3  

Clepsidra

 

Ca ultim gest al clipelor deșarte, 

Eu mă prefac într-o clepsidră cu nisip și voci, 

Pe care tu, cu-n ritual aparte, 

În clipe de singurătate ai s-o întorci. 

 

Și-or să se scurgă orele prin tine,

Ca niște păsări oarbe spre amurg,

Lăsând pe suflet urme de lumină,

Lumini din lacrimi de demiurg. 

 

Vei auzi cum timpul își destramă, 

Cămașa lui de praf pe umerii tăcerii,

Iar fiecare fir căzut va țese-o rană, 

În pânza-ți nevăzută a durerii.

 

Iar într-o zi, când sticla mă va strânge, 

Ca într-un dor de tot ce e lumesc, 

Ai să mă-ntorci, iar din nisip va curge sânge, 

Și mii de voci care vor spune: Te iubesc! 


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin poezii.online Clepsidra

Data postării: 29 octombrie

Adăugat la favorite: 2

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 218

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Cântecul tău...

 

Se pierde-un gând,

Ca frunza-n vânt,

Spre zări uitate,

Dar cui să-i spui,

Când pașii lui,

Sunt pași de moarte?

 

Și-n ceas târziu,

Pierdut, pustiu,

Mă-ntorc în mine,

Dar ce folos,

Când tot ce-a fost,

Nu-mi aparține...

 

Frânturi de dor,

Din visul lor,

Se sting, tăcute,

Pe drumul scris,

De-un glas ucis,

În lumi pierdute...

 

Tăcut, mă-nchin,

Străin, străin,

Privind spre stele,

Dar ce folos,

Căci chip frumos

Nu-i lângă ele...

 

Și-n noaptea grea,

Ca umbra mea,

Mă sting, departe,

Cu pas lejer,

Cu-n gând stingher,

Și-o veche carte...

 

E vânt uscat,

Și iarăși cad,

Din umbre șoapