Pe luna
Pe luna rece și prafoasă
Un dor mi se vedea plângând,
Striga dulce pe terasă
Vreau acasă pe pământ.
Un pământ rece, rătăcitor
Zăream eu din depărtare
Întrebându-mă eu oare,
Ce o fi în acel loc...
Având o mare interesare.
Soarta mă privea de jos,
Așteptând ca să cobor
Pe acel pământ prafos
Sa rămân un norocos.
Oh, tu, doamne... De-ai putea,
Soarta de mi arăta
Să nu mai privesc în jos,
Spre acel pământ prăfos.
Coborând eu tot mai jos,
Am zărit în depărtare
Un mos bătrân cu barba deasa
Ce ma aștepta in zare.
Îl privesc iar el îmi spune
Că pe mine m-aștepta
Să îmi dea de veste un nume
Ca să îl pot căuta.
Acel nume era soarta
Soarta mea neașteptată,
Un băiat cu ochii negrii
Ce pe mine mă așteaptă.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Mădălina
Data postării: 14 mai 2023
Adăugat la favorite: 2
Vizualizări: 891
Poezii din aceiaşi categorie
Umbra ta...
Ești vinovata lumii fără vină,
Un semn de foc în apa vie,
Iar dacă te-aș uita, aș fi pământul,
Ce-și pierde cerul în altă galaxie.
Pe tine te iubesc ca pe un fir de viață,
Ce-și lasă seva-n trup și sânge,
Și-n trupul meu cuprins de gheață,
O primăvară timpurie încă plânge.
Pe tine te iubesc ca pe o rană
Ce nu se-nchide-n trup, ci-n veșnicie,
Și fiecare strigăt de prigoană,
L-am strâns și preschimbat în poezie.
Ești rădăcina luminii din privire,
Un felinar aprins în mersul meu,
Și fiecare pas făcut, îmi dă de știre,
Că umbra ta îmi e alăturea mereu.
Nimic mai mult
Ai buze dulci, ca mierea’n vară
De mult aș vrea să le sarut,
Să fie această primă oară
Si-apoi, sa plec spre absolut.
Acolo unde visele au viață,
Unde n’am sa am nimic mai mult,
Unde această primp oară,
Sa nu mai plece spre trecut.
Meteorit
Seara, un meteorit
Călătorind prin vastul vid
Singur și nefericit
Se uita unde să cadă
Să devină-o simplă piatră.
De departe îl vedeam;
Ținta sa solu-mi era.
Orbitând în jurul meu,
Începu să mă cunoască.
Trăgând ușor spre perigeu
Dâra începea să-i crească.
Intenția i se schimba
Acum, cu mine își dorea
La veșnicie să plutească.
Amândoi naivi eram.
Uitând complet de circumstanțe
Tot mai aproape vru să vină.
Iar eu o primeam cu ale mele brațe
Necunoscând ce urma să devină.
Si-ncet, încet, inevitabilul venea
Valsul nociv se intensifica.
Meteoritul ușor-ușor cădea
Deja intra în atmofera mea.
Și-ncepu să scânteieze;
Foc de suflet izbucni.
Nimic nu putea momentul să-l frâneze
Simțeam că existența ni se împlini.
Dar ce rapid s-a terminat...
Meteorul s-a dezintegrat.
O pietrică a mai rămas; nimic.
Visul său s a împlinit.
În pământ rămase-nfipt.
În calea sa proptit am stat,
De univers poziționat.
Și totuși simt că-s vinovat.
O clipă noi doi am avut.
Dar iată că a și trecut.
Ecou
Te-ai întrebat de unde-a coborât frumosu-ți chip de înger blajin,tăcut și liniștit...?
Ești oare adierea cu glas vrăjit
Ce vorbe multe nu aduce,
Dar știe prin tăcere să-mi vorbească,
Precum foșnește vântul primăverii ce-i alungată acum...?
De toamnă, de iarnă sau de-un târziu sărut?
Tu ești iubirea însăși,cea care suspinând,rănită,să moară ar fi vrut, dar astăzi ba!
Căci viața știe să meargă înainte și așa...
Nu-s îngerii doar vestitori pe-acest pământ?
Cum ai putea sa-mi fi iubită,
Când casa ta e-n Cer,
Eu fiind un muritor de rând ce-i rătăcit,
Ce crede-ntr-un ecou ce va urma sau nu,
Și-i agățat de ființa ta...!?
( 8 noiembrie 2023 Vasilica dragostea mea)
Bună dimineața
Bună dimineața iubito,
Drum bun spre casă iar iti spun,
Am gândul prins la tine,
Cu veșnicul suspin când nu-s la tine-n brațe,
Iar clipa când vom fi-mpreună nu-i prea departe!
Iubito tu ești frumoasa mea din vise,
Te voi iubi cu mult mai mult ca-n vorbele promise,
Doar faptele contează știi bine ți-am mai spus-o,
Iar îți repet cu bucurie sfântă
Tu ești frumoasa mea iubită
A Cerului trimisă!
(6 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Umbra ta...
Ești vinovata lumii fără vină,
Un semn de foc în apa vie,
Iar dacă te-aș uita, aș fi pământul,
Ce-și pierde cerul în altă galaxie.
Pe tine te iubesc ca pe un fir de viață,
Ce-și lasă seva-n trup și sânge,
Și-n trupul meu cuprins de gheață,
O primăvară timpurie încă plânge.
Pe tine te iubesc ca pe o rană
Ce nu se-nchide-n trup, ci-n veșnicie,
Și fiecare strigăt de prigoană,
L-am strâns și preschimbat în poezie.
Ești rădăcina luminii din privire,
Un felinar aprins în mersul meu,
Și fiecare pas făcut, îmi dă de știre,
Că umbra ta îmi e alăturea mereu.
Nimic mai mult
Ai buze dulci, ca mierea’n vară
De mult aș vrea să le sarut,
Să fie această primă oară
Si-apoi, sa plec spre absolut.
Acolo unde visele au viață,
Unde n’am sa am nimic mai mult,
Unde această primp oară,
Sa nu mai plece spre trecut.
Meteorit
Seara, un meteorit
Călătorind prin vastul vid
Singur și nefericit
Se uita unde să cadă
Să devină-o simplă piatră.
De departe îl vedeam;
Ținta sa solu-mi era.
Orbitând în jurul meu,
Începu să mă cunoască.
Trăgând ușor spre perigeu
Dâra începea să-i crească.
Intenția i se schimba
Acum, cu mine își dorea
La veșnicie să plutească.
Amândoi naivi eram.
Uitând complet de circumstanțe
Tot mai aproape vru să vină.
Iar eu o primeam cu ale mele brațe
Necunoscând ce urma să devină.
Si-ncet, încet, inevitabilul venea
Valsul nociv se intensifica.
Meteoritul ușor-ușor cădea
Deja intra în atmofera mea.
Și-ncepu să scânteieze;
Foc de suflet izbucni.
Nimic nu putea momentul să-l frâneze
Simțeam că existența ni se împlini.
Dar ce rapid s-a terminat...
Meteorul s-a dezintegrat.
O pietrică a mai rămas; nimic.
Visul său s a împlinit.
În pământ rămase-nfipt.
În calea sa proptit am stat,
De univers poziționat.
Și totuși simt că-s vinovat.
O clipă noi doi am avut.
Dar iată că a și trecut.
Ecou
Te-ai întrebat de unde-a coborât frumosu-ți chip de înger blajin,tăcut și liniștit...?
Ești oare adierea cu glas vrăjit
Ce vorbe multe nu aduce,
Dar știe prin tăcere să-mi vorbească,
Precum foșnește vântul primăverii ce-i alungată acum...?
De toamnă, de iarnă sau de-un târziu sărut?
Tu ești iubirea însăși,cea care suspinând,rănită,să moară ar fi vrut, dar astăzi ba!
Căci viața știe să meargă înainte și așa...
Nu-s îngerii doar vestitori pe-acest pământ?
Cum ai putea sa-mi fi iubită,
Când casa ta e-n Cer,
Eu fiind un muritor de rând ce-i rătăcit,
Ce crede-ntr-un ecou ce va urma sau nu,
Și-i agățat de ființa ta...!?
( 8 noiembrie 2023 Vasilica dragostea mea)
Bună dimineața
Bună dimineața iubito,
Drum bun spre casă iar iti spun,
Am gândul prins la tine,
Cu veșnicul suspin când nu-s la tine-n brațe,
Iar clipa când vom fi-mpreună nu-i prea departe!
Iubito tu ești frumoasa mea din vise,
Te voi iubi cu mult mai mult ca-n vorbele promise,
Doar faptele contează știi bine ți-am mai spus-o,
Iar îți repet cu bucurie sfântă
Tu ești frumoasa mea iubită
A Cerului trimisă!
(6 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Alte poezii ale autorului
Aș vrea...
Aș vrea să fiu,
O coardă de chitară
Să cânt odată cu al tău gând
Arcușul sa mi mângâie inima amara,
Să nu pot pleca plângând.
Aș vrea să fiu,
O notă muzicală
Să pot sta la tine-n gând,
Și când inima ți-e amară
Să te feresc de orice gând.
Aș vrea să fiu,
Sunet al ploii
Să fi fericit mereu,
Ca s-auzi tu al meu nume
Să te feresc de orice greu.
Și într-o lume plina de falși
Și într-o lume plină de falși
Aș vrea să-mi fi tu scapare ,
Adânc în suflet să ma lași
Să mă înec mai tare.
Și într-o lume de oameni plictisitori
Aș vrea să-mi fii tu alinarea ,
Cel ce viata mi-onfiori
Și-mi alini scăparea.
Și într-o lume de oameni răi
Aș vrea să-mi fii tu bunătatea,
Mergând amândoi pe cărări
Căutând dreptatea.
Cred ca m am îmbolnavit…
Cred că m- am îmbolnavit de moarte
Într-o zi când m-am născut
un gust amar de tristete ma roade ,
adanc in suflet cand m-adun...
De ce a trebuit sa ma nasc ?
sa pot sa mor de suparare ?
nimanui sa nu i pese ,
de a mea inima muritoare ...
Poate asa a fost sa fie
intr- un chin ca sa ma nasc .
cea mai mare povara a lumii
inima cea cu necaz ...
Nu m-am gândit la despărțire
Nu m-am gândit la despărțire
Având atâtea în comun,
N-aș renunța din nou la tine
Dacă pleci ...
M-aș face scrum.
Mai știi când eram copii
Și dulce-n brate ma strângeai?
Asa aș vrea din nou sa fii,
Să pot să ma simt ca în rai.
Ce îmi faci tu mie acum?
Suferind vrei să ma lași
Lacrimi amare, scrum pe scrum,
Inima tu mi o descarci.
Sunet al nopții
Sunet al nopții întunecate
Pe mine m ai învăluit,
De frica ta stau toți în case
Ca să nu te fi jignit.
Sunetul tău ma-nfioara
Adanc in suflet când aud,
Cântând o bufniță p-afara
Speriindu-mă de la început.
Oh,tu...noapte nesfârșită
Spune mi, de ce ai venit?
Să ne bagi pe toți în case
Să ne sperii la infinit?
Aș vrea...
Aș vrea să fiu,
O coardă de chitară
Să cânt odată cu al tău gând
Arcușul sa mi mângâie inima amara,
Să nu pot pleca plângând.
Aș vrea să fiu,
O notă muzicală
Să pot sta la tine-n gând,
Și când inima ți-e amară
Să te feresc de orice gând.
Aș vrea să fiu,
Sunet al ploii
Să fi fericit mereu,
Ca s-auzi tu al meu nume
Să te feresc de orice greu.
Și într-o lume plina de falși
Și într-o lume plină de falși
Aș vrea să-mi fi tu scapare ,
Adânc în suflet să ma lași
Să mă înec mai tare.
Și într-o lume de oameni plictisitori
Aș vrea să-mi fii tu alinarea ,
Cel ce viata mi-onfiori
Și-mi alini scăparea.
Și într-o lume de oameni răi
Aș vrea să-mi fii tu bunătatea,
Mergând amândoi pe cărări
Căutând dreptatea.
Cred ca m am îmbolnavit…
Cred că m- am îmbolnavit de moarte
Într-o zi când m-am născut
un gust amar de tristete ma roade ,
adanc in suflet cand m-adun...
De ce a trebuit sa ma nasc ?
sa pot sa mor de suparare ?
nimanui sa nu i pese ,
de a mea inima muritoare ...
Poate asa a fost sa fie
intr- un chin ca sa ma nasc .
cea mai mare povara a lumii
inima cea cu necaz ...
Nu m-am gândit la despărțire
Nu m-am gândit la despărțire
Având atâtea în comun,
N-aș renunța din nou la tine
Dacă pleci ...
M-aș face scrum.
Mai știi când eram copii
Și dulce-n brate ma strângeai?
Asa aș vrea din nou sa fii,
Să pot să ma simt ca în rai.
Ce îmi faci tu mie acum?
Suferind vrei să ma lași
Lacrimi amare, scrum pe scrum,
Inima tu mi o descarci.
Sunet al nopții
Sunet al nopții întunecate
Pe mine m ai învăluit,
De frica ta stau toți în case
Ca să nu te fi jignit.
Sunetul tău ma-nfioara
Adanc in suflet când aud,
Cântând o bufniță p-afara
Speriindu-mă de la început.
Oh,tu...noapte nesfârșită
Spune mi, de ce ai venit?
Să ne bagi pe toți în case
Să ne sperii la infinit?
Aș vrea...
Aș vrea să fiu,
O coardă de chitară
Să cânt odată cu al tău gând
Arcușul sa mi mângâie inima amara,
Să nu pot pleca plângând.
Aș vrea să fiu,
O notă muzicală
Să pot sta la tine-n gând,
Și când inima ți-e amară
Să te feresc de orice gând.
Aș vrea să fiu,
Sunet al ploii
Să fi fericit mereu,
Ca s-auzi tu al meu nume
Să te feresc de orice greu.