Bunicul
Cu chipul blând,
Cu ochi adânci,
Bunicul înger îmi era,
În căsuța mica dintre stânci
Cu glas duios îmi povestea..
Și prin păduri noi colindam,
Și ce frumos râul curgea,
Și când fierbinte se ruga
In a satului bisericuța
In ochii mei un sfânt părea..
Acum s-a stins,
Era un înger pământean,
Acum,e-n cer.
Iubirea mea e vie înca,
Cât mi-aș dori să îl revăd cândva,
Mi-e-atat de dor,
Și lacrima e grea..
Hai,spune-mi,
Nu-i așa că el e-o stea?
Privesc spre cer în noaptea-adanca:
Bunicule,nicicând nu te-oi uita..
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mai lasă de la tine…
Poem: Suflet ranit BV
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: Așteptări
Poem: Somnum ratio
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: rugăciune de seară
Poem: Singurătate
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare