Promit
Ai zis ,,promit” , ai zis… mă arunc
Pe drumuri prăfuite, în inimă un gol adânc.
Dragostea noastră, am crezut că o să-și revină,
Acum e doar o umbră, o cădere în surdină.
Aripi rupte, încercând să zboare,
Dar frica le ține, aluzii clare
Ai plecat , fără a-mi lua la revedere
Și eu rămân aici, cu dor și durere.
Golul de tine mă sufocă în noapte,
Îmi răsună-n cap doar șoapte,
Dragostea mă arde, pupila mi-e diluată ,
Te am în minte, ca o amintire fixată.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Preda Loredana Gabriela
#promit #teiubesc
Дата публикации: 2 декабря 2024
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 197
Стихи из этой категории
SĂ FIU ORB
Ar fi mai bine să închid ochii
Și să-i deschid pentru culori
C a cerul și ca lanul verde
Și să trăiesc doar clipa.
Ar fi mai bine să nu văd
Dezastre și orgolii,ce rod
Din viața unui om
C a un roi de molii.
Ar fi mai bine să fiu orb
Cu-o minte ce nu doare
Să nu mă doară răul nimănui
Când bine pe astă lume nu-i și nu-i.
Rog zorii să te cheme
Rog zorii să te cheme
S-aduci șuvițe de gânduri înapoi
Să mă preumblu printre ele
Într-un joc copilăresc în doi.
Din liniștea clipei de azi
Și de mâine
Îți voi fura sămânța dulce
A vorbelor tale,
Așezându-le toate pe - o tipsie
Hrană dimineața să îmi fie.
Când nu te mai zăresc
Și cerul rupe zdrențe din nori
E ora înserării
Mă-nchid în cupola nopții
Cu vise deșarte
Peste ochii acoperiți de pleoape.
Bat orele…
În geamul timpului bat
Deschid fereastra cu privirea,
De gânduri înveșmântat
Rog zorii să te cheme
Și ziua să - mi dea iubirea.
Tăcere
N-am mai vorbit demult cu tine,
Dar nici nu pare să îți pese,
Pe buzele ce-mi sunt străine,
Păianjenii au început să țese.
Sunt scrib de când nu mai vorbesc,
Adio, îmi scriu în fiecare zi pe față,
Aş vrea să strig că te iubesc,
Dar parcă-s mut de-o viață.
Limbajul corpului am învățat,
Și-s strălucit în pantomimă,
Şi n-am crezut cu adevărat,
Că a vorbi este egal cu crimă.
Mai bine aș fi și orb, și surd,
Să nu mai știu nimic de tine,
Și n-aș vedea ceva absurd,
Dac-ar urla cuvintele în mine.
Suflet neâmplinit
Să-ți spun ceva ,tu suflet neâmplinit,
Neliniștit de gânduri și de griji
De vise care s-au pierdut ,s-au stins ,
De câte strânse pe întreg parcurs .
Ai adunat în piept atâtea doruri ,
Frânturi de clipe ,visuri spulberate ,
Ai râs cu toți ,dar plân-ai în pridvoruri
Cu lacrimi neștiute ,îngropate .
Te-nalți și cazi,te lupți cu neputința
Căutând speranța -n miez de noapte
Iar ziua ,porți o masca a credinței
Dar inima îti striga printre șoapte .
Și -ai vrea sa fie toate altfel mâine ,
Să simți că zbori ,sa poți să ierti ușor ,
Dar astăzi ești doar umbra de sub tine
Și lași în spate urme de amor .
Colaps
Păcat, e că trebuie în fiecare zi să suport durerile sufletești
Păcat că aerul care fiind atât de dulce înainte, acuma e atât de greu
Și nu pot obține, suficientă apă limpede din izvoarele împărătești
Și sensul vieții mele, a dispărut în umbra apusului de soare care mă încălzea mereu
Decalajul adânc și întunecat, care a apărut între noi fără motive evidente
Și zorile, care încă nu au venit să atingă chipul tău cu primele raze solare
Te văd în fiecare noapte, prin visuri dincolo de cerurile senine și dansuri ale stelor lente
Acest vis frumos, care nu se va împlini niciodată din cauza speraței care în fiecare zi moare
Glasul tău liniștit și atât de calduros, încălzește orice inimă înghețată
Tu trezești prin prezența ta, cele mai plăcute amintiri a zilelor trecute
Când dorința dragostei mele, a fost ieșită din propria limită destinată
Dorul și dragul, față de tine îmi înlocuiau orice delicatesă și băuturi plăcute
Zvonul clopotelor bisericii construite pentru tine, răsună atât de pasionat și crud în adânncul sufletului
Sunetul viselor frumoase și dulci, trezește noile speranțe periodic nemuritoare
Dar sunt atât de singur în cele mai grele și reci nopți ale vieții sub greutatea trecutului
Și simt durerea spinilor din acești trandafiri care au culoarea blestemată și uimitoare
Scrâșnitul oaselor, îmi dă de știre că nemuritoare sunt doar visurile neâmplinite
Durerea rece și ascuțită, îmi străpunge chiar sufletul și corpul slăbit de farmecul mortal
Strigătele a celei mai aspre dureri, caută o ieșire pentru primirea liniștei mult dorite
Dar nu-mi voi tulbura liniștea mea trainică și voi termină aceast spectacol cu un chip și glas liniștit total.
SĂ FIU ORB
Ar fi mai bine să închid ochii
Și să-i deschid pentru culori
C a cerul și ca lanul verde
Și să trăiesc doar clipa.
Ar fi mai bine să nu văd
Dezastre și orgolii,ce rod
Din viața unui om
C a un roi de molii.
Ar fi mai bine să fiu orb
Cu-o minte ce nu doare
Să nu mă doară răul nimănui
Când bine pe astă lume nu-i și nu-i.
Rog zorii să te cheme
Rog zorii să te cheme
S-aduci șuvițe de gânduri înapoi
Să mă preumblu printre ele
Într-un joc copilăresc în doi.
Din liniștea clipei de azi
Și de mâine
Îți voi fura sămânța dulce
A vorbelor tale,
Așezându-le toate pe - o tipsie
Hrană dimineața să îmi fie.
Când nu te mai zăresc
Și cerul rupe zdrențe din nori
E ora înserării
Mă-nchid în cupola nopții
Cu vise deșarte
Peste ochii acoperiți de pleoape.
Bat orele…
În geamul timpului bat
Deschid fereastra cu privirea,
De gânduri înveșmântat
Rog zorii să te cheme
Și ziua să - mi dea iubirea.
Tăcere
N-am mai vorbit demult cu tine,
Dar nici nu pare să îți pese,
Pe buzele ce-mi sunt străine,
Păianjenii au început să țese.
Sunt scrib de când nu mai vorbesc,
Adio, îmi scriu în fiecare zi pe față,
Aş vrea să strig că te iubesc,
Dar parcă-s mut de-o viață.
Limbajul corpului am învățat,
Și-s strălucit în pantomimă,
Şi n-am crezut cu adevărat,
Că a vorbi este egal cu crimă.
Mai bine aș fi și orb, și surd,
Să nu mai știu nimic de tine,
Și n-aș vedea ceva absurd,
Dac-ar urla cuvintele în mine.
Suflet neâmplinit
Să-ți spun ceva ,tu suflet neâmplinit,
Neliniștit de gânduri și de griji
De vise care s-au pierdut ,s-au stins ,
De câte strânse pe întreg parcurs .
Ai adunat în piept atâtea doruri ,
Frânturi de clipe ,visuri spulberate ,
Ai râs cu toți ,dar plân-ai în pridvoruri
Cu lacrimi neștiute ,îngropate .
Te-nalți și cazi,te lupți cu neputința
Căutând speranța -n miez de noapte
Iar ziua ,porți o masca a credinței
Dar inima îti striga printre șoapte .
Și -ai vrea sa fie toate altfel mâine ,
Să simți că zbori ,sa poți să ierti ușor ,
Dar astăzi ești doar umbra de sub tine
Și lași în spate urme de amor .
Colaps
Păcat, e că trebuie în fiecare zi să suport durerile sufletești
Păcat că aerul care fiind atât de dulce înainte, acuma e atât de greu
Și nu pot obține, suficientă apă limpede din izvoarele împărătești
Și sensul vieții mele, a dispărut în umbra apusului de soare care mă încălzea mereu
Decalajul adânc și întunecat, care a apărut între noi fără motive evidente
Și zorile, care încă nu au venit să atingă chipul tău cu primele raze solare
Te văd în fiecare noapte, prin visuri dincolo de cerurile senine și dansuri ale stelor lente
Acest vis frumos, care nu se va împlini niciodată din cauza speraței care în fiecare zi moare
Glasul tău liniștit și atât de calduros, încălzește orice inimă înghețată
Tu trezești prin prezența ta, cele mai plăcute amintiri a zilelor trecute
Când dorința dragostei mele, a fost ieșită din propria limită destinată
Dorul și dragul, față de tine îmi înlocuiau orice delicatesă și băuturi plăcute
Zvonul clopotelor bisericii construite pentru tine, răsună atât de pasionat și crud în adânncul sufletului
Sunetul viselor frumoase și dulci, trezește noile speranțe periodic nemuritoare
Dar sunt atât de singur în cele mai grele și reci nopți ale vieții sub greutatea trecutului
Și simt durerea spinilor din acești trandafiri care au culoarea blestemată și uimitoare
Scrâșnitul oaselor, îmi dă de știre că nemuritoare sunt doar visurile neâmplinite
Durerea rece și ascuțită, îmi străpunge chiar sufletul și corpul slăbit de farmecul mortal
Strigătele a celei mai aspre dureri, caută o ieșire pentru primirea liniștei mult dorite
Dar nu-mi voi tulbura liniștea mea trainică și voi termină aceast spectacol cu un chip și glas liniștit total.
Другие стихотворения автора
Minte-mă frumos încă odată
De câte ori te-am tot visat la mine în cap
Parfumul tău scump încă mă îmbată 🍷
Trebuie dar nu-mi doresc să scap
Vreau să-mi spui că sunt a ta fată 🧎🏼♀️➡️
Din nou minte-mă frumos că încă mă iubești
Un ultim sărut dulce să mă duci spre răsărit 🌤️
Chiar de mă privești acum și știu că nu mă iubești
Tu spune-mi minciuni pentru sufletul meu suferit ❤️🩹
Mă rupe dorul până în oase
Mă gândesc la trecut chiar dacă știu că mă doare 🚬
Trandafiri uscați și o oglindă e tot ce rămase
Încă te iubesc dar sunt în proces de vindecare 🩹
M-ai încălțat în iubire și mi-ai dat aripi să zbor
De dragul tău aș uita cine sunt și de tot 🕒
Dar tu ești surd și nu auzi cum strig după ajutor
Din inima mea nu pot oricât încerc să te scot 🗝️
Te-aș lua de mână să mergem spre asfințit
Dar m-am înecat încă de la mal 🌊
Știu că par nebună însă știu pentru tine am simțit
Noi doi n-am putut iubi la egal 💔
…dar ești totul
Nu ești genul meu , nu sunt genul tău
Dar când suntem separați e mai rău
Să îți spun că ești totul meu ? , e tupeu
Tu îmi dai aripile alea pân’ la cer, zău
Zeu îmi ești , iar eu ție îți sunt aleasă
Floare ca un corp aprins, de tine culeasă
Dintr-o movilă plină de buruieni
Cuprinsă într-un tablou de păienjeni
În refugiu față de tine și lume
Vântul șuieră în fața ta și-ți spune
Că îți sunt datoare să te iubesc
Și când stelele se unesc
Te-aș mai fi iubit
Dacă știam că e ultima dată când te mai privesc
M-aș fi uitat mai mult la tine, să-mi amintesc
Cât mai iubit și cât de mult eu te-am iubit
Te-aș fi iubit dar noi n-am mai vorbit
Timpul doare și mie nu-mi mai trece
De dragoste-s frântă înghețată rece
Nicăieri nu-i ca la tine, acasă
Nu-i nimeni să-mi zică că-s a ta frumoasă
Tu vreau să-ți găsești ce-ți dorești
Te-aș fi iubit acum când îmi lipsești
Că ai fost al meu iubit
Pentru mine atunci cel mai potrivit
Hainele tale încă le mai țin
Să te chem mă tot abțin
Iubeam la tine tot , nu ști cât doare
Tu te mai gândești la mine oare ?
Te-aș fi iubit mai mult dacă ai fi vrut
Ți-aș fi cerut încă un sărut
Dacă știam că n-am să te mai văd vreodată
Te-aș mai fi iubit măcar odată
Cât ne mai prefacem
“Te iubesc” n-am mai auzit să zică nimeni de mult
E cică despre timp ce-i scump și cult
Între ziduri îi auzi cum strigă înjură, da’ se roagă
Că atunci când tac nu-i nimeni să-i mai înțeleagă
Mă complac în situația de-a fii ca ei
Să nu-mi doresc cumva mai mult e un obicei
Și când luăm cina în familie la masă
Tactu’ deschide gura să arunce cu noroi în casă
Mâncarea-i destulă da’ sufletul piere de foame
Și primești iubire doar în grame
Că prețu’ e vital când nu-i nimeni să te ajute
Zilele pline de soare-s deja trecute
Ne prefacem că ne plăcem și ne zâmbim
Și când ușa-i trasă pe la spate ne vorbim
Mințim că ne e bine și când ne merge rău
Și ascunzi faptu’ că bărbată-tu e un “fătălău”
Că-ți cumpără flori doar când te înșală
Și abia atunci realizează cât ești de specială
Tu îi ierți tot să nu fie copii fără un părinte
Da ști că numai până mâine-i “cuminte”
Femeia-i “târfă” că doar te manipulează
Că-i vina fetei că moșu’ ăla o violează
Te minte te împinge îți i-a la rând toți nervii
Și apoi te i-a în brațe te bate pe spate si zice să-ți revii
Când îi vede pe doi ținându-se de mână
Ști că pe unu din ei l-ar arunca în fântână
Gen familia “perfectă” îi aia tradițională
Relația dintre doi e o punte tridimensională
Și abia atunci când e mult prea târziu
Când îți cade lumea în cap și capacu la sicriu
Abia atunci realizezi cât ești de prost
Că ai vorbit și aruncat cu ură fără rost
Pentru că ai fost tu prea frustrat și complexat
Că te-ai simțit prea atacat
Și într-un final n-ai demonstrat nimic
Și ai rămas singur fără niciun amic
Nici unu din noi nu suntem fără de păcate
Și orgoliile ce se rup sunt nejustificate
Ne ducem dracu cu tot cu religie
Căci toată viața noastră-i defapt o simplă regie
Până când moartea ne v-a despărții
De în ochi te-aș fi privit , de-ar fi fost lacrimi amare
Dulce dragoste scrisă între două inimi pare
De teamă să mi te duci ar cădea și un soare
Ca stelele stinse printre gânduri și fețe pale
De atâta dor focul să nu te ardă
Căci pentru tine mi-aș fi rupt din suflet
De răni ai ști că inima nu iartă
Sărutul nostru mare în apus de violet
De ar fi să te iubesc o fac până la moarte
Mi-aș tăia aripi , mi-aș fi strivit și vise
De n-ar fi fost viața să ne desparte
Acolo unde inimile , una în alta se lovise
Iar când plouă să ști, îs a mele lacrimi ude
Ca să fii fericit , tre’ să ștergi din amintiri
În genunchi căzută în ecouri surde
Târându-ți numele prin mănăstiri
Căci dacă sufletele noastre se potrivesc
Chiar de ar fi de tot acoperit
Un loc acolo de-ar fi am să-l găsesc
Unde iubirea noastră încă n-a murit.
