Bunicul
Cu chipul blând,
Cu ochi adânci,
Bunicul înger îmi era,
În căsuța mica dintre stânci
Cu glas duios îmi povestea..
Și prin păduri noi colindam,
Și ce frumos râul curgea,
Și când fierbinte se ruga
In a satului bisericuța
In ochii mei un sfânt părea..
Acum s-a stins,
Era un înger pământean,
Acum,e-n cer.
Iubirea mea e vie înca,
Cât mi-aș dori să îl revăd cândva,
Mi-e-atat de dor,
Și lacrima e grea..
Hai,spune-mi,
Nu-i așa că el e-o stea?
Privesc spre cer în noaptea-adanca:
Bunicule,nicicând nu te-oi uita..
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Monica BP
Data postării: 4 septembrie 2022
Vizualizări: 538
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Scrisoare către tine partea 4
Poem: Joc/6
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”
Poem: Chipul sufletului
Poem: Două astre
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi
Poem: Atitea femei
Poem: Marciana felie de pepene roșu din care cineva a mușcat cu poftă, lăsând-o așa, îndințată, pe marginea mesei, să lumineze, cum ziceai, în surdină
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale