește...
Ce-a fost, dacă nu iubirea?
Mă poți certa de mii de ori
Si poți gândi rău despre mine
Dar din lacrimi mi-au crescut flori
Durerea a trecut și azi... sunt bine!
Poți să te crezi inteligent
Pe locu-ntâi sau cel mai tare
În story-ul nostru esti doar un corigent
Cu nota scăzută la purtare.
Poți cu tăcerea să mă umilești,
Din gânduri să-mi ștergi amintirea.
Eu am puterea frumos să te păstrez în ochii mei
Acum spune-mi te rog, ce-a fost???... dacă nu, iubirea!
Spală ploaie!
Spală ploaie tot ce mă mai doare
Spală-mi rănile nevindecate
Și cheamă să-ți fie ajutoare
Furtuna, vântul și nopțile întunecate!
Prindeți-mă în a voastră vâltoare
Tot ce doare să uite al meu nume
Faceți cu mine calamitate naturală
Să scap de neputința ce zace în mine.
Spală ploaie de primăvară timpurie
Amintirea ce mi-a rămas doar mie
Șterge urma celui ce mi-a zâmbit
Și-n final a uitat .... că exist!...
Simfonia lui DE CE
De ce atâta tăcere
S-a așternut peste noi
Când era doar o plăcere
Să ne vorbim amândoi..
De ce azi mă privești cu ură
Când viața nu-i decât o picatură
De ce noi ne-am pierdut în timp
De ce din nou.. ne trece-un anotimp?
De ce-mi rămâi chemare tăcută
Dor sfânt...ce arde necontenit
De ce-mi rămâi cale necunoscută
De ce simt sufletul atât de ostenit.
De ce încâ imi fuge gândul la tine
Spune-mi de ce ?. Dacă nu te intorci
Spune-mi de ce simt cum totul in mine
Uneori, mai vibrează-n armonici.
De ce îmi amintesc a ta privire
Și nu găsesc împotrivire
De ce îmi amintesc al tău zâmbet
Și cât însemna pentru al meu suflet.
De ce nu mi-ai lăsat
Amintirea unei îmbrățişări
De ce mi-ai furat
Plăcerea unei degustări..
De ce, ce-am avut noi
Ai lăsat prematur să moară
De ce timpul l-ai blocat,
L-ai oprit la ul|tima seară..
De ce nu-mi nchid bine ochii
Și parcă imi adie gustul
Vinului de 5 stele
Ce îmi fericea apusul.
Offf....de ce căruta cu "de ce?"
La mine ai răsturnat-o?
Eu, doar voiam să te îmbrățişez,
C-un vin să îmi umpli paharul..
De ce mai esti in visul meu
Când mi-ai rămas atât de rău
De ce în tot din jurul meu
De ce îti caut stralucirea...
De ce un amalgam de sentimente
De dor, încă, mă fac să tresar
De ce-mi revin în gând momente
De ce atâta poezie?.. în zadar.
De ce? De ce? De ce???
Pentru că-i tot ce mi-a rămas
Să scriu ce simt la orice pas
Și scriu în ton cu anotimpul
Ścriu uneori să-mi treacă timpul..
Si scriu că îmi cad frunze si e frig
Că-i timpul toamnei inimilor frânte
Şi-n căderea lor simt cum mă sting
Pierdută in amintirile reci și mute.
Și poate cad că e momentul lor
Să aducă un strop de supărare
Și foșnesc în mine frunze de dor
Mi-e o altă toamna gri si apăsätoare
Dar poate cad nu pentru că vor
Cad pentru lacrimile mele amaref
în dansul lor m-as prinde ușor
Să cad la final in bratele tale..
Cerul afară deja s-a întunecat
E toamnă peste oraş şi-n suflet
Mi-e inima sloi de când ai plecat
Scriu..Și-mi pun singură căldură în suflet
#unpahardepoezie
Noapte blestemata
Noaptea asta pare sa fie blestemată
Ecoul tău îmi sună tot mai tare
Și nici chitara nu mai scoate note-n șoaptă
Te cântă grav, pe note amăgitoare.
Torn vin in pahar, din sticla începută de Malbec
Ii simt de la distanță parfumul negru, sec
...Mă-ntreb de ce nu ai luat totul cu tine
Să nu-mi rămână nici măcar o amintire...
Pe-acorduri grave de chitară, inchin paharul
Ce sângerează un roșu pur
Căci al tău "iarta-ma ", c-un vin, nu-l mai aștept
Oricum... nu ar mai fi... destul.
Am asteptat.
Te-am așteptat cu dor la umbra unui vis
Gândind la toate câte ne-am promis
Privind cum abrupt între noi se dilată depărtări
Sperând să se-ntâlnească ale noastre cărări.
Atât de tare îmi bătea inima când te întâlneam
Nu mai eram eu în preajma ta, mă pierdeam
Îmi doresc să mă pierd din nou doar cu tine
Cu drag să te țin în brațe la mine...
Să te țin in brațe, să te sărut pe frunte
Să bem un vin, sa fim dincolo de cuvinte.
Ce trist...mi-e dor de tine, de vin...de amintiri
Nu pot să-ți spun... doar scap lacrimi din priviri...
Îl simt...
Închid ochii si îl simt
Îl simt adânc în mine
Papilele nu se dezmint
Simt gust de fericire...
Un dor de vin imi vine
Năvalnic mă-mpresoară
Nu l-aș pierde vreodată
E dulcea mea povară.
Închid ochii și îl simt
Sa plâng imi vine de-al său dor
Un dor ce nu piere nicicând
Doar zace intr-un pahar gol.
Ii simt mirosul...o dulce adiere
Se pitește în sufletul ce îl dorește
Îmi umple paharul de poezie
De-un an visul mi-l hrănește...
Ce-a fost, dacă nu iubirea?
Mă poți certa de mii de ori
Si poți gândi rău despre mine
Dar din lacrimi mi-au crescut flori
Durerea a trecut și azi... sunt bine!
Poți să te crezi inteligent
Pe locu-ntâi sau cel mai tare
În story-ul nostru esti doar un corigent
Cu nota scăzută la purtare.
Poți cu tăcerea să mă umilești,
Din gânduri să-mi ștergi amintirea.
Eu am puterea frumos să te păstrez în ochii mei
Acum spune-mi te rog, ce-a fost???... dacă nu, iubirea!
Spală ploaie!
Spală ploaie tot ce mă mai doare
Spală-mi rănile nevindecate
Și cheamă să-ți fie ajutoare
Furtuna, vântul și nopțile întunecate!
Prindeți-mă în a voastră vâltoare
Tot ce doare să uite al meu nume
Faceți cu mine calamitate naturală
Să scap de neputința ce zace în mine.
Spală ploaie de primăvară timpurie
Amintirea ce mi-a rămas doar mie
Șterge urma celui ce mi-a zâmbit
Și-n final a uitat .... că exist!...
Simfonia lui DE CE
De ce atâta tăcere
S-a așternut peste noi
Când era doar o plăcere
Să ne vorbim amândoi..
De ce azi mă privești cu ură
Când viața nu-i decât o picatură
De ce noi ne-am pierdut în timp
De ce din nou.. ne trece-un anotimp?
De ce-mi rămâi chemare tăcută
Dor sfânt...ce arde necontenit
De ce-mi rămâi cale necunoscută
De ce simt sufletul atât de ostenit.
De ce încâ imi fuge gândul la tine
Spune-mi de ce ?. Dacă nu te intorci
Spune-mi de ce simt cum totul in mine
Uneori, mai vibrează-n armonici.
De ce îmi amintesc a ta privire
Și nu găsesc împotrivire
De ce îmi amintesc al tău zâmbet
Și cât însemna pentru al meu suflet.
De ce nu mi-ai lăsat
Amintirea unei îmbrățişări
De ce mi-ai furat
Plăcerea unei degustări..
De ce, ce-am avut noi
Ai lăsat prematur să moară
De ce timpul l-ai blocat,
L-ai oprit la ul|tima seară..
De ce nu-mi nchid bine ochii
Și parcă imi adie gustul
Vinului de 5 stele
Ce îmi fericea apusul.
Offf....de ce căruta cu "de ce?"
La mine ai răsturnat-o?
Eu, doar voiam să te îmbrățişez,
C-un vin să îmi umpli paharul..
De ce mai esti in visul meu
Când mi-ai rămas atât de rău
De ce în tot din jurul meu
De ce îti caut stralucirea...
De ce un amalgam de sentimente
De dor, încă, mă fac să tresar
De ce-mi revin în gând momente
De ce atâta poezie?.. în zadar.
De ce? De ce? De ce???
Pentru că-i tot ce mi-a rămas
Să scriu ce simt la orice pas
Și scriu în ton cu anotimpul
Ścriu uneori să-mi treacă timpul..
Si scriu că îmi cad frunze si e frig
Că-i timpul toamnei inimilor frânte
Şi-n căderea lor simt cum mă sting
Pierdută in amintirile reci și mute.
Și poate cad că e momentul lor
Să aducă un strop de supărare
Și foșnesc în mine frunze de dor
Mi-e o altă toamna gri si apăsätoare
Dar poate cad nu pentru că vor
Cad pentru lacrimile mele amaref
în dansul lor m-as prinde ușor
Să cad la final in bratele tale..
Cerul afară deja s-a întunecat
E toamnă peste oraş şi-n suflet
Mi-e inima sloi de când ai plecat
Scriu..Și-mi pun singură căldură în suflet
#unpahardepoezie
Noapte blestemata
Noaptea asta pare sa fie blestemată
Ecoul tău îmi sună tot mai tare
Și nici chitara nu mai scoate note-n șoaptă
Te cântă grav, pe note amăgitoare.
Torn vin in pahar, din sticla începută de Malbec
Ii simt de la distanță parfumul negru, sec
...Mă-ntreb de ce nu ai luat totul cu tine
Să nu-mi rămână nici măcar o amintire...
Pe-acorduri grave de chitară, inchin paharul
Ce sângerează un roșu pur
Căci al tău "iarta-ma ", c-un vin, nu-l mai aștept
Oricum... nu ar mai fi... destul.
Am asteptat.
Te-am așteptat cu dor la umbra unui vis
Gândind la toate câte ne-am promis
Privind cum abrupt între noi se dilată depărtări
Sperând să se-ntâlnească ale noastre cărări.
Atât de tare îmi bătea inima când te întâlneam
Nu mai eram eu în preajma ta, mă pierdeam
Îmi doresc să mă pierd din nou doar cu tine
Cu drag să te țin în brațe la mine...
Să te țin in brațe, să te sărut pe frunte
Să bem un vin, sa fim dincolo de cuvinte.
Ce trist...mi-e dor de tine, de vin...de amintiri
Nu pot să-ți spun... doar scap lacrimi din priviri...