Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Anișoara Iordache
Дата публикации: 31 июля 2023
Просмотры: 659
Стихи из этой категории
Iarna de Stela Enache în germană
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Winter
--- 1 ---
Aus der Luft siebt der schreckliche Winter die Schneewolken,
Lange reisende Trojaner versammelten sich auf einem Haufen am Himmel;
Flocken fliegen, schweben in der Luft wie ein Schwarm weißer Schmetterlinge,
Verbreitet Gänsehaut auf den blassen Schultern des Landes.
Es schneit tagsüber, es schneit nachts, es schneit wieder am Morgen!
Mit einer Silberkette kleidet sich der stolze Landmann;
Die runde, blasse Sonne wird zwischen den Wolken vorhergesagt
Wie ein Traum der Jugend im Laufe der Jahre.
--- R ---
Es ist alles weiß auf den Feldern, auf den Hügeln, in der Ferne,
Wie weiße Geister verlieren sich die aufgereihten Pappeln in der Butter,
Und auf der einsamen Strecke, ohne Gleise, ohne Straße,
Unter den weißen Rauchwolken sieht man die verlorenen Dörfer.
--- 2 ---
Doch der Schnee hört auf, die Wolken fliehen, die ersehnte Sonne
Es leuchtet und vertreibt das Schneemeer.
Hier ist ein leichter Schlitten, der über die Täler fährt…
Das Klirren von Rasseln hallte durch die fröhliche Luft.
--- R ---
Es ist alles weiß auf den Feldern, auf den Hügeln, in der Ferne,
Wie weiße Geister verlieren sich die aufgereihten Pappeln in der Butter,
Und auf der einsamen Strecke, ohne Gleise, ohne Straße,
Unter den weißen Rauchwolken sieht man die verlorenen Dörfer.
Sărutul toamnei
Aud clinchetul bucuriei
Ce aduce sunetul armoniei.
Zăresc răsăritul de soare
Și vântul ce împrăștie boare.
Paleta galben-roșcat-aurie
Acoperă natura ca o pălărie.
Foșnetul frunzelor pe alei
Imită geamătul surd al petalei.
Îmi imaginez o pădure de bambus
Asupra căreia plutește un nimbus.
Vîrfurile tulpinilor ca un detaliu
S-au aplecat formând un vitraliu.
Îndepărtându-se norii de ploaie
Se-ntrezărește o lumină vioaie,
Ce jucăuș prin vitraliu pătrunde
Și în altarul catedralei s-ascunde.
Liniștea creată de sunetul toamnei
Prin misterul naturii și-al tainei,
Te-nclini în semn de venerație
Și o saluți cu suflet plin de admirație.
Octombrie de George Topârceanu în olandeză
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Oktober
Oktober vertrok op de heuvels
Gele en rode tapijten.
Zilveren wolken passeren in de golven
En zing liefde voor de haan.
Ik kijk altijd naar de barometer
En ik huiver als het een beetje zakt,
Omdat de zon kleiner wordt
in diameter.
Maar onder de warme hemel zoals in mei
Witte dagen gaan voorbij dagen,
Wispelturiger en meer
Subtiel…
Ontijdig vertraagd
Herfstwandelingen door de tuinen
Met de plooien van de chlamyda vol
Van chrysanten.
En hoe hij nauwelijks zweeft in beweging
Als een markiezin
Zoals het hele universum
Kijk er met verbazing naar terug, -
Een verwarde vleermuis
Vanwege haar meisjesachtige uiterlijk
Hij werd geel, verward
En de emotie kwam tot bloei
De tweede keer…
Căderile în toamnă
Căderile în toamnă au doza lor de taină
Gustată lung din vinul ce fierbe-n buza dulce
A celor ce greșeala din vina lor o smulge
Ca umărul să lase și frunze-n vânt și haină.
Căderile în toamnă au scara lor spre vise
Din început de secol sfârșit într-o legendă
Când cai fără zăbală galopul și-l suspendă
La sânul cu potcoavă de nemuriri promise.
căderile în toamnă au norii lor de ploaie
Căzută către cerul întors cu fața-n jos
A larg căuș anhidru cedând la om frumos
Plecat să sugă ludic nectarul din puroaie.
căderile în toamnă au totul și nimicul
Întinși pe patul moale al vinului adult
Plecat să ducă dorul din mult în tot mai mult
Cât fierbe luna plină și clatină ibricul.
Iarna de Stela Enache în germană
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Winter
--- 1 ---
Aus der Luft siebt der schreckliche Winter die Schneewolken,
Lange reisende Trojaner versammelten sich auf einem Haufen am Himmel;
Flocken fliegen, schweben in der Luft wie ein Schwarm weißer Schmetterlinge,
Verbreitet Gänsehaut auf den blassen Schultern des Landes.
Es schneit tagsüber, es schneit nachts, es schneit wieder am Morgen!
Mit einer Silberkette kleidet sich der stolze Landmann;
Die runde, blasse Sonne wird zwischen den Wolken vorhergesagt
Wie ein Traum der Jugend im Laufe der Jahre.
--- R ---
Es ist alles weiß auf den Feldern, auf den Hügeln, in der Ferne,
Wie weiße Geister verlieren sich die aufgereihten Pappeln in der Butter,
Und auf der einsamen Strecke, ohne Gleise, ohne Straße,
Unter den weißen Rauchwolken sieht man die verlorenen Dörfer.
--- 2 ---
Doch der Schnee hört auf, die Wolken fliehen, die ersehnte Sonne
Es leuchtet und vertreibt das Schneemeer.
Hier ist ein leichter Schlitten, der über die Täler fährt…
Das Klirren von Rasseln hallte durch die fröhliche Luft.
--- R ---
Es ist alles weiß auf den Feldern, auf den Hügeln, in der Ferne,
Wie weiße Geister verlieren sich die aufgereihten Pappeln in der Butter,
Und auf der einsamen Strecke, ohne Gleise, ohne Straße,
Unter den weißen Rauchwolken sieht man die verlorenen Dörfer.
Sărutul toamnei
Aud clinchetul bucuriei
Ce aduce sunetul armoniei.
Zăresc răsăritul de soare
Și vântul ce împrăștie boare.
Paleta galben-roșcat-aurie
Acoperă natura ca o pălărie.
Foșnetul frunzelor pe alei
Imită geamătul surd al petalei.
Îmi imaginez o pădure de bambus
Asupra căreia plutește un nimbus.
Vîrfurile tulpinilor ca un detaliu
S-au aplecat formând un vitraliu.
Îndepărtându-se norii de ploaie
Se-ntrezărește o lumină vioaie,
Ce jucăuș prin vitraliu pătrunde
Și în altarul catedralei s-ascunde.
Liniștea creată de sunetul toamnei
Prin misterul naturii și-al tainei,
Te-nclini în semn de venerație
Și o saluți cu suflet plin de admirație.
Octombrie de George Topârceanu în olandeză
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Oktober
Oktober vertrok op de heuvels
Gele en rode tapijten.
Zilveren wolken passeren in de golven
En zing liefde voor de haan.
Ik kijk altijd naar de barometer
En ik huiver als het een beetje zakt,
Omdat de zon kleiner wordt
in diameter.
Maar onder de warme hemel zoals in mei
Witte dagen gaan voorbij dagen,
Wispelturiger en meer
Subtiel…
Ontijdig vertraagd
Herfstwandelingen door de tuinen
Met de plooien van de chlamyda vol
Van chrysanten.
En hoe hij nauwelijks zweeft in beweging
Als een markiezin
Zoals het hele universum
Kijk er met verbazing naar terug, -
Een verwarde vleermuis
Vanwege haar meisjesachtige uiterlijk
Hij werd geel, verward
En de emotie kwam tot bloei
De tweede keer…
Căderile în toamnă
Căderile în toamnă au doza lor de taină
Gustată lung din vinul ce fierbe-n buza dulce
A celor ce greșeala din vina lor o smulge
Ca umărul să lase și frunze-n vânt și haină.
Căderile în toamnă au scara lor spre vise
Din început de secol sfârșit într-o legendă
Când cai fără zăbală galopul și-l suspendă
La sânul cu potcoavă de nemuriri promise.
căderile în toamnă au norii lor de ploaie
Căzută către cerul întors cu fața-n jos
A larg căuș anhidru cedând la om frumos
Plecat să sugă ludic nectarul din puroaie.
căderile în toamnă au totul și nimicul
Întinși pe patul moale al vinului adult
Plecat să ducă dorul din mult în tot mai mult
Cât fierbe luna plină și clatină ibricul.
Другие стихотворения автора
crochiu liric/11
oglinda-nfiripă
o stranie simetrie,
față de un invizibil reper.
dacă-n oglindă
se reflectă o altă oglindă:
adevărul din spatele faptelor e
dezvelit;
sau rădăcinile tainei
străpung
alte dimensiuni ale existenței.
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
crochiu liric/8
adiere de seară,
faldurile perdelei
se ondulează
ușor.
afecțiunea ta
blândă și mișcătoare
se revarsă într-o
mireasmă de crini.
flux de poeme naani /52
conversații aprinse
la miezul nopții-
greierii din gradină
nu au nici ei somn
crochiu liric/11
oglinda-nfiripă
o stranie simetrie,
față de un invizibil reper.
dacă-n oglindă
se reflectă o altă oglindă:
adevărul din spatele faptelor e
dezvelit;
sau rădăcinile tainei
străpung
alte dimensiuni ale existenței.
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
crochiu liric/8
adiere de seară,
faldurile perdelei
se ondulează
ușor.
afecțiunea ta
blândă și mișcătoare
se revarsă într-o
mireasmă de crini.
flux de poeme naani /52
conversații aprinse
la miezul nopții-
greierii din gradină
nu au nici ei somn