Bunicul
Cu chipul blând,
Cu ochi adânci,
Bunicul înger îmi era,
În căsuța mica dintre stânci
Cu glas duios îmi povestea..
Și prin păduri noi colindam,
Și ce frumos râul curgea,
Și când fierbinte se ruga
In a satului bisericuța
In ochii mei un sfânt părea..
Acum s-a stins,
Era un înger pământean,
Acum,e-n cer.
Iubirea mea e vie înca,
Cât mi-aș dori să îl revăd cândva,
Mi-e-atat de dor,
Și lacrima e grea..
Hai,spune-mi,
Nu-i așa că el e-o stea?
Privesc spre cer în noaptea-adanca:
Bunicule,nicicând nu te-oi uita..
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Frate
Поэма: A fi
Scriitori buni, cărți importante și vinuri alese. Programul celei de-a III-a ediții a Zilelor Literaturii Române
Поэма: transfigurare 1/4
Поэма: Prea multă sensibilitate în turcă
„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani
Поэма: La Steaua
Поэма: Aburi, Cioburi, Sânge
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă