Spune-mi

Когда тебе будет грустно, не грусти.

Выпей вино и забудь обо всём,

Забудь о завтрашнем дне.

Представь что его не будет,

Выпей, красное вино,

Налитое в бокал.

До последней капли.

Выпей горькое. 

Красное,сладкое вино.

И просто забудь о ней

Как о страшном сне.

Стих про не забытую любовь.

Timpul înapoi nu-l întorci,

Ca când s-au închis și niște porți.

Timpul, pierdut,

Nu-l întorci nou înnăscut.

Timpul pierdut e așa,

Parcă de acum pasărea nu-ți va mai cânta.

L-ai pierdut, nu-l mai întorci,

Printre chiar și cele scumpe roci.

Timpul cel de dimineață,

Precum,un fir rupt de ață.

Soarele parcă-i neburos,

Și nu-ți mai strălucește luminos.

Autor Zamurca Alina ❤️

În umbra mea,

A ars silueta

Scumpă și puțin

Ca zorii de-diz-dimineață.

Autor Zamurca Alina 🤍

Atunci când am fost vie,

Nimeni nu și-a adus aminte de mine,

Nimeni nu-mi scria,nu vorbea,nu se interesa 

Cum sunt eu.

Iar atunci când eu am murit

Toți își aduc aminte de mine 

Și vin să mă petreacă,

Pe ultimul drum.

Și dragi cunoscuți ai mei 

Pentru voi 

O singură întrebare!

Unde ați fost voi când am fost eu vie?

Și am avut nevoie de sfatul vostru? 

De o vorbă scurtă .

corect răspuns :nu ați avut când.

Autor  Alina Zamurca 🤍 🎀 

Poezia scrisă pe 19.09.2024,ora 18:01

În faţă văd, doar stele arse.

Ce în apus,ades dispar.

Luna e din nou pustie,

În noaptea sincer, amară.

Ziua pare tot mai des,

Încântată de voci de păsări

În lumină, unde aurul se pierde,

Fără de  teamă, fără de veste.

Dumnezeu.O, domnule.

Ești doar unul și veșnic,

Și unicul pe Pământ.

De ce nu-mi dai încă?

o șansă pentru a mai trăi?

Să-mi văd părinții,

Să-mi sărut copii? 

Soarele să-l îmbrățișez.

În lumina lunii să mă ivesc din nou,

Și poate incă odată,

Să mai iubesc.

Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤

Ce n-ai fi dat ca lumea să fie
note perfecte ca într-o simfonie
în momentul în care ți s-a rupt prima coardă
iar portativul a încetat a fi doar o prelată.

Era prelata care te despărțea de agonie,
înainte sa te rupi de sine.
Pe când sângele iti curgea in vine,
înainte sa te lași cuprins de mânie.

Un ultim sonet de aș fi ascultat
înainte ca zidul dintre noi sa se fi dărâmat,
Înainte să descoperi durerea,
Înainte de a-ți fi alungat plăcerea.

De-aș fi știut ca oferă alinare
notele cântate cu disperare,
Ți-aș fi dat un ultim moment de veselie
înainte de a-ți fi ruinat ultima melodie.

Îmi pare rău că mă prefac a fi poet
pe când sunt doar o traumă pe suflet
și-mi pare rău că nu am realizat
că tu ești chitara la care aș fi cântat.

Ca o mireasmă-n urma mea, tu trandafirule de catifea 

Cu umbre mărețe de argint și săruturi fermecătoare de cașmir

Iviorează-mi al meu suspins ca să nu mai doară tot ce mângâi așa lin și îi dau căntarea mea

Fa-mi trupul templu de petale vii și colorate, fă-mi sufletul viu

Durerea sa se înece prin prisma atingerii slabe și inocente, cu fiecare implus

Și cu fiecare floare pe care o mângâi, dorul să se contopească cu atmosfera îmbâcsitoare 

Și inima să-i se dea ascultare la cer, ca să piară în acest iad și să reînvie în paradis

Căci această lume mare putrezește în falsitate și-n totalitate viselor spulberate 

Pot privi cadavre,

Femei inocente moarte

Cruzimea omenirii nu ma mai misca.

Sunt tare si mare

Pana apare un oarecare..

Si ecourile crezute moarte,

Scancesc cuvantul iubire.

O doamne cum se zbarlica carnea pe mine..

Lumea se clatina, 

Ce drog afurisit!

Te sedeaza intr un paradis efemer,

Te duce mai sus de nori si te arunca.

Te izbeste si doamne, 

Ce as fi preferat, 

Niste oase rupte si un cutit in stomac.

Atat de imprevizibila,

Nu are o structura..

Chimia nu te insala.

Doar uita te la acea persoana, 

Combustie  spontana.

Unde sa ma duc sa cer un gram

Dupa ce iar ai plecat..

Un joc murdar,

Aici nebunul sunt eu.

Mintea nu mi e clara

Ploua torential si aici si afara.

Fara faruri conduc cu viteaza

Si ma rog sa nu doara.

In dreapta mea o bomba cu ceas

Tic tac tic tac,,

Am stins și ultima speranță ce-a rămas 

Și-n fumul ei îmi adâncesc amurgul. 

Paharele le-am spart în limba de la ceas

Din sticle, mai sângerează-n cioburi vinul.

Mi-e pleoapa amară de-atâtea câte ai promis

Și sângele din mine a rămas cu amintirea

Când acuzat-am fost de toate-n fel și chip, 

Când singura lege ce-o știam era... iubirea.

Avânt îmi iau să prind din viața ce-a rămas,

...Un gest mărunt ce arde în torace...

Las tot ce-am strâns în suflet, să curgă pe obraz,

Un ultim val și-apoi îmi va fi pace... poate.

Sufletul, pustiul strigăt infinit al libertății

Ce pulsează dorul cu strigătele captive ale ființelor ce doar pretindem să fim

Zbierăm să fim înțeleși, iubiți de întunericul ce ne îngenunchează drept-n inima

Ne mințim cu minciunii colorate și vii în cuștile de fier al sufletului nostru, că doar ni s-a părut c-am suferit, ca ne-a durut, că am trăit un sentiment mort atât de viu

Un Rege ce cu promisiuni a fost amăgit 

Și de către regina lui a fost dezamăgit 

Blestemul iubiri inima ia-npietrit 

În clipa în care ea nu s-a gândit 

Și fără nici un regret l-a părăsit 

Regele rătăcește în lume înebunit 

Nu înțelege cu ce oare a greșit 

Nu știe de ce de ea s-a îndrăgostit 

N-a fost pregătit să fie părăsit 

Din propria viață se simte izgonit 

N-a fost niciodată atât de îngrozit 

Ca în clipa în care ea l-a părăsit 

Acum nu m-ai poate fi fericit

De când focul iubiri s-a răcit 

Umblă prin alte regate rătăcit 

N-a ieșit de loc așa cum și-a dorit 

Lângă altă femeie nu poate fi fericit 

Acum dărâmă zidurile ce le-a zidit 

Dărâmă tot pentru că prințesa i-a fugit

Condamnat pe viață să fie nefericit 

Cine știe, poate că pentru asta e menit 

Să fie judecat fără să știe cu ce-a greșit 

În ultimele lui clipe de nebunie și timpul s-a oprit 

A plâns cu lacrimi de gheață când și-a amintit 

Cum pentru ea regate întregi a cucerit 

Pentru ea voia să ajungă rege peste toți 

Doar pentru ea a spart mi de porți 

Din cauza ei ajunge rege printre morți 

Renunță la absolut toate realizările sale 

Pentru că n-are parte de înbrățișările tale 

Renunță la tot, renunță și la viață 

Pășește încet într-o lume de ghiață 

Amintirea ta se pierde-n ceață