Otrăvuri
Când apun stelele ea îmi vorbește
Printre lacrimi de suspine îi las glas
Știu…, îi zic în șoaptă să n-audă nimeni
Nu mă pot ascunde , căci sunt de sticlă
Prin ochii ei , îi strălucește fața …
Îmi zâmbește dar cu lacrimi
Știe ce mă apasă , nu pot să i mint ochii
Căci doar ei îi pot spune de săgeata
Ce-mi străpunge sufletul în noapte
Și de fumul sumbru ce mă îneacă
Luna e roșie și arzătoare căci
Prin vene curge-un sânge otrăvit
Ce-mi îmbată abisul făcut franjuri
De-un cuțit subtil ce-mi stă la gât
Otrava ruinand tot ce am simțit vreodată
Category: Poems about death
All author's poems: Preda Loredana Gabriela
#tristete #moarte #adio
Date of posting: 24 августа 2024
Views: 416
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Doar amurgul...
Poem: Toamna la pedală!
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Amintiri
Poem: Rătăcire
Harry Potter revine! În această toamnă vor fi publicate două noi cărţi
Poem: Nebunie pură!
Poem: Pace pentru țara mea!
Sezatoare la Cetatea Soroca. Poeti din 11 tari, cum ar fi Turcia, Serbia sau Georgia s-au adunat acolo si au recitat poezii in aer liber - VIDEO