Bunicul
Cu chipul blând,
Cu ochi adânci,
Bunicul înger îmi era,
În căsuța mica dintre stânci
Cu glas duios îmi povestea..
Și prin păduri noi colindam,
Și ce frumos râul curgea,
Și când fierbinte se ruga
In a satului bisericuța
In ochii mei un sfânt părea..
Acum s-a stins,
Era un înger pământean,
Acum,e-n cer.
Iubirea mea e vie înca,
Cât mi-aș dori să îl revăd cândva,
Mi-e-atat de dor,
Și lacrima e grea..
Hai,spune-mi,
Nu-i așa că el e-o stea?
Privesc spre cer în noaptea-adanca:
Bunicule,nicicând nu te-oi uita..
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Monica BP
Data postării: 4 septembrie 2022
Vizualizări: 755
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Valurile pieirii
Poem: Strigătul
„ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL”-18
Poem: Corabie în spaniolă
Poem: Avatar
Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc
Poem: Precum fulgerul în noapte
Poem: Cu moartea să fac dragoste în mormânt
Poetul Ion Vatamanu a fost comemorat la 80 de ani de la naştere