Încă te mai aștept
Te-ai luat și ai plecat cu iubire cu tot
Să te uit încerc dar tot nu pot
Amnezic ești în iubire
Încă mai aștept și o privire
Ce am trăit noi a fost un fel de rai
Parcă doar ieri al meu erai
Cu pumnii în lacrimi încă te aștept
Că ai plecat în grabă mi-e greu să accept
Vreau doar prin vis să ști
Că te caut ca-n povești
Să-ți spun că eu încă te aștept
Să-mi alini durerea ce o simt în piept
Te aștept să-mi spui din nou un te iubesc
Aș vrea să pot să-ți mai vorbesc
Că mă lupt să te las în amintiri de dor
Dar nu mă pot opri să te ador
Chiar de știu că nu te vei întoarce
Te tot chem în visele mele prin șoapte
Urlând că eu încă te aștept la mine
Căci doar inima ta mai poate să mă aline
Minte-mă frumos încă odată
De câte ori te-am tot visat la mine în cap
Parfumul tău scump încă mă îmbată 🍷
Trebuie dar nu-mi doresc să scap
Vreau să-mi spui că sunt a ta fată 🧎🏼♀️➡️
Din nou minte-mă frumos că încă mă iubești
Un ultim sărut dulce să mă duci spre răsărit 🌤️
Chiar de mă privești acum și știu că nu mă iubești
Tu spune-mi minciuni pentru sufletul meu suferit ❤️🩹
Mă rupe dorul până în oase
Mă gândesc la trecut chiar dacă știu că mă doare 🚬
Trandafiri uscați și o oglindă e tot ce rămase
Încă te iubesc dar sunt în proces de vindecare 🩹
M-ai încălțat în iubire și mi-ai dat aripi să zbor
De dragul tău aș uita cine sunt și de tot 🕒
Dar tu ești surd și nu auzi cum strig după ajutor
Din inima mea nu pot oricât încerc să te scot 🗝️
Te-aș lua de mână să mergem spre asfințit
Dar m-am înecat încă de la mal 🌊
Știu că par nebună însă știu pentru tine am simțit
Noi doi n-am putut iubi la egal 💔
…dar ești totul
Nu ești genul meu , nu sunt genul tău
Dar când suntem separați e mai rău
Să îți spun că ești totul meu ? , e tupeu
Tu îmi dai aripile alea pân’ la cer, zău
Zeu îmi ești , iar eu ție îți sunt aleasă
Floare ca un corp aprins, de tine culeasă
Dintr-o movilă plină de buruieni
Cuprinsă într-un tablou de păienjeni
În refugiu față de tine și lume
Vântul șuieră în fața ta și-ți spune
Că îți sunt datoare să te iubesc
Și când stelele se unesc
Te-aș mai fi iubit
Dacă știam că e ultima dată când te mai privesc
M-aș fi uitat mai mult la tine, să-mi amintesc
Cât mai iubit și cât de mult eu te-am iubit
Te-aș fi iubit dar noi n-am mai vorbit
Timpul doare și mie nu-mi mai trece
De dragoste-s frântă înghețată rece
Nicăieri nu-i ca la tine, acasă
Nu-i nimeni să-mi zică că-s a ta frumoasă
Tu vreau să-ți găsești ce-ți dorești
Te-aș fi iubit acum când îmi lipsești
Că ai fost al meu iubit
Pentru mine atunci cel mai potrivit
Hainele tale încă le mai țin
Să te chem mă tot abțin
Iubeam la tine tot , nu ști cât doare
Tu te mai gândești la mine oare ?
Te-aș fi iubit mai mult dacă ai fi vrut
Ți-aș fi cerut încă un sărut
Dacă știam că n-am să te mai văd vreodată
Te-aș mai fi iubit măcar odată
Cât ne mai prefacem
“Te iubesc” n-am mai auzit să zică nimeni de mult
E cică despre timp ce-i scump și cult
Între ziduri îi auzi cum strigă înjură, da’ se roagă
Că atunci când tac nu-i nimeni să-i mai înțeleagă
Mă complac în situația de-a fii ca ei
Să nu-mi doresc cumva mai mult e un obicei
Și când luăm cina în familie la masă
Tactu’ deschide gura să arunce cu noroi în casă
Mâncarea-i destulă da’ sufletul piere de foame
Și primești iubire doar în grame
Că prețu’ e vital când nu-i nimeni să te ajute
Zilele pline de soare-s deja trecute
Ne prefacem că ne plăcem și ne zâmbim
Și când ușa-i trasă pe la spate ne vorbim
Mințim că ne e bine și când ne merge rău
Și ascunzi faptu’ că bărbată-tu e un “fătălău”
Că-ți cumpără flori doar când te înșală
Și abia atunci realizează cât ești de specială
Tu îi ierți tot să nu fie copii fără un părinte
Da ști că numai până mâine-i “cuminte”
Femeia-i “târfă” că doar te manipulează
Că-i vina fetei că moșu’ ăla o violează
Te minte te împinge îți i-a la rând toți nervii
Și apoi te i-a în brațe te bate pe spate si zice să-ți revii
Când îi vede pe doi ținându-se de mână
Ști că pe unu din ei l-ar arunca în fântână
Gen familia “perfectă” îi aia tradițională
Relația dintre doi e o punte tridimensională
Și abia atunci când e mult prea târziu
Când îți cade lumea în cap și capacu la sicriu
Abia atunci realizezi cât ești de prost
Că ai vorbit și aruncat cu ură fără rost
Pentru că ai fost tu prea frustrat și complexat
Că te-ai simțit prea atacat
Și într-un final n-ai demonstrat nimic
Și ai rămas singur fără niciun amic
Nici unu din noi nu suntem fără de păcate
Și orgoliile ce se rup sunt nejustificate
Ne ducem dracu cu tot cu religie
Căci toată viața noastră-i defapt o simplă regie
Până când moartea ne v-a despărții
De în ochi te-aș fi privit , de-ar fi fost lacrimi amare
Dulce dragoste scrisă între două inimi pare
De teamă să mi te duci ar cădea și un soare
Ca stelele stinse printre gânduri și fețe pale
De atâta dor focul să nu te ardă
Căci pentru tine mi-aș fi rupt din suflet
De răni ai ști că inima nu iartă
Sărutul nostru mare în apus de violet
De ar fi să te iubesc o fac până la moarte
Mi-aș tăia aripi , mi-aș fi strivit și vise
De n-ar fi fost viața să ne desparte
Acolo unde inimile , una în alta se lovise
Iar când plouă să ști, îs a mele lacrimi ude
Ca să fii fericit , tre’ să ștergi din amintiri
În genunchi căzută în ecouri surde
Târându-ți numele prin mănăstiri
Căci dacă sufletele noastre se potrivesc
Chiar de ar fi de tot acoperit
Un loc acolo de-ar fi am să-l găsesc
Unde iubirea noastră încă n-a murit.
Încă te mai aștept
Te-ai luat și ai plecat cu iubire cu tot
Să te uit încerc dar tot nu pot
Amnezic ești în iubire
Încă mai aștept și o privire
Ce am trăit noi a fost un fel de rai
Parcă doar ieri al meu erai
Cu pumnii în lacrimi încă te aștept
Că ai plecat în grabă mi-e greu să accept
Vreau doar prin vis să ști
Că te caut ca-n povești
Să-ți spun că eu încă te aștept
Să-mi alini durerea ce o simt în piept
Te aștept să-mi spui din nou un te iubesc
Aș vrea să pot să-ți mai vorbesc
Că mă lupt să te las în amintiri de dor
Dar nu mă pot opri să te ador
Chiar de știu că nu te vei întoarce
Te tot chem în visele mele prin șoapte
Urlând că eu încă te aștept la mine
Căci doar inima ta mai poate să mă aline