De vei pleca
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Umbra Dihorului
Дата публикации: 12 мая 2024
Просмотры: 498
Стихи из этой категории
În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Oasele pe perete
oasele îmi zboară pe perete,
De dor si de plânsete amare,
Nu am puteri să mă ridic, cad iarăși
Sunt tristă mereu, oftez de dor mereu
Ascult singură în camera mea, muzică
Îi las pe toți prietenii,
Mi-i comod singură.
Nisipul din pustiul meu,
Se umple și pustiul devine lumea mea,
În care singură sunt.
Vinovată că sunt singură ?
Nu.
Pur și simplu,
toți s-au dat într-o parte de mine,
Am răspuns cu aceeași monedă.
sufăr e corect,
Dar minciunile ascunse sud adevăr,
Nu pot să le mai ascult,
M-am săturat de ele.
Singură pe mine,
Niciodată n-o să mă mint,
Adevărul meu este adevărat,
Dar a lor este doar o iluzie,
În care nu am timp,
Să cred.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 01.11.2024
De ce ea?
Te prefaci că o iubești
Ce urmărești?
De ce nu o părăsești?
Nu vezi că mă rănești?
Amanta ta nu voi fi
Nu sunt o pereche de pantofi
Vreau să fiu iubita
Nu accept resturi de la alta.
Te șantajează cumva?
Ce știe despre tine?
Spune-mi ceva
Dacă nu, vei rămâne fără mine.
Te-am așteptat destul
Nu ai trecut testul
Rămâi cu aia, iubire
Nu am nevoie de despăgubire
Citește, visează,iubește!
Visează frumoaso,
Povestile toate sunt ale tale!
Deschide cartea,citește,trăiește,plângi, râzi...iubește!
Și pleacă din lumea aceasta!
İntră acolo unde totul e altfel
Și marea și norii și vântul
Culorile,muzica,personajele toate-s purtate de gândul
Ce-l ai!
Ai mii de noi lumi ce te așteaptă!
Literele toate dansează-n imagini...
Te prind delicat de-a ta mână
Și te poartă departe,
Cu tine valsează și îți arată
Lumi ce nu-s moarte care-ți vorbesc...
Este zeul Apollo fiul lui Zeus?
Trăiește Romeo bătrân fiind cu-a lui Julietă?
E Afrodita zeița iubirii cea mai frumoasă?
Mor gladiatorii Spartacus și Crixus?
Cine-s Athos,Porthos,Aramis și D'artagnan?
Regretă Don Quijote pe patul de moarte
Aventura nebună și supărarea pricinuită credulului Sancho?
Exista Dulcinea din Toboso ori ba?
Iar Nero, Împaratul nebunul,dă foc Romei
Și-și face calul senator!
Cum Michelangelo pictează Capela Sixtină?
Iar Leonardo da Vinci este geniul fără pereche...
Ce tragic Petru și Pavel au fost martirizați...!
E William Shakespeare doar o scorneală,
Iar pentru mine Ghirlanda Dragostei a lui Tagore n-are egal!
(4/6 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Tu💜
Te voi scrie -n poezie
A mea operă de artă,
Tu ești a mea fantezie
La un alt capăt de hartă....
Te voi simte ,cu plăcere..
A mea dulce operetă,
Te ascult și în tăcere,
Simțind dragoste secretă
Tu ,soarele dimineața !
Ce frumos mă încălzești
Cel ce îmi topește ghiața,
E deajuns să îmi șoptești....
Între a rămâne și a pleca
Se-nvață greu să ții o mână strânsă
Când tremură sub greul unei zile,
Când dorul pare rană necuprinsă
Și visele rămân doar amăgiri fragile.
Se schimbă omul, nu-i la fel mereu,
Și dragostea apasă, nu promite
Că va fi ușor, că totul e un zmeu
Ce zboară lin prin ceruri infinite.
Învață-i răbdarea și pasul în doi,
Că uneori se cade ca să te ridici.
În liniștea dintre cuvinte goi
Se nasc iertări și drumuri către „nici”.
O mângâiere poate fi o punte
Peste o prăpastie de neînțeles,
Și uneori, tăcerile mărunte
Spun tot ce inima nu a ales.
Sunt zile-n care parcă tot se rupe,
Și nu mai vezi lumina din ce-a fost.
Dar dragostea, când nu e doar o luptă,
Devine sens, și rost, și adăpost.
Nu-i totul simplu — se trăiește greu,
Se înțelege-n timp, se țese-n fapte.
Dar cei ce-și dau din suflet tot ce e al lor
Se regăsesc și-n ploi, și-n nopți nedrepte.
Și dacă-n tine arde-un dor curat,
Nu-l stinge pentru-un ceas de rătăcire.
Ce-i viu rămâne, chiar dacă e-ncercat —
Nimic nu e mai greu… ca fericirea.
Dar ea se merită. Se cere. Se clădește.
Cu doi ce nu renunță, chiar de doare.
Și-atunci, din tot ce pare că se pierde,
Se naște dragostea… nemuritoare.
În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Oasele pe perete
oasele îmi zboară pe perete,
De dor si de plânsete amare,
Nu am puteri să mă ridic, cad iarăși
Sunt tristă mereu, oftez de dor mereu
Ascult singură în camera mea, muzică
Îi las pe toți prietenii,
Mi-i comod singură.
Nisipul din pustiul meu,
Se umple și pustiul devine lumea mea,
În care singură sunt.
Vinovată că sunt singură ?
Nu.
Pur și simplu,
toți s-au dat într-o parte de mine,
Am răspuns cu aceeași monedă.
sufăr e corect,
Dar minciunile ascunse sud adevăr,
Nu pot să le mai ascult,
M-am săturat de ele.
Singură pe mine,
Niciodată n-o să mă mint,
Adevărul meu este adevărat,
Dar a lor este doar o iluzie,
În care nu am timp,
Să cred.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 01.11.2024
De ce ea?
Te prefaci că o iubești
Ce urmărești?
De ce nu o părăsești?
Nu vezi că mă rănești?
Amanta ta nu voi fi
Nu sunt o pereche de pantofi
Vreau să fiu iubita
Nu accept resturi de la alta.
Te șantajează cumva?
Ce știe despre tine?
Spune-mi ceva
Dacă nu, vei rămâne fără mine.
Te-am așteptat destul
Nu ai trecut testul
Rămâi cu aia, iubire
Nu am nevoie de despăgubire
Citește, visează,iubește!
Visează frumoaso,
Povestile toate sunt ale tale!
Deschide cartea,citește,trăiește,plângi, râzi...iubește!
Și pleacă din lumea aceasta!
İntră acolo unde totul e altfel
Și marea și norii și vântul
Culorile,muzica,personajele toate-s purtate de gândul
Ce-l ai!
Ai mii de noi lumi ce te așteaptă!
Literele toate dansează-n imagini...
Te prind delicat de-a ta mână
Și te poartă departe,
Cu tine valsează și îți arată
Lumi ce nu-s moarte care-ți vorbesc...
Este zeul Apollo fiul lui Zeus?
Trăiește Romeo bătrân fiind cu-a lui Julietă?
E Afrodita zeița iubirii cea mai frumoasă?
Mor gladiatorii Spartacus și Crixus?
Cine-s Athos,Porthos,Aramis și D'artagnan?
Regretă Don Quijote pe patul de moarte
Aventura nebună și supărarea pricinuită credulului Sancho?
Exista Dulcinea din Toboso ori ba?
Iar Nero, Împaratul nebunul,dă foc Romei
Și-și face calul senator!
Cum Michelangelo pictează Capela Sixtină?
Iar Leonardo da Vinci este geniul fără pereche...
Ce tragic Petru și Pavel au fost martirizați...!
E William Shakespeare doar o scorneală,
Iar pentru mine Ghirlanda Dragostei a lui Tagore n-are egal!
(4/6 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Tu💜
Te voi scrie -n poezie
A mea operă de artă,
Tu ești a mea fantezie
La un alt capăt de hartă....
Te voi simte ,cu plăcere..
A mea dulce operetă,
Te ascult și în tăcere,
Simțind dragoste secretă
Tu ,soarele dimineața !
Ce frumos mă încălzești
Cel ce îmi topește ghiața,
E deajuns să îmi șoptești....
Între a rămâne și a pleca
Se-nvață greu să ții o mână strânsă
Când tremură sub greul unei zile,
Când dorul pare rană necuprinsă
Și visele rămân doar amăgiri fragile.
Se schimbă omul, nu-i la fel mereu,
Și dragostea apasă, nu promite
Că va fi ușor, că totul e un zmeu
Ce zboară lin prin ceruri infinite.
Învață-i răbdarea și pasul în doi,
Că uneori se cade ca să te ridici.
În liniștea dintre cuvinte goi
Se nasc iertări și drumuri către „nici”.
O mângâiere poate fi o punte
Peste o prăpastie de neînțeles,
Și uneori, tăcerile mărunte
Spun tot ce inima nu a ales.
Sunt zile-n care parcă tot se rupe,
Și nu mai vezi lumina din ce-a fost.
Dar dragostea, când nu e doar o luptă,
Devine sens, și rost, și adăpost.
Nu-i totul simplu — se trăiește greu,
Se înțelege-n timp, se țese-n fapte.
Dar cei ce-și dau din suflet tot ce e al lor
Se regăsesc și-n ploi, și-n nopți nedrepte.
Și dacă-n tine arde-un dor curat,
Nu-l stinge pentru-un ceas de rătăcire.
Ce-i viu rămâne, chiar dacă e-ncercat —
Nimic nu e mai greu… ca fericirea.
Dar ea se merită. Se cere. Se clădește.
Cu doi ce nu renunță, chiar de doare.
Și-atunci, din tot ce pare că se pierde,
Se naște dragostea… nemuritoare.
Другие стихотворения автора
Secrete
Dulce amăgire, repetiție sumbră, ce sufletul mi-l perturbă
Așteptări și decizii eronate, ce în subconștient ele rămân amplasate
Întorceți-vă la mine, trecut ce se manifestă ca o umbră
Prin rezistență să vă dobor cu o diferită mentalitate
Până voi fi convins că am ajuns la libertate
Singurătate, în noapte, ce mai mult mi-aș dori?
Să pot să cunosc să-nțeleg ce va fi
Tu, puterea mi-o dai și o iei cum tu vrei,
Greșeala-mi e-nminte când mă-ncred în idei și-n cuvinte
Ipocrit poate sunt, asta încerc să ascund ?
Să ma-fund în ceva ce nu cred și nu sunt
Irelevant sau real, abundent sau discret
Ce-ai de spus, spune-mi, dar fă-o-nsecret...
Destin
Ușor, îmi vine dorul, ce dus, el a apus
Repetiţie
Conformitate
Tribut
Printr-un semn de respect și o obligație indirectă, vreau să prezint ce nu mi se pare corect
Abține-te te rog de la un comportament malițios, tu-ți faci mai mult rău și e un rău de prisos,
Ce s-antâmplat, ce ne-a schimbat, am început să urâm și ne-am îndepartat
Preocupați cu lucruri inutile și trăiri pe moment, avem curaj să ne mândrim cu prea mult intelect?
"De ce", este cea mai comună întrebare, dar fiecare încercare creează onoare
Ajutându-ne între noi, asta este adevărata salvare, dragostea este singura trăire ce dă existenței culoare,
De ce atât de multa trădare si răzbunare, unele vorbe nu au recuperare
Nu vreți, nu vă mai pasă, nu mai există iertare...
În timp ce mulți sunt ignoranți, alții se chinuie si vor nespus de mult să trăiască
Boli incurabile, copii fară dragostea părintească, prin suferință să apreciați viața omenească...
Deficiențe în orice fel, criticați si judecați dacă nu se ajunge la același nivel...
Cer, doar un moment de răgaz, nu vă mai comparați gândiți-vă bine
Este ceea ce vreți pentru voi? Pentru mine?...
Respect ce îl port, pentru oricine ce încearcă și depune efort
Pentru suflet un zâmbet real va rămâne oricând cel mai mare confort
Disconsiderați cât de repede totul va dispărea,
Uitați să respectați și să apreciați fericirea
Ține-ți cont de spusele mele, așa trebuie sa fie,
În curând vom rămâne pe dulap intr-o ramă, o fotografie...
Iluzie
Misticul lunii, negreşit, printre nori se iveşte
Un vânt rece, trece, ce-un vuiet însoţeşte peisajul și-l admiră...
Să las de-ndată totul, mintea să mi-o desluşesc
Prin cuvinte să exprim mister şi dramă
Lacrimi de-aş avea, cu ploaia contopite,
Sentimente nedorite, şterse cu-o năframă
Călător în timp şi noapte detaliile ce pot să le privesc
O ambianţă sumbră, zgomote ciudate ce simt că mă urmăresc
Să-nţeleg să mă-nţeleg, eu sunt dornic, dar n-aş vrea
M-ar distruge singurătatea, dacă nu mi-ar şi plăcea
Încă o seară se duce…
Un an nou va urma,
Schimbări majore se vor produce
Dar nimic schimbat, în inima mea…
Secrete
Dulce amăgire, repetiție sumbră, ce sufletul mi-l perturbă
Așteptări și decizii eronate, ce în subconștient ele rămân amplasate
Întorceți-vă la mine, trecut ce se manifestă ca o umbră
Prin rezistență să vă dobor cu o diferită mentalitate
Până voi fi convins că am ajuns la libertate
Singurătate, în noapte, ce mai mult mi-aș dori?
Să pot să cunosc să-nțeleg ce va fi
Tu, puterea mi-o dai și o iei cum tu vrei,
Greșeala-mi e-nminte când mă-ncred în idei și-n cuvinte
Ipocrit poate sunt, asta încerc să ascund ?
Să ma-fund în ceva ce nu cred și nu sunt
Irelevant sau real, abundent sau discret
Ce-ai de spus, spune-mi, dar fă-o-nsecret...
Destin
Ușor, îmi vine dorul, ce dus, el a apus
Repetiţie
Conformitate
Tribut
Printr-un semn de respect și o obligație indirectă, vreau să prezint ce nu mi se pare corect
Abține-te te rog de la un comportament malițios, tu-ți faci mai mult rău și e un rău de prisos,
Ce s-antâmplat, ce ne-a schimbat, am început să urâm și ne-am îndepartat
Preocupați cu lucruri inutile și trăiri pe moment, avem curaj să ne mândrim cu prea mult intelect?
"De ce", este cea mai comună întrebare, dar fiecare încercare creează onoare
Ajutându-ne între noi, asta este adevărata salvare, dragostea este singura trăire ce dă existenței culoare,
De ce atât de multa trădare si răzbunare, unele vorbe nu au recuperare
Nu vreți, nu vă mai pasă, nu mai există iertare...
În timp ce mulți sunt ignoranți, alții se chinuie si vor nespus de mult să trăiască
Boli incurabile, copii fară dragostea părintească, prin suferință să apreciați viața omenească...
Deficiențe în orice fel, criticați si judecați dacă nu se ajunge la același nivel...
Cer, doar un moment de răgaz, nu vă mai comparați gândiți-vă bine
Este ceea ce vreți pentru voi? Pentru mine?...
Respect ce îl port, pentru oricine ce încearcă și depune efort
Pentru suflet un zâmbet real va rămâne oricând cel mai mare confort
Disconsiderați cât de repede totul va dispărea,
Uitați să respectați și să apreciați fericirea
Ține-ți cont de spusele mele, așa trebuie sa fie,
În curând vom rămâne pe dulap intr-o ramă, o fotografie...
Iluzie
Misticul lunii, negreşit, printre nori se iveşte
Un vânt rece, trece, ce-un vuiet însoţeşte peisajul și-l admiră...
Să las de-ndată totul, mintea să mi-o desluşesc
Prin cuvinte să exprim mister şi dramă
Lacrimi de-aş avea, cu ploaia contopite,
Sentimente nedorite, şterse cu-o năframă
Călător în timp şi noapte detaliile ce pot să le privesc
O ambianţă sumbră, zgomote ciudate ce simt că mă urmăresc
Să-nţeleg să mă-nţeleg, eu sunt dornic, dar n-aş vrea
M-ar distruge singurătatea, dacă nu mi-ar şi plăcea
Încă o seară se duce…
Un an nou va urma,
Schimbări majore se vor produce
Dar nimic schimbat, în inima mea…