Poems in the same category
Scumpă mea învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru profesoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Ritmuri în minte
În nopți albe de singurătate,
În minte cu ritmuri de tango,
Vârtos simțurile sunt purtate
Pe aripi rozalii ca de flamingo.
Bătăile inimii sunt înaripate,
Iar sufletul aspiră la iubire.
Și cu un suflu plin de voluptate
Îngădui corpului avântul de trăire.
Spre dimineață când zorii apar,
Pe ritmuri de vals starea unește
Toate simțurile ca la un stupar,
Și firav imboldul vieții renaște.
Creând în cursul întregii zile
În minte ritmuri cât mai vioaie,
Și înfruntând toate vânturile
Și ploaia, cu sunete de cimpoaie.
Visând cu ochii deschiși larg
La ritmuri de jazz și blues,
Am ridicat la corabie catarg
Navigând pe ape ce-mi dau ghes.
Și mă gândesc la clipe magice
În ritmuri de muzică piano,
Primind în dar momente feerice,
Așa cum cafeaua e și capucino.
Obsesie!
Am oferit și n-am primit,
Am dat și refuzat am fost,
Oferta mea nu te-a clintit,
Să mai încerc, nu are rost
În mintea mea erai o stea,
Să vin spre tine, frică-mi era,
Să nu pătrundă-n umbra mea,
Lumina ta și să-mi fure liniștea
Seară de seară te priveam,
Și strălucirea ta o admiram,
Stăteam pitit după un geam,
Și fericit deplin, eu tremuram
Era un tremur, puțin necontrolat,
Și nu știam de ce sunt emoționat,
Chiar daca chipul tău era plecat,
Din geamul meu un pic crăpat
Pe timpul zilei mereu eu te vedeam,
Cum dis de dimineața tu plecai,
La geam eram prezent și așteptam,,
Pe tine să te văd din nou, cum reveneai
Și zilnic mă bucura a ta sosire,
Fără ca cineva să poată ști,
Să mă arăt nu îmi era în fire,
Curaj n-aveam să dau de știre
Într-un târziu, fiind lucid am realizat,
Că-n viața minuni s-au întâmplat,
Și voua acum vă spun la ce priveam,
Da..a-ti ghicit, era naluca mea din geam!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Atâta timp cât mă iubești de Andra în suedeză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Så länge du älskar mig
Om himlen faller över dig, ska jag skydda dig,
Och det kan komma, baby, och floden, släck inte elden i mitt hjärta,
Även om det blir en jordbävning, världens ände vet du,
Så länge du älskar mig kommer jag att älska dig.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp i dina ögon.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp med dig i sängen.
Om en komet skulle träffa oss är jag inte rädd, du vet
Att du säkert får tag i en raket, vi kommer att överleva,
Även om det kommer en tsunami, världens ände vet du,
Så länge du älskar mig kommer jag att älska dig.
Och när du har svårt att se,
Jag är där för att upplysa dig.
Och när du inte längre tror på dig själv,
Jag är där för att motivera dig.
Tam-taca-tum-bye, kom hit,
Din röst är en fiol i mitt hjärta,
Tam-taca-tum-pa, jag skulle nynna på dig,
Du är mitt livs kör.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp i dina ögon.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp med dig i sängen.
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!
Scumpă mea învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru profesoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Ritmuri în minte
În nopți albe de singurătate,
În minte cu ritmuri de tango,
Vârtos simțurile sunt purtate
Pe aripi rozalii ca de flamingo.
Bătăile inimii sunt înaripate,
Iar sufletul aspiră la iubire.
Și cu un suflu plin de voluptate
Îngădui corpului avântul de trăire.
Spre dimineață când zorii apar,
Pe ritmuri de vals starea unește
Toate simțurile ca la un stupar,
Și firav imboldul vieții renaște.
Creând în cursul întregii zile
În minte ritmuri cât mai vioaie,
Și înfruntând toate vânturile
Și ploaia, cu sunete de cimpoaie.
Visând cu ochii deschiși larg
La ritmuri de jazz și blues,
Am ridicat la corabie catarg
Navigând pe ape ce-mi dau ghes.
Și mă gândesc la clipe magice
În ritmuri de muzică piano,
Primind în dar momente feerice,
Așa cum cafeaua e și capucino.
Obsesie!
Am oferit și n-am primit,
Am dat și refuzat am fost,
Oferta mea nu te-a clintit,
Să mai încerc, nu are rost
În mintea mea erai o stea,
Să vin spre tine, frică-mi era,
Să nu pătrundă-n umbra mea,
Lumina ta și să-mi fure liniștea
Seară de seară te priveam,
Și strălucirea ta o admiram,
Stăteam pitit după un geam,
Și fericit deplin, eu tremuram
Era un tremur, puțin necontrolat,
Și nu știam de ce sunt emoționat,
Chiar daca chipul tău era plecat,
Din geamul meu un pic crăpat
Pe timpul zilei mereu eu te vedeam,
Cum dis de dimineața tu plecai,
La geam eram prezent și așteptam,,
Pe tine să te văd din nou, cum reveneai
Și zilnic mă bucura a ta sosire,
Fără ca cineva să poată ști,
Să mă arăt nu îmi era în fire,
Curaj n-aveam să dau de știre
Într-un târziu, fiind lucid am realizat,
Că-n viața minuni s-au întâmplat,
Și voua acum vă spun la ce priveam,
Da..a-ti ghicit, era naluca mea din geam!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Atâta timp cât mă iubești de Andra în suedeză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Så länge du älskar mig
Om himlen faller över dig, ska jag skydda dig,
Och det kan komma, baby, och floden, släck inte elden i mitt hjärta,
Även om det blir en jordbävning, världens ände vet du,
Så länge du älskar mig kommer jag att älska dig.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp i dina ögon.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp med dig i sängen.
Om en komet skulle träffa oss är jag inte rädd, du vet
Att du säkert får tag i en raket, vi kommer att överleva,
Även om det kommer en tsunami, världens ände vet du,
Så länge du älskar mig kommer jag att älska dig.
Och när du har svårt att se,
Jag är där för att upplysa dig.
Och när du inte längre tror på dig själv,
Jag är där för att motivera dig.
Tam-taca-tum-bye, kom hit,
Din röst är en fiol i mitt hjärta,
Tam-taca-tum-pa, jag skulle nynna på dig,
Du är mitt livs kör.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp i dina ögon.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp med dig i sängen.
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!
Other poems by the author
Mă iubesc
Știu,pentru oameni nu însemna ceva,
Dar eu mă iubesc,
Mă iubesc pentru culorile gândurilor mele,
Pentru melodia sufletului,
Pentru ochii mei ca două stele,
Pentru frumusețea cu care văd marea,și omul,
Pentru ceea ce mă fac cuvintele mele,
Pentru viața ce pulseaza in mine..
Atât de imperfecta,și totuși,frumoasa,
Poate nu la chip,poate nu la trup,
Ce la imaginea aceea ce tine de inimă.
(Monica)
Dimineața din suflet
Deschid ochii și gândul senin îmi mângâie sufletul ..
E prima raza de soare,speranța,visare,
E cântec de privighetoare,fulg de nea,
Stea,aripa alba,cer albastru,mare..
E zeul ce-mi luminează existența..
Fara el s-ar așterne întunericul,
As fi un copac pustiit și singur,
Un vuiet trist în noapte,
Un cânt de jale,o ofilită floare..
Abia când în inima e soare incepe dimineața..
Privirea
Vezi,privirea oamenilor poate deschide larg porțile inimii mele
Sau le poate închide cu grele ,triste zabrele..
O simpla privire poate dezvălui umbrele sufletului,
Sau strtralucirea-ai asemenea unei frumoase stele..
O simpla privire poate naște durere,
Sau bucurie nemărginită..
Ea poate fi albastra,infinită,
Relevând o viață frumos trăită,
Un suflet bun,
Sau poate fi înnorată,gri,
Arătând un suflet ce poate goni..
Privirea-i o oglinda-a inimii,
Ea poate nimici puntea dintre doua suflete,
Sau,trainic,ea o poate construi..
Privirea e un rai,când strălucește,
Intern,atunci când un suflet
Te judeca,respinge sau urăste..
E zbor înalt sau neant,
Prin ea,știi că în sufletul acela un sentiment frumos trăiește,
Sau,trairi întunecate,negre tentacule ce te prind că un clește..
Marea și stanca
Știi marea ce lovește stanca-nalta?
Ea,implacabilă,tristă și tăcută ,priveste-n zare,
Uitând de marea visătoare ce-și canta-n valuri iubirea ei albastra,
Din zori și până când pe cer apare-o astra.
Așa și noi ades iubim zadarnic,
Și ne legăm cu lanțuri de-o poveste ce e sortita la pierzare,
Căci rătăcește pe întinderea vasta a deșertului iubirii goale,
Canta la poarta unei inimi inchisa-n nepăsare...
De ce m-ai născut?
De ce m-ai născut,o,maica mea draga,
Sa port suferința că pe-o mantie neagra?
Că o ghilotina,al morții gând peste mine sa cada?
O rană adâncă să-mi fie durerea întreaga?
De timpul intoarce-as putea,
Mă lasă-mă neființă,aprins,destnu-as ruga..
La ce a mă naște?
Teribilă moarte-a cunoaște?
Sau,fa-ma de vrei fulg de nea,
Ori floare,ori mare,ori stea.
Dar nu om,cu zbucium,și teama,
Cu lacrima-adanca,cu gânduri ce dor..
Am cearcăne negre,privirea pierdută,
Și zbaterea-aceasta s-o stinge când mor..
Demon și inger
Și dacă ai fi demon,tu crezi că-mi pasa mie?
Privirea ta de înger eu o visez în noapte,
Și de ți-e aripa neagra,purpurie,
Mă bântuie ale tale albe șoapte...
Mă iubesc
Știu,pentru oameni nu însemna ceva,
Dar eu mă iubesc,
Mă iubesc pentru culorile gândurilor mele,
Pentru melodia sufletului,
Pentru ochii mei ca două stele,
Pentru frumusețea cu care văd marea,și omul,
Pentru ceea ce mă fac cuvintele mele,
Pentru viața ce pulseaza in mine..
Atât de imperfecta,și totuși,frumoasa,
Poate nu la chip,poate nu la trup,
Ce la imaginea aceea ce tine de inimă.
(Monica)
Dimineața din suflet
Deschid ochii și gândul senin îmi mângâie sufletul ..
E prima raza de soare,speranța,visare,
E cântec de privighetoare,fulg de nea,
Stea,aripa alba,cer albastru,mare..
E zeul ce-mi luminează existența..
Fara el s-ar așterne întunericul,
As fi un copac pustiit și singur,
Un vuiet trist în noapte,
Un cânt de jale,o ofilită floare..
Abia când în inima e soare incepe dimineața..
Privirea
Vezi,privirea oamenilor poate deschide larg porțile inimii mele
Sau le poate închide cu grele ,triste zabrele..
O simpla privire poate dezvălui umbrele sufletului,
Sau strtralucirea-ai asemenea unei frumoase stele..
O simpla privire poate naște durere,
Sau bucurie nemărginită..
Ea poate fi albastra,infinită,
Relevând o viață frumos trăită,
Un suflet bun,
Sau poate fi înnorată,gri,
Arătând un suflet ce poate goni..
Privirea-i o oglinda-a inimii,
Ea poate nimici puntea dintre doua suflete,
Sau,trainic,ea o poate construi..
Privirea e un rai,când strălucește,
Intern,atunci când un suflet
Te judeca,respinge sau urăste..
E zbor înalt sau neant,
Prin ea,știi că în sufletul acela un sentiment frumos trăiește,
Sau,trairi întunecate,negre tentacule ce te prind că un clește..
Marea și stanca
Știi marea ce lovește stanca-nalta?
Ea,implacabilă,tristă și tăcută ,priveste-n zare,
Uitând de marea visătoare ce-și canta-n valuri iubirea ei albastra,
Din zori și până când pe cer apare-o astra.
Așa și noi ades iubim zadarnic,
Și ne legăm cu lanțuri de-o poveste ce e sortita la pierzare,
Căci rătăcește pe întinderea vasta a deșertului iubirii goale,
Canta la poarta unei inimi inchisa-n nepăsare...
De ce m-ai născut?
De ce m-ai născut,o,maica mea draga,
Sa port suferința că pe-o mantie neagra?
Că o ghilotina,al morții gând peste mine sa cada?
O rană adâncă să-mi fie durerea întreaga?
De timpul intoarce-as putea,
Mă lasă-mă neființă,aprins,destnu-as ruga..
La ce a mă naște?
Teribilă moarte-a cunoaște?
Sau,fa-ma de vrei fulg de nea,
Ori floare,ori mare,ori stea.
Dar nu om,cu zbucium,și teama,
Cu lacrima-adanca,cu gânduri ce dor..
Am cearcăne negre,privirea pierdută,
Și zbaterea-aceasta s-o stinge când mor..
Demon și inger
Și dacă ai fi demon,tu crezi că-mi pasa mie?
Privirea ta de înger eu o visez în noapte,
Și de ți-e aripa neagra,purpurie,
Mă bântuie ale tale albe șoapte...