Înotul

Năzuros valul, ce spre țărm mă ghida,

Încercarea să înfrunt curenții unei situații, brusc s-au schimbat

Razvrătită minte-mi dai decizii ce par, dar nu se simt mai bune

O epavă peste epava, destinația încă prea în depărtare

Văd coasta, mai am puțin, dar de-inchipuire, la primul declin rămân suspendat pe mare?

Cât se poate de aproape de plută, echilibru, încerc să mi-l mențin

Panica se resimte, mă sperie când nu ține în totalitate de mine, acest coșmar incert

Foarte riscant cum ocolește, dar cât mai reușește de mă păzește?

Violent se destramă cu un zgomot puternic și-s lăsat fără suport

Rămas într-o situție fără scăpare, e momentul sa mă rog la un semn divin?

Insula aproape, destinația mea e portul,

Adâncimea e reală, greutatea e nespusă

Pătrunsă inima-mi de groază se află, dar încă bate

Îmi simt forțele limitate bazate pe mișcări necontrolate

Mă simt oprit în timp, o gură de aer salvatoare,

Îmi conferă putere și-mi eludă a morții chemare

Puterea în mâini se duce în ancore s-au transformat ale mele picioare

Acest abis prohibit ce vrea sa mă doboare

Spiritul nu mă lasă și-mi permite s-avansez

Înainte sa mă opresc să cedez, mă va salva înotul...

Категория: Мысли

Все стихи автора: Umbra Dihorului

Дата публикации: 12 мая

Просмотры: 220

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Motivație

Nu plânge azi pentru ce a fost ieri

Inundă-te de zâmbet și curaj

Fii pozitiv și nu înceta să speri

Înlătură din suflet acel bandaj

Privește viața ca pe un cadou

Și nu uita să mulțumești lui Dumnezeu

Căci te-a trimis pe acest pământ

Să aduci bucurie,nu să te simți înfrânt

Uităm care ne e rostul pe pământ

Azi ești aici,mâine poate-n mormânt

Nu pierde timpul fiind supărat

Căci viața trece și totul poate fi uitat.

Еще ...

Uneori cand plang

Uneori, cand plang si afara ploua

Ale mele lacrimi imi par picaturi venite din inalt

Iar cerul imi coloreaza fereastra in albastru

Facand mereu risipa de acuarele si visuri.

Fiecare zi incepe cu un suras discret

Acelasi soare apare de dincolo de zare

Luminand cu ale sale raze odaia mea intunecata

Iar eu imi regasesc aceiasi umbra ca o prelungire a mea!

Еще ...

Această minunată viață

Această minunată viață,

Nu-i că o mustață,

O razi și crește alta,

Când o razi nu mai crește,

Căci ea nu se mărește,

Deci profită de ea,

Că alta nu va exista.

autor Panait Mirela

Еще ...

Icoană

locul de unde privesc lumea e cel mai înalt de pe pământ

de aici nu poți lăsa ochiul ambiguu să coboare asupra icoanei lui Crist

acesta e riscul sau șansa

nu știu

întrebarea e cine contemplă pe cine

din acest „lieu saint d'absence et de présent”

preexistent

care a însemnat la un moment dat

coagularea luminii într-un fulger încremenit

o schimbare sacrală la față

și atunci înțelegi că tu ești cel privit

nu cel care privește

un câine care își reprezintă prototipul celest după chip

contemplă alt câine după asemănare

de aici de unde privesc lumea

la o palmă de cer

ochiul ambiguu întâlnește gândul etern

într-un nod energetic al umbrei

obiectul sacral

desigur

o premerge…

Еще ...

Totul sau nimic

Degeaba am face atâtea lucruri căci vor fi îndeajuns de a mulțumi pe alții

Am construi și reconstrui ziduri imense în jurul nostru

Am ridica flăcări imense prin dansuri de-o emoție necontrolată

Am ridica totodată și tăcerea nespusă ca într-o pădure pătrunsă cu-nturenic inexplicabil

Am rezista noi acestei multiple răzbunare sau mai bine zis cumplitei distrare?

Am câștiga noi cumplita răzbunare sau mai bine zis al acestei înghețări fatale

Sau am irosi timp sa luptăm până eșuăm

Căci la final nu rezistăm… căci pierdem tot

Еще ...

Poem

Am obosit,

M-am contopit,

Mă tot lovesc niște mori de vânt,

Că nu materialul te face fericit,ci liniștea când ești tu' cu tine,

N-au alții cât ai tu, suficient cât să nu fi pe-un alt drum greșit și prea lung...aproape nefericit..

Еще ...

Другие стихотворения автора

Iluzie

Încântatoare liniște, ce seara, ea domnește

Picături rarefiate, mă ţin treaz şi mă inspiră
Misticul lunii, negreşit, printre nori se iveşte
Un vânt rece, trece, ce-un vuiet însoţeşte peisajul și-l admiră...

Timp în plus vreau, să remarc ce privesc
Să las de-ndată totul, mintea să mi-o desluşesc
Prin cuvinte să exprim mister şi dramă
Lacrimi de-aş avea, cu ploaia contopite,
Sentimente nedorite, şterse cu-o năframă

Călător în timp şi noapte detaliile ce pot să le privesc
O ambianţă sumbră, zgomote ciudate ce simt că mă urmăresc
Să-nţeleg să mă-nţeleg, eu sunt dornic, dar n-aş vrea
M-ar distruge singurătatea, dacă nu mi-ar şi plăcea

Încă o seară se duce…
Un an nou va urma,
Schimbări majore se vor produce
Dar nimic schimbat, în inima mea…

Еще ...

Cerşetor

Mă aflu ca o umilă făptură, ce-n pendență sunt blocat

Trecători grăbiți în lumea lor,

Interpret într-un peisaj, ce-l zărești și l-ai uitat

Judecat în umbra anilor...

Stigmatizat, cu capu-mi plecat, rog milă

Îndignare și frustrare ce prin hainele-mi zdrențuite încerc de maschez

Mă feresc să grăiesc, ei trec cu o nepăsare și un zâmbet arogant

Ambiguă șansă, orice ajutor îl apreciez...

De-a ținut de mine, prin prostii si decizii ce multe-am ratat

Bătut de soartă, încă o dată,vreau să văd unde drumul vieții mă poartă

Foame, sete, frig, nu mai pot simți nimic, de tot și de toate, am uitat

Memorii din trecut mă poartă într-un loc cu o vină constantă...

Sărac, nu mai am nimic din ce-a fost,

Pierdut, timpul cum trece rapid și fără rost

De speranța-i putere, eu, o consider disperare

O elaborată interpretare, ce o căutam cu ardoare...

Înăbușit cu un râs maniacal, în fața tuturor, nu mă pot opri

Aștept sa fiu reprimat, privirea-i spre mine, dar nu sunt observat

Poveștile sunt tot ce mi-au rămas în minte

Cănd vremea rece trece și rămân fară cuvinte...

Еще ...

Solitudine

Perete lângă perete, la atingere rece,

Doar o rază de lumină ce infiltrează încăperea tenebră

Tihna ce răzbate, un calm fals îl produce

Fiori reci sunt simțiți, dar nu din lipsa de căldură

Îmi e ușor să încerc, îmi e prea greu să termin

Să-mi fac griji când nu voi mai putea rămâne rațional?

Mărunțiș ce-l produc, nu reușește să mă bucure pe deplin

Aparent nesemnificativ, dar afectează mental...

Praful se-așterne pe tot ce-i uitat,

Indiferent de trecut, un sufltet depravat

Ce se bucură doar că a existat...

Va resimți necaz și regret într-un mod accentuat

În mintea-mi încețoșată ce rămân prizonier,

Aș putea evada, dar simt că așa, aparțin undeva

Agravăndu-mi situația, îmi consum singur otrava

Tăcere, nebunie, o fereastră închisă într-o cameră fară mobilier...

Ce se află în exterior, îmi pot doar imagina,

Decizia-mi laolaltă e de a mă înstrăina,

Un inconvenient ce il simt dar nu-l pot elimina

Trag draperia, să nu mai intre simbolic lumina...

Еще ...

De vei pleca

Un semn de la tine-ar fi frumos să primesc,

Îmi lipsesc șoaptele și emoțiile ce sufletul mi-l întăresc

Pentru ce mă spetesc, rătăcit și buimac

Să trăiesc ca tine, dar nu vreau să mă prefac...

Cât m-am temut, orice început are un final neprevăzut

Schimbările abundente și cum mă induci în eroare

Dacă pentru tine nu mai are aceeși valoare, îmi doresc un ultim sărut

S-a format un egoism și-o nepăsare, nu te mai interesează durerea lumii exterioare.

Dacă greșesc îmi va părea rău,

Dacă am dreptate mă voi simți vinovat

Orice gest neexplicat, dar nu vreau să fiu prins ca-n halău

Incertitudinea cu care m-ai tratat și dorința de a ne trăi viețile separat

Repetă-mi ce a fost, te voi striga...

Ecoul ce-mi raspunde mă va înșela și-ntări nesiguranța

Draga mea, oriunde ai fi într-un moment târziu,

Ai să te ascunzi într-un ochi străin

Și lasă-mă singur, la un pahar de vin...

De vei pleca,

Spune-mi de-ndată, să te privesc să știu ce pierd

Sufletul, gândul, ce se confruntă

Vor reflecta, cine, sunt eu...

Еще ...

Destin

Trecură zile multe, credeai că te-am uitat?

Socotite clipe, ce m-am simțit schimbat
Ușor, îmi vine dorul, ce dus, el a apus

Acoperindu-mi mintea, e greu, mă simt răpus...

Creativitate-mi dai, alcool și multă frică

Speranțele deșarte, cumva ce mă ridică

Incompetență-n ochi, minte și prin fapte

Dac-aș putea s-o schimb, aș începe din această noapte

Îmi e dor să simt un zâmbet și nu doar să-l gândesc

Să văd chemarea lumii, orbește să trăiesc

Mă simt un suflet singur că-s prost, sau nu-nțeleg

Simțind ca am puterea, dar continui să o neg

Miracol viața, un dar de-apreciat

Încerc să-mi caut rolul, dar simt că m-am blocat

Părând sau dând dovadă de-o minte imatură,

Știind cu siguranță, că-s la-nceput de "aventură"...

Probabil este scris să văd, dar nu să simt

Inșelatoare minte, e-un chin, însă suspin

Văzând un semn mai bun, într-o stare trecătoare

Mă face să mă-ntreb, există un destin?

Еще ...

Conformitate

De m-aș îndepărta cât se poate de realitate

Ce rămâne nociv se va consuma

Ce rămâne indecent și pervers se va repeta

Ne lăsăm distrași, vrem asta, sau de asta suntem atrași?

Încercare cu greu, să se mențină un traseu mereu

Printr-un strop nesigur se pierde identitatea unui presupus "eu"

Un echilibru constant ce nu mai arată normalitate

Rămânând prea mult în spate sau evitând din viață etape importante

Trăiesc adevarul crunt în care oamenii pierd sau se pierd

Văd doar eu așa se pare, o concordanță ce trebuie pronunțată mai tare

Cum nu se vrea ori se știe, se imprăștie la toți mult prea multă prostie

Ține de moment și momentul dispare, iar oricât îl elimini, el va avea o urmare...

Еще ...

#Интересно Поэма: Cuvântul Поэма: Amintește-mi! Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason? Поэма: Amintiri dintr-un Burg Поэма: Surprizele din apartamentul nou în islandeză O carte pentru copii intitulată "Prietenii mei Dragi" a fost lansată de Eugen Doga Поэма: O M O Поэма: Ce să mă fac cu atâta viaţă? La Chișinău începe Festivalul Internațional de poezie „Grigore Vieru”