Solitudine
Perete lângă perete, la atingere rece,
Doar o rază de lumină ce infiltrează încăperea tenebră
Tihna ce răzbate, un calm fals îl produce
Fiori reci sunt simțiți, dar nu din lipsa de căldură
Îmi e ușor să încerc, îmi e prea greu să termin
Să-mi fac griji când nu voi mai putea rămâne rațional?
Mărunțiș ce-l produc, nu reușește să mă bucure pe deplin
Aparent nesemnificativ, dar afectează mental...
Praful se-așterne pe tot ce-i uitat,
Indiferent de trecut, un sufltet depravat
Ce se bucură doar că a existat...
Va resimți necaz și regret într-un mod accentuat
În mintea-mi încețoșată ce rămân prizonier,
Aș putea evada, dar simt că așa, aparțin undeva
Agravăndu-mi situația, îmi consum singur otrava
Tăcere, nebunie, o fereastră închisă într-o cameră fară mobilier...
Ce se află în exterior, îmi pot doar imagina,
Decizia-mi laolaltă e de a mă înstrăina,
Un inconvenient ce il simt dar nu-l pot elimina
Trag draperia, să nu mai intre simbolic lumina...
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: A fi
Поэма: Poezie
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Поэма: Poveste tristă!
Поэма: Erotism
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani
Поэма: Studiul de fezabilitate
Поэма: Neclintire
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani