Bunicul
Cu chipul blând,
Cu ochi adânci,
Bunicul înger îmi era,
În căsuța mica dintre stânci
Cu glas duios îmi povestea..
Și prin păduri noi colindam,
Și ce frumos râul curgea,
Și când fierbinte se ruga
In a satului bisericuța
In ochii mei un sfânt părea..
Acum s-a stins,
Era un înger pământean,
Acum,e-n cer.
Iubirea mea e vie înca,
Cât mi-aș dori să îl revăd cândva,
Mi-e-atat de dor,
Și lacrima e grea..
Hai,spune-mi,
Nu-i așa că el e-o stea?
Privesc spre cer în noaptea-adanca:
Bunicule,nicicând nu te-oi uita..
Стихи из этой категории
Of tată
SUfletul mi se înalță,
Durerea mă apasă…
Liniștea nu o găsesc
În durere mă înec
Aș vrea un tată
Căruia să-i povestesc
Durerea pe care o trăiesc
Sub cerul senin
Cu tine să fiu
Să mă strângi în brațe
Cu ochii dulci să îmi spui:
Iartă-mă copile!
Nu am fost lângă tine
În ochii tai sunt un străin
De mine nu ai vrut să știi
Poate când nu voi mai fi vei înțelege
Cât te-am iubit
Pentru tine nu a însemnat
Nimic iubirea sinceră de copil
Dar nu e problema, am învățat să sufăr
Tată! O singura întrebare:
Cu ce ți-am greșit de numa poți iubi?
Maris Maria Cristina
Angoasă
diminețile mele-s parcă niște felii din sticlă
acoperite de rouă și de petale de flori,
eu însumi am devenit fluid și transparent ca
o bulă fierbinte de sticlă,
din care mă recompun zilnic de o mie de ori.
Si lumea din juru-mi e translucidă
Ca un balon de aur, prăvălit dintre nori,
gravitez nesigur printre stele bolnave
din sticlă
printre oameni cu fețe sticloase și ochi incolori.
Mă rog în gând să nu plouă cu gheață
să nu cadă vreun fulger răzleț printre brazi,
ca un meșter Manole care zidește
din sticlă
mă rog să nu-mi vină iubita nici azi.
Blestemul lui Zeus de azi-noapte-i
ușor redundant, apocrif:
ori îmi zidesc iubita-ntre ziduri
de sticlă
ori o iau mereu și etern de la capăt,
precum neobosituL Sisif.
Themis
Pune balanța pe mâna mea
Judecătorule
Cu mâna pe destin
Îți jur
Că voi spune adevărurile
De plumb, de argint, de catifea.
Themis dezleagă-ți ochii
Mă privește
Ca pe a ta soră
Sfâșiată….
Cu roba ta mă învelește
Sentința îmi dă eliberare
De cătușele nedreptății
Să fiu o foaie de hârtie
Ce poartă înscrisul
Atâtor neîmpliniri.
Îngerul negru
In noaptea adâncă
Un înger negru coboară,soptindu-mi:
Tu știi?,timpul zboară...
Și pleoapa-mi se zbate,
Tresar-al meu suflet,
M-agat de lumina vieții,
Cu sete aștept a dimineții speranța,
Mi-e frig și mi-e frica,
A morții aripa in zare se-arata,
Pun mantia speranței pe mine,
Mi-e bine,mi-e bine,
Acuș răsăritul iar vine
Si-alung-a apusului neagra pata..
metamorfozele unui gând/10
bare peste tot,
fiara și-a instalat puii la intrări;
omu-i din start bandit.
tiparele-s rupte.
în funcție de scor, poți să-ți cumperi
un codru de pâine.
în vreamea minciunii de sine-stătătoare,
câinele-i pisică;
pisica, șoarece;
șoarecele, libelulă.
bărbatul poate fi orice,
numai bărbat n-are voie
să fie.
Zori de zi
În zori de zi, când soarele răsare,
Lumina sa în suflete picură,
Pe cerul albastru, visul se deschide,
O lume nouă în fiecare privire.
Păsările dansează pe aripi de vânt,
Îmbrățișând cerul în zbor nesfârșit,
Florile deschid petale colorate,
Ca sărbătoare a vieții, mereu infinit.
Prin umbrele nopții, stele strălucesc,
Ca licăriri de speranță în adâncul cerului,
În tăcerea pământului, se aude o melodie,
A vieții veșnice, a viselor încrezătoare.
Fiecare clipă, o pagină de poveste,
Scrisă cu cerneală de dorință și pasiune,
În inimile noastre, poezia continuă,
Un dans frumos, un cântec fără sfârșit.
Of tată
SUfletul mi se înalță,
Durerea mă apasă…
Liniștea nu o găsesc
În durere mă înec
Aș vrea un tată
Căruia să-i povestesc
Durerea pe care o trăiesc
Sub cerul senin
Cu tine să fiu
Să mă strângi în brațe
Cu ochii dulci să îmi spui:
Iartă-mă copile!
Nu am fost lângă tine
În ochii tai sunt un străin
De mine nu ai vrut să știi
Poate când nu voi mai fi vei înțelege
Cât te-am iubit
Pentru tine nu a însemnat
Nimic iubirea sinceră de copil
Dar nu e problema, am învățat să sufăr
Tată! O singura întrebare:
Cu ce ți-am greșit de numa poți iubi?
Maris Maria Cristina
Angoasă
diminețile mele-s parcă niște felii din sticlă
acoperite de rouă și de petale de flori,
eu însumi am devenit fluid și transparent ca
o bulă fierbinte de sticlă,
din care mă recompun zilnic de o mie de ori.
Si lumea din juru-mi e translucidă
Ca un balon de aur, prăvălit dintre nori,
gravitez nesigur printre stele bolnave
din sticlă
printre oameni cu fețe sticloase și ochi incolori.
Mă rog în gând să nu plouă cu gheață
să nu cadă vreun fulger răzleț printre brazi,
ca un meșter Manole care zidește
din sticlă
mă rog să nu-mi vină iubita nici azi.
Blestemul lui Zeus de azi-noapte-i
ușor redundant, apocrif:
ori îmi zidesc iubita-ntre ziduri
de sticlă
ori o iau mereu și etern de la capăt,
precum neobosituL Sisif.
Themis
Pune balanța pe mâna mea
Judecătorule
Cu mâna pe destin
Îți jur
Că voi spune adevărurile
De plumb, de argint, de catifea.
Themis dezleagă-ți ochii
Mă privește
Ca pe a ta soră
Sfâșiată….
Cu roba ta mă învelește
Sentința îmi dă eliberare
De cătușele nedreptății
Să fiu o foaie de hârtie
Ce poartă înscrisul
Atâtor neîmpliniri.
Îngerul negru
In noaptea adâncă
Un înger negru coboară,soptindu-mi:
Tu știi?,timpul zboară...
Și pleoapa-mi se zbate,
Tresar-al meu suflet,
M-agat de lumina vieții,
Cu sete aștept a dimineții speranța,
Mi-e frig și mi-e frica,
A morții aripa in zare se-arata,
Pun mantia speranței pe mine,
Mi-e bine,mi-e bine,
Acuș răsăritul iar vine
Si-alung-a apusului neagra pata..
metamorfozele unui gând/10
bare peste tot,
fiara și-a instalat puii la intrări;
omu-i din start bandit.
tiparele-s rupte.
în funcție de scor, poți să-ți cumperi
un codru de pâine.
în vreamea minciunii de sine-stătătoare,
câinele-i pisică;
pisica, șoarece;
șoarecele, libelulă.
bărbatul poate fi orice,
numai bărbat n-are voie
să fie.
Zori de zi
În zori de zi, când soarele răsare,
Lumina sa în suflete picură,
Pe cerul albastru, visul se deschide,
O lume nouă în fiecare privire.
Păsările dansează pe aripi de vânt,
Îmbrățișând cerul în zbor nesfârșit,
Florile deschid petale colorate,
Ca sărbătoare a vieții, mereu infinit.
Prin umbrele nopții, stele strălucesc,
Ca licăriri de speranță în adâncul cerului,
În tăcerea pământului, se aude o melodie,
A vieții veșnice, a viselor încrezătoare.
Fiecare clipă, o pagină de poveste,
Scrisă cu cerneală de dorință și pasiune,
În inimile noastre, poezia continuă,
Un dans frumos, un cântec fără sfârșit.
Другие стихотворения автора
Doua iubiri
Inima,val zbuciumat
Când doua iubiri ea cuprinde..
Dintre un crin alb si-un trandafir înfocat
Poți alege oare?
Dar conștiința striga ,,Păcat".
Si-atunci trebuie sa ucizi o iubire..
Așa e cinstit,așa e curat.
Pe câmpul inimii poate fi doar o floare..
Dar,oare,in infinitul inimii
Nu e posibil sa zboare doi fluturi?
Unul alb,altul plin de culoare?
Sa fie și munte,și mare?
Da,se întâmplă în viata
Ca legile inimii tale
Sa-nfrunte a lumii gândire,
Și totuși,conștiința te-obliga
S-alegi o unică iubire..
Si-atunci,valul piere,
Și inima ta devine o mare lina,
Chiar daca în ea se ascunde-o durere...
Pulsul vietii
Uneori, când în noapte tăcerea
Canta trist că un clopot greu
Mă rog vieții să îmi lase placerea
Sa simt pulsul vieții,mereu.
Uneori, când se stinge un suflet
Și te- ntrebi: Ce sunt Doamne, eu?
Doar prin inimi poți învinge durerea,
Prin glasuri vii, ca un curcubeu.
Pisica neagra
O pisică neagra mi-a trecut prin fața.
Primul gând,intunecat ca și ea.
Apoi mi-am spus:
Cea mai frumoasa rochie a mea e neagra.
Și genele,și oja.
Până la urmă,si întunericul poate fascina.
Trebuie dor să-i adaugi un accesoriu strălucitor.
Steluțele din ochii mei asortate la genele negre,
Un inel auriu pe deget,cercei aurii in urechi.
N-o să-mi mai fie teama de pisica neagra,
Pentru că eu am puterea,prin gând,
Să-i pun ghetuțe aurii.
Sensul vietii
De crezi,sensul vieții e limpede,clar,
Dar eu,suflet trist,fara zei,fara-altar,
Mă zbat sa-nteleg rostul vietii-mi.
In noapte-al meu gând caută un răspuns,
Ei,oamenii,lupta că sa fie mai sus .
Ce fi-va in clipa finala un dar?
Averea,puterea sau faima?
Ce inima-nalta spre frumos,spre sublim?
Cu cearcăne grele un răspuns deslușesc..
E pace în inima,în gând e senin,
Și singurul zeu la care ma-nchin,
E dragostea..
Cărarea și zborul
Urmez pașii lui pe cărare,
Mi-e bine,dar vad cum se-nalta frumoasele păsări în zare.
Deasupra,cu aripi uriase,zbori tu.
Îmi zâmbești și-mi întinzi perechea de aripi albastre.
Privesc fascinata.M-opresc.Un vis minunat sta in fata-mi.
Departe,mă strigă un glas.O lacrima grea cade pe aripa-albastra.
Alerg pe cărare,mi-e bine,mi-e bine,
Din ochii-mi cad stropi ca de ploaie.
Privesc spre înalt și surâd si-apoi iar urmez pașii lui
Dar inima mea e străpunsă de tristețe,nehotărâre,visare.
O parte din ea mă urmează,
O parte e departe,păzind aripa-albastra.
Mi-e bine...,și lacrima cade,
În mine jumătăți de inimi se zbat
Mi-e bine,de sus n-o sa cad,
Și plâng,vreau sa zbor cu aripi albastre spre zare..
Pocalul iubirii
Sorb din pocalul iubirii cu sete;
Fiecare strop îmi intensifica lumina din ochi,
Fiecare picur adaugă o petala inimii mele..
Simt că mă plimb printre stele,
Sau poate chiar sunt una..
Sorb pana la fund și simt că îmi cresc aripi de fericire.
Doua iubiri
Inima,val zbuciumat
Când doua iubiri ea cuprinde..
Dintre un crin alb si-un trandafir înfocat
Poți alege oare?
Dar conștiința striga ,,Păcat".
Si-atunci trebuie sa ucizi o iubire..
Așa e cinstit,așa e curat.
Pe câmpul inimii poate fi doar o floare..
Dar,oare,in infinitul inimii
Nu e posibil sa zboare doi fluturi?
Unul alb,altul plin de culoare?
Sa fie și munte,și mare?
Da,se întâmplă în viata
Ca legile inimii tale
Sa-nfrunte a lumii gândire,
Și totuși,conștiința te-obliga
S-alegi o unică iubire..
Si-atunci,valul piere,
Și inima ta devine o mare lina,
Chiar daca în ea se ascunde-o durere...
Pulsul vietii
Uneori, când în noapte tăcerea
Canta trist că un clopot greu
Mă rog vieții să îmi lase placerea
Sa simt pulsul vieții,mereu.
Uneori, când se stinge un suflet
Și te- ntrebi: Ce sunt Doamne, eu?
Doar prin inimi poți învinge durerea,
Prin glasuri vii, ca un curcubeu.
Pisica neagra
O pisică neagra mi-a trecut prin fața.
Primul gând,intunecat ca și ea.
Apoi mi-am spus:
Cea mai frumoasa rochie a mea e neagra.
Și genele,și oja.
Până la urmă,si întunericul poate fascina.
Trebuie dor să-i adaugi un accesoriu strălucitor.
Steluțele din ochii mei asortate la genele negre,
Un inel auriu pe deget,cercei aurii in urechi.
N-o să-mi mai fie teama de pisica neagra,
Pentru că eu am puterea,prin gând,
Să-i pun ghetuțe aurii.
Sensul vietii
De crezi,sensul vieții e limpede,clar,
Dar eu,suflet trist,fara zei,fara-altar,
Mă zbat sa-nteleg rostul vietii-mi.
In noapte-al meu gând caută un răspuns,
Ei,oamenii,lupta că sa fie mai sus .
Ce fi-va in clipa finala un dar?
Averea,puterea sau faima?
Ce inima-nalta spre frumos,spre sublim?
Cu cearcăne grele un răspuns deslușesc..
E pace în inima,în gând e senin,
Și singurul zeu la care ma-nchin,
E dragostea..
Cărarea și zborul
Urmez pașii lui pe cărare,
Mi-e bine,dar vad cum se-nalta frumoasele păsări în zare.
Deasupra,cu aripi uriase,zbori tu.
Îmi zâmbești și-mi întinzi perechea de aripi albastre.
Privesc fascinata.M-opresc.Un vis minunat sta in fata-mi.
Departe,mă strigă un glas.O lacrima grea cade pe aripa-albastra.
Alerg pe cărare,mi-e bine,mi-e bine,
Din ochii-mi cad stropi ca de ploaie.
Privesc spre înalt și surâd si-apoi iar urmez pașii lui
Dar inima mea e străpunsă de tristețe,nehotărâre,visare.
O parte din ea mă urmează,
O parte e departe,păzind aripa-albastra.
Mi-e bine...,și lacrima cade,
În mine jumătăți de inimi se zbat
Mi-e bine,de sus n-o sa cad,
Și plâng,vreau sa zbor cu aripi albastre spre zare..
Pocalul iubirii
Sorb din pocalul iubirii cu sete;
Fiecare strop îmi intensifica lumina din ochi,
Fiecare picur adaugă o petala inimii mele..
Simt că mă plimb printre stele,
Sau poate chiar sunt una..
Sorb pana la fund și simt că îmi cresc aripi de fericire.