3  

Solitudine

Perete lângă perete, la atingere rece,
Doar o rază de lumină ce infiltrează încăperea tenebră
Tihna ce răzbate, un calm fals îl produce
Fiori reci sunt simțiți, dar nu din lipsa de căldură
 
Îmi e ușor să încerc, îmi e prea greu să termin
Să-mi fac griji când nu voi mai putea rămâne rațional?
Mărunțiș ce-l produc, nu reușește să mă bucure pe deplin
Aparent nesemnificativ, dar afectează mental...
 
Praful se-așterne pe tot ce-i uitat,
Indiferent de trecut, un sufltet depravat
Ce se bucură doar că a existat...
Va resimți necaz și regret într-un mod accentuat
 
În mintea-mi încețoșată ce rămân prizonier,
Aș putea evada, dar simt că așa, aparțin undeva
Agravăndu-mi situația, îmi consum singur otrava 
Tăcere, nebunie, o fereastră închisă într-o cameră fară mobilier...
 
Ce se află în exterior, îmi pot doar imagina,
Decizia-mi laolaltă e de a mă înstrăina,
Un inconvenient ce il simt dar nu-l pot elimina
Trag draperia, să nu mai intre simbolic lumina...

Категория: Мысли

Все стихи автора: Umbra Dihorului poezii.online Solitudine

Дата публикации: 12 мая

Просмотры: 248

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

metamorfozele unui gând/6

sub epiderma realității,

o rețea de intrigi, 

experiențe șocante,

intenții-nfiorătoare

spulberă turnirul liniștit al lumii.

 

să nu uităm că,

Daedalus 

a construit, pentru regele Minos,

un labirint

pentru a ține-ascuns în lanțurile fricii

minotaurul.

iar la lumină,

a creat  din corpurile-nlănțuite ale coriștilor,

o structură arhitecturală

sorocită dansului.

 

 

 

Еще ...

Tacerea

Ma predau tacerii chiar si atunci

Cand sunt plina de durere

Pentru a explica tot ce s-a intamplat

Inca ma distantez de toata lumea.

 

Chiar si atunci cand sunt pe cale sa ma inec,

In singuratatea mea...

Fug de lucrurile care, mi-ar construi identitatea,

Invingand disperarea.

 

Unde ajung in aceste ultime zile in care aman totul?

Ce fel de inselaciune si durere ma asteapta in viitor?

Nu pot sa dorm niciodata

Cand ma uit inapoi, pierderile mele par a fi primele.

 

De ce ma confrunt cu toate acuzatiile?

Pe cheltuiala a ce?

O multime de lucruri prin care am trecut, pentru nimic?

Viata imi datoreaza linistea de mult asteptata.

Еще ...

Nu mai renunța

Mă bucur azi, că nu am renunțat ieri,

Sau orice altă zi, când tot nu reușeam,

Credeam ca visele-s iluzii ce n-ajung nicăieri

Și-n gânduri de cristal, mereu le tot pierdeam.

 

...

22.05.24

Еще ...

Otrava

Floarea de miere mă cheamă,

Dar otrava iute si uscată

Într-un ghimpe mascată

Mă taie ca pe o lamă.

 

O șoaptă-mi gâdila urechea

Și-mi spunea să nu ma tem,

Căci doar in acest poem

Otrava mi-a găsit perechea.

 

 

Еще ...

Pesimism

ce aș mai putea spune azi despre ieri

într-o singură frază

aș zice că am mai murit încă puțin

că mi-a mai căzut încă o frunză îngălbenită

din  ram

că pământul mi-a ajuns la genunchi

prostii  la timpul trecut

elucubrații

nu poți fragmenta după astfel de criterii

timpul

acest perpetuum mobile  care se-nvârte continuu

dinlăuntru-i

spre un punct fix

noi am inventat calendarele

ceasurile

clopotelele

am pus stavile în calea apelor

inutil

ne-am revendicat zborul

încercând să surclasăm timpul

ne-am întors acasă din spațiu mai tineri

decât cei lăsați pe Pământ

ce-aș mai putea spune azi despre ieri

într-o singură frază

nimic

lumina întrece în linie dreaptă timpul

dar când se întoarce este strivită de timp…

Еще ...

Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului

Chipul tău
tremurând în oglinda apei
mi-a rămas întipărit de-atunci pe retină
din când în când
inima aruncă răutăcioasă cu săgeți otrăvite
parcă le și aud înfigâdu-se-n lacrimi
(îți mai amintești cum ne întreceam
la aruncatul cu pietre
cum socoteam care piatră țopăie mai mult
deasupra apei
și cum pierzătorul rămânea întotdeauna dator
cu o jumătate de scoică?)
în urma pietrelor liniștea desenează și acum
cercuri concentrice
(n-ai uitat
cred
cum ne minunam ca în fața unui organism viu
ascuns în adâncuri
între două respirații
și ne apăsam înspăimântați cu podul palmelor
peste inimi!)
aud aievea în mine plescăitul lespezii care se duce la fund
cântecul răgușit al mierlei
piciorul tău desculț
risipindu-se voluptos în nisipul galben
(ți-i minte cum priveam cocorii
în mantiile lor albe
înveșmântați ca prinții
cu gâturile terminate în cer
cu pliscurile albastre
prinși în ritmuri nebune de samba
smulgând smocuri de iarbă
țâșnind grațios spre înalturi
făcându-și reverențe!)
parcă a fost ieri…

Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului…

Еще ...

Другие стихотворения автора

Destin

Trecură zile multe, credeai că te-am uitat?
Socotite clipe, ce m-am simțit schimbat 
Ușor, îmi vine dorul, ce dus, el a apus
Acoperindu-mi mintea, e greu, mă simt răpus...
 
Creativitate-mi dai, alcool și multă frică
Speranțele deșarte, cumva ce mă ridică 
Incompetență-n ochi, minte și prin fapte
Dac-aș putea s-o schimb, aș începe din această noapte
 
Îmi e dor să simt un zâmbet și nu doar să-l gândesc
Să văd chemarea lumii, orbește să trăiesc 
Mă simt un suflet singur că-s prost, sau nu-nțeleg 
Simțind ca am puterea, dar continui să o neg  
 
Miracol viața, un dar de-apreciat 
Încerc să-mi caut rolul, dar simt că m-am blocat 
Părând sau dând dovadă de-o minte imatură,
Știind cu siguranță, că-s la-nceput de "aventură"...
 
Probabil este scris să văd, dar nu să simt 
Inșelatoare minte, e-un chin, însă suspin
Văzând un semn mai bun, într-o stare trecătoare
Mă face să mă-ntreb, există un destin? 
Еще ...

Repetiţie

 Dacă îmi oferi un zâmbet și împart cu tine o glumă
 Treptat, îmi arăți că ești ca berea cu prea multă spumă
 Ce se poate îndepărta, dar te consum așa, 
 Indiferent cât de rău mă va afecta
 
 Să mă-mbăt cu dorința că am găsit pe cineva,
 Împreună să ne completăm, să ne extindem dezvoltarea
 Ca un tablou te zăresc, aproapre-mi de mine cum stai 
 O scenă dulce cum surâzi după fiecare strop de cafea,
 
 Jucându-te-n păr gingaș, îmi readuci liniștea
 Realitatea mă trezește, cunosc ce se va întâmpla 
 Vom continua, vom încerca, dar în final nu ne va interesa 
 Vei rămâne ceva trecător, doar în mintea mea...
Еще ...

Iluzie

Încântatoare liniște, ce seara, ea domnește
Picături rarefiate, mă ţin treaz şi mă inspiră
Misticul lunii, negreşit, printre nori se iveşte
Un vânt rece, trece, ce-un vuiet însoţeşte peisajul și-l admiră...

Timp în plus vreau, să remarc ce privesc
Să las de-ndată totul, mintea să mi-o desluşesc
Prin cuvinte să exprim mister şi dramă 
Lacrimi de-aş avea, cu ploaia contopite,
Sentimente nedorite, şterse cu-o năframă

Călător în timp şi noapte detaliile ce pot să le privesc 
O ambianţă sumbră, zgomote ciudate ce simt că mă urmăresc
Să-nţeleg să mă-nţeleg, eu sunt dornic, dar n-aş vrea
M-ar distruge singurătatea, dacă nu mi-ar şi plăcea

Încă o seară se duce…
Un an nou va urma,
Schimbări majore se vor produce
Dar nimic schimbat, în inima mea…
Еще ...

Conformitate

 De m-aș îndepărta cât se poate de realitate 
 Ce rămâne nociv se va consuma 
 Ce rămâne indecent și pervers se va repeta 
 Ne lăsăm distrași, vrem asta, sau de asta suntem atrași?
 
 Încercare cu greu, să se mențină un traseu mereu
 Printr-un strop nesigur se pierde identitatea unui presupus "eu"
 Un echilibru constant ce nu mai arată normalitate
 Rămânând prea mult în spate sau evitând din viață etape importante
 
 Trăiesc adevarul crunt în care oamenii pierd sau se pierd 
 Văd doar eu așa se pare, o concordanță ce trebuie pronunțată mai tare 
 Cum nu se vrea ori se știe, se imprăștie la toți mult prea multă prostie
 Ține de moment și momentul dispare, iar oricât îl elimini, el va avea o urmare...
Еще ...

De vei pleca

 Un semn de la tine-ar fi frumos să primesc,
 Îmi lipsesc șoaptele și emoțiile ce sufletul mi-l întăresc
 Pentru ce mă spetesc, rătăcit și buimac
 Să trăiesc ca tine, dar nu vreau să mă prefac...
 
 Cât m-am temut, orice început are un final neprevăzut
 Schimbările abundente și cum mă induci în eroare 
 Dacă pentru tine nu mai are aceeși valoare, îmi doresc un ultim sărut
 S-a format un egoism și-o nepăsare, nu te mai interesează durerea lumii exterioare.
 
 Dacă greșesc îmi va părea rău,
 Dacă am dreptate mă voi simți vinovat 
 Orice gest neexplicat, dar nu vreau să fiu prins ca-n halău
 Incertitudinea cu care m-ai tratat și dorința de a ne trăi viețile separat
 
 Repetă-mi ce a fost, te voi striga...
 Ecoul ce-mi raspunde mă va înșela și-ntări nesiguranța 
 Draga mea, oriunde ai fi într-un moment târziu,
 Ai să te ascunzi într-un ochi străin 
 Și lasă-mă singur, la un pahar de vin...
 
 De vei pleca,
 Spune-mi de-ndată, să te privesc să știu ce pierd
 Sufletul, gândul, ce se confruntă 
 Vor reflecta, cine, sunt eu...
Еще ...

Înotul

 Năzuros valul, ce spre țărm mă ghida,
 Încercarea să înfrunt curenții unei situații, brusc s-au schimbat 
 Razvrătită minte-mi dai decizii ce par, dar nu se simt mai bune 
 O epavă peste epava, destinația încă prea în depărtare 
 Văd coasta, mai am puțin, dar de-inchipuire, la primul declin rămân suspendat pe mare?
 
 Cât se poate de aproape de plută, echilibru, încerc să mi-l mențin 
 Panica se resimte, mă sperie când nu ține în totalitate de mine, acest coșmar incert
 Foarte riscant cum ocolește, dar cât mai reușește de mă păzește?
 Violent se destramă cu un zgomot puternic și-s lăsat fără suport 
 Rămas într-o situție fără scăpare, e momentul sa mă rog la un semn divin? 
 
 Insula aproape, destinația mea e portul, 
 Adâncimea e reală, greutatea e nespusă 
 Pătrunsă inima-mi de groază se află, dar încă bate 
 Îmi simt forțele limitate bazate pe mișcări necontrolate 
 Mă simt oprit în timp, o gură de aer salvatoare,
 Îmi conferă putere și-mi eludă a morții chemare 
 Puterea în mâini se duce în ancore s-au transformat ale mele picioare
 Acest abis prohibit ce vrea sa mă doboare  
 Spiritul nu mă lasă și-mi permite s-avansez
 Înainte sa mă opresc să cedez, mă va salva înotul...
Еще ...