Rup din tine
Rup din tine o privire
ce din mine se adapă
precum un cal privat de apă
o cale lungă prin păduri și văi.
Zâmbetul o acompaniază
cu dezvelirea smalțului strălucitor
în spice de unde sărind din reflector.
Auzul este surd,
căci de ritmul împrejurimii a uitat,
lăsându-ți capul liber
pentru un delir de acorduri
cu declarații presărat.
Iar într-o timidă încercare
de plecăciune juvenilă,
obrajii ți se schimbă
în tonuri rubinii,
tremurători în simțirile nestrămutate
din corpul unui cal cu puterile adăpate.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Rareș Gireadă
Data postării: 11 august 2024
Vizualizări: 335
Poezii din aceiaşi categorie
Acelasi vis
Usor sa trec, sa razam capul,
Incet sa plec, ca vine altul!
Am doar o zcuza tu zeci le ai
Sa fiu eu calm, asa-mi ziceai.
Desart privesc, dar nu de tot,
Sunt eu la rind, doar eu astept.
Sa fiu acum, dar poate miine?
Sa nu ma las, va fi si bine!
Si timpul zboara, tot mai rar,
Minute, clipe, ca zile-mi par.
Repet in glas, te vad in somn,
Acelasi vis in monoton.
Zaresc ciudat, imi zgirii ochii
De tine vreau ca sa m-apropii
Pasesc grabit - doar inainte
Acelasi vis - tulbur la minte.
Cind nori-apar, ragaz doresc
Un inceput imi construiesc.
Tu nu stiai ce simt si eu!
Acelasi vis, un curcubeu.
,,Ne cunoaștem din vedere" în olandeză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Wij kennen elkaar van gezicht
hoeveel vluchtige momenten
nooit in de weg
ze stopten niet
veilig en snel lopen
Wij kennen elkaar van gezicht
alleen de ogen in stilte
zeiden ze zo vaak
alles wat ze wilden
toen ze hun licht ontmoetten...
Zelfs niet per ongeluk
Ik zei geen woord
In zoveel bijeenkomsten
dit staarspel
het amuseerde ons allebei.
Wij kennen elkaar van gezicht
maar het is altijd genieten
de herinnering om te bewaren
en beoordeling
de ogen die je al een heel leven kent
ontmoeten elkaar in de ochtend
en als het sneeuwt, en als het regent
in auto 179.
Wij kennen elkaar van gezicht...
En dus!
Wij kennen elkaar van gezicht
hoeveel vluchtige momenten
we zijn onderweg nooit gestopt
veilig en snel lopen
Wij kennen elkaar van gezicht
alleen de ogen in stilte
zeiden ze zo vaak
alles wat ze wilden
toen ze hun licht ontmoetten...
Zelfs niet per ongeluk
Ik zei geen woord
In zoveel bijeenkomsten
dit staarspel
het amuseerde ons allebei.
Wij kennen elkaar van gezicht
maar het is altijd genieten
de herinnering om te bewaren
en beoordeling
de ogen die je al een heel leven kent
ontmoeten elkaar in de ochtend
en als het sneeuwt, en als het regent
in auto 179.
Wij kennen elkaar van gezicht...
En dus!
Tot ce mi-am dorit
Mi-am dorit să-ți fiu asa cum n-am știut
Să mi te scriu în versuri cum vreodată n-am scris
Să-mi scrii pe piele vise cum nu s-au mai aflat
Să-mi rămâi o poveste cu un alt final.
Mi-am dorit să-mi rămâi tu... nu cel de azi fără glas
Fără un zâmbet... fără urme de pas
O clipă doi să mai fim, fără lume, fără timp
O clipă care să stingă durerea fără de sfârșit...
Mi-am dorit să mă îmbrățișezi cum o fac ploile
Când ating florile și le umplu de culoare
Să mă pierd în tine ca un vânt rătăcit
Să fim o clipă doi, într-un singur sfârșit.
Spune-mi acum... nu crezi c-a fost prea mare pedeapsa?
Pentru teama din tine, fără milă să-mi stingi lumina
Să ard... să mă sting în infinita-ți tăcere, fără să vezi
Când nu-mi doream decât o ultimă dată să mă... îmbrățișezi.
Sărutul
Iubita mea fugit-ai cu sărutul,
Era povestea primului sărut
N-ai vrut să-l dai cu ușurință,
L-ai luat cu tine lăsându-mă în ceață
Dar mi-a rămas în minte și acuma,
Și ochii,nasul dar și gura ta.
Îmi amintesc tristețea toată,
Dar și speranța unui mic sărut
Mi-l promiseseși ,adu-ți aminte,
Sau poate e în închipuirea mea..
Iubito te-așteptam de-o viață
Imaginează-ți ce-am simțit în clipele acelea,
Văzându-ti trist plecarea cea grăbită,
Dar ai lăsat în urma-ți doar parfumul
Și o sclipire din umbra ta.
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
"Unforgettable" în română
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
De neuitat
De neuitat, așa ești tu,
De neuitat chiar de-ai fi aproape sau departe,
Ca un cântec de dragoste care îmi rămâne în minte,
Cum gândul la tine îmi face tot felul de lucruri,
Niciodată înainte nu a însemnat cineva mai mult.
De neuitat din orice privință,
Și de acum în colo, așa vei rămâne,
De aceea, dragule, este incredibil,
Că cineva este atât de neuitat,
Și crede că sunt și eu de neuitat.
De neuitat din orice privință,
Și de acum în colo, așa vei rămâne,
De aceea, dragule, este incredibil,
Că cineva este atât de neuitat,
Și crede că sunt și eu de neuitat.
TE AȘTEPT ÎN VIS
Toate mi se întâmplă în vis
Așa ne-a fost nouă scris.
Până la tine-i cale lungă
Gândul poate să ajungă
Atât ne este permis
Ne privim înduioșați
Și cu ochi înlăcrimați
Noaptea asta-i generoasă
Ești iarăși oaspete în casă
Mai trăim încă o dară
Povestea cea minunată
Sufletul dorul și-a stins
Cănd în brațe m-ai cuprins
Toată noaptea am colindat
Aveam aripi, și am zburat
Peste creste, pe sub mări
Când visul se destramă în zori
Acelasi vis
Usor sa trec, sa razam capul,
Incet sa plec, ca vine altul!
Am doar o zcuza tu zeci le ai
Sa fiu eu calm, asa-mi ziceai.
Desart privesc, dar nu de tot,
Sunt eu la rind, doar eu astept.
Sa fiu acum, dar poate miine?
Sa nu ma las, va fi si bine!
Si timpul zboara, tot mai rar,
Minute, clipe, ca zile-mi par.
Repet in glas, te vad in somn,
Acelasi vis in monoton.
Zaresc ciudat, imi zgirii ochii
De tine vreau ca sa m-apropii
Pasesc grabit - doar inainte
Acelasi vis - tulbur la minte.
Cind nori-apar, ragaz doresc
Un inceput imi construiesc.
Tu nu stiai ce simt si eu!
Acelasi vis, un curcubeu.
,,Ne cunoaștem din vedere" în olandeză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Wij kennen elkaar van gezicht
hoeveel vluchtige momenten
nooit in de weg
ze stopten niet
veilig en snel lopen
Wij kennen elkaar van gezicht
alleen de ogen in stilte
zeiden ze zo vaak
alles wat ze wilden
toen ze hun licht ontmoetten...
Zelfs niet per ongeluk
Ik zei geen woord
In zoveel bijeenkomsten
dit staarspel
het amuseerde ons allebei.
Wij kennen elkaar van gezicht
maar het is altijd genieten
de herinnering om te bewaren
en beoordeling
de ogen die je al een heel leven kent
ontmoeten elkaar in de ochtend
en als het sneeuwt, en als het regent
in auto 179.
Wij kennen elkaar van gezicht...
En dus!
Wij kennen elkaar van gezicht
hoeveel vluchtige momenten
we zijn onderweg nooit gestopt
veilig en snel lopen
Wij kennen elkaar van gezicht
alleen de ogen in stilte
zeiden ze zo vaak
alles wat ze wilden
toen ze hun licht ontmoetten...
Zelfs niet per ongeluk
Ik zei geen woord
In zoveel bijeenkomsten
dit staarspel
het amuseerde ons allebei.
Wij kennen elkaar van gezicht
maar het is altijd genieten
de herinnering om te bewaren
en beoordeling
de ogen die je al een heel leven kent
ontmoeten elkaar in de ochtend
en als het sneeuwt, en als het regent
in auto 179.
Wij kennen elkaar van gezicht...
En dus!
Tot ce mi-am dorit
Mi-am dorit să-ți fiu asa cum n-am știut
Să mi te scriu în versuri cum vreodată n-am scris
Să-mi scrii pe piele vise cum nu s-au mai aflat
Să-mi rămâi o poveste cu un alt final.
Mi-am dorit să-mi rămâi tu... nu cel de azi fără glas
Fără un zâmbet... fără urme de pas
O clipă doi să mai fim, fără lume, fără timp
O clipă care să stingă durerea fără de sfârșit...
Mi-am dorit să mă îmbrățișezi cum o fac ploile
Când ating florile și le umplu de culoare
Să mă pierd în tine ca un vânt rătăcit
Să fim o clipă doi, într-un singur sfârșit.
Spune-mi acum... nu crezi c-a fost prea mare pedeapsa?
Pentru teama din tine, fără milă să-mi stingi lumina
Să ard... să mă sting în infinita-ți tăcere, fără să vezi
Când nu-mi doream decât o ultimă dată să mă... îmbrățișezi.
Sărutul
Iubita mea fugit-ai cu sărutul,
Era povestea primului sărut
N-ai vrut să-l dai cu ușurință,
L-ai luat cu tine lăsându-mă în ceață
Dar mi-a rămas în minte și acuma,
Și ochii,nasul dar și gura ta.
Îmi amintesc tristețea toată,
Dar și speranța unui mic sărut
Mi-l promiseseși ,adu-ți aminte,
Sau poate e în închipuirea mea..
Iubito te-așteptam de-o viață
Imaginează-ți ce-am simțit în clipele acelea,
Văzându-ti trist plecarea cea grăbită,
Dar ai lăsat în urma-ți doar parfumul
Și o sclipire din umbra ta.
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
"Unforgettable" în română
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
De neuitat
De neuitat, așa ești tu,
De neuitat chiar de-ai fi aproape sau departe,
Ca un cântec de dragoste care îmi rămâne în minte,
Cum gândul la tine îmi face tot felul de lucruri,
Niciodată înainte nu a însemnat cineva mai mult.
De neuitat din orice privință,
Și de acum în colo, așa vei rămâne,
De aceea, dragule, este incredibil,
Că cineva este atât de neuitat,
Și crede că sunt și eu de neuitat.
De neuitat din orice privință,
Și de acum în colo, așa vei rămâne,
De aceea, dragule, este incredibil,
Că cineva este atât de neuitat,
Și crede că sunt și eu de neuitat.
TE AȘTEPT ÎN VIS
Toate mi se întâmplă în vis
Așa ne-a fost nouă scris.
Până la tine-i cale lungă
Gândul poate să ajungă
Atât ne este permis
Ne privim înduioșați
Și cu ochi înlăcrimați
Noaptea asta-i generoasă
Ești iarăși oaspete în casă
Mai trăim încă o dară
Povestea cea minunată
Sufletul dorul și-a stins
Cănd în brațe m-ai cuprins
Toată noaptea am colindat
Aveam aripi, și am zburat
Peste creste, pe sub mări
Când visul se destramă în zori
Alte poezii ale autorului
Despre un arbore
Din țărâna decadelor frânte,
răsare un trunchi încărcat cu amintiri,
de istorii luptate și învățate pueril.
Cu lăsate și căzute crengi,
el se aseamănă cu un uriaș îmbrăcat în smoală,
gata să se clatine
și să cadă la pământ.
Sorbirea asfințitului aclamă
această ultimă vedere a unui simbol măiastru,
ce a purtat cândva pe coroana sa
povara unui întreg cer,
iar uliii, un soi de îngeri păsărești,
vin să își ridice vechea șezătoare
în locurile de veci.
Iar când cu o ultimă mijire de claritate
piere și galbena zi,
unde a stat el odată
acum parcă se arată, timidă,
o crăiță încununată cu nimburi viorii.
Triolet
Pe-un vraf de scrieri flămânzesc
Precum Tantal spre fruct întins,
Cu pofte mari ce-n versuri cresc.
Pe-un vraf de scrieri flămânzesc
Și-n van cuvintele-mi lungesc,
Căci tot mai sus mi-e țelu-mpins...
Pe-un vraf de scrieri flămânzesc
Precum Tantal spre fruct întins.
În van „nebunu”-ncearcă
În van „nebunu”-ncearcă să se-aleagă
C-o mulțumire ori c-un zâmbet dat
Din partea-aceluia ce-l ia în șagă
Și-l scuipă pentru că-i „alienat”.
Oriunde merge-un deget îl acuză,
Pe un’ se-așază-i ocărânt că stă;
Că are una sau că n-are scuză,
E judecat că-n felul său cântă.
Și chiar de-nsingurat pe lume este,
Măcar o rațiune caldă i-e,
Când vede cum „normalul” dă de veste
Aceeași vorbă ce îl împuie:
Pe griul fad și dens de grea rumoare
Prin el aduce-o pată de culoare.
O, sufletele-n îndurare…
O, sufletele-n pură îndurare…
Ce înaintea hulei stau mereu,
Aflate sub săgeți cu-nveninare
Căzând ca ropotul de ploaie greu…
Oricare josnic gest o armă este,
Prilej un ins de liniște-a priva,
Și-atârnă intrigile ca o veste
Pe care mulți putea-o-ar saluta…
Urcând pe drumul către-nțelepțire
Urcând pe drumul către-nțelepțire,
Prin pâlpâiri de rugă și sudori,
Îți lasă pașii, rupți de-nlănțuire,
Blajine urme cu răsad de zori.
De patruzeci de zile duci o foame
În fața căreia nu ai cedat,
Fiindcă pomu-ngreunat de poame
Va fi-nsuși rodul sângelui vărsat.
Prevăzând apusul
Curând, un brâu de neguri va încinge
Acest tărâm al basmelor diurne...
Iar în adâncu-i hău de negre urne,
Bătrâne creste corpu-și vor prelinge...
Aproape înecată-n văi nocturne,
Cu ea, în freamăt casa mă va-mpinge...
Și când afară totul se va stinge,
Cuprins voi fi de stoluri taciturne...
Dar de voi accepta întunecarea
Cu-acea naturalețe a luminii,
Se va găsi ca, poate, întristarea
Să nu m-apese-n chipul cum arinii
Se frâng în vijelii ce bat cărarea:
S-adorm ușor, cu liniștea grădinii...
Despre un arbore
Din țărâna decadelor frânte,
răsare un trunchi încărcat cu amintiri,
de istorii luptate și învățate pueril.
Cu lăsate și căzute crengi,
el se aseamănă cu un uriaș îmbrăcat în smoală,
gata să se clatine
și să cadă la pământ.
Sorbirea asfințitului aclamă
această ultimă vedere a unui simbol măiastru,
ce a purtat cândva pe coroana sa
povara unui întreg cer,
iar uliii, un soi de îngeri păsărești,
vin să își ridice vechea șezătoare
în locurile de veci.
Iar când cu o ultimă mijire de claritate
piere și galbena zi,
unde a stat el odată
acum parcă se arată, timidă,
o crăiță încununată cu nimburi viorii.
Triolet
Pe-un vraf de scrieri flămânzesc
Precum Tantal spre fruct întins,
Cu pofte mari ce-n versuri cresc.
Pe-un vraf de scrieri flămânzesc
Și-n van cuvintele-mi lungesc,
Căci tot mai sus mi-e țelu-mpins...
Pe-un vraf de scrieri flămânzesc
Precum Tantal spre fruct întins.
În van „nebunu”-ncearcă
În van „nebunu”-ncearcă să se-aleagă
C-o mulțumire ori c-un zâmbet dat
Din partea-aceluia ce-l ia în șagă
Și-l scuipă pentru că-i „alienat”.
Oriunde merge-un deget îl acuză,
Pe un’ se-așază-i ocărânt că stă;
Că are una sau că n-are scuză,
E judecat că-n felul său cântă.
Și chiar de-nsingurat pe lume este,
Măcar o rațiune caldă i-e,
Când vede cum „normalul” dă de veste
Aceeași vorbă ce îl împuie:
Pe griul fad și dens de grea rumoare
Prin el aduce-o pată de culoare.
O, sufletele-n îndurare…
O, sufletele-n pură îndurare…
Ce înaintea hulei stau mereu,
Aflate sub săgeți cu-nveninare
Căzând ca ropotul de ploaie greu…
Oricare josnic gest o armă este,
Prilej un ins de liniște-a priva,
Și-atârnă intrigile ca o veste
Pe care mulți putea-o-ar saluta…
Urcând pe drumul către-nțelepțire
Urcând pe drumul către-nțelepțire,
Prin pâlpâiri de rugă și sudori,
Îți lasă pașii, rupți de-nlănțuire,
Blajine urme cu răsad de zori.
De patruzeci de zile duci o foame
În fața căreia nu ai cedat,
Fiindcă pomu-ngreunat de poame
Va fi-nsuși rodul sângelui vărsat.
Prevăzând apusul
Curând, un brâu de neguri va încinge
Acest tărâm al basmelor diurne...
Iar în adâncu-i hău de negre urne,
Bătrâne creste corpu-și vor prelinge...
Aproape înecată-n văi nocturne,
Cu ea, în freamăt casa mă va-mpinge...
Și când afară totul se va stinge,
Cuprins voi fi de stoluri taciturne...
Dar de voi accepta întunecarea
Cu-acea naturalețe a luminii,
Se va găsi ca, poate, întristarea
Să nu m-apese-n chipul cum arinii
Se frâng în vijelii ce bat cărarea:
S-adorm ușor, cu liniștea grădinii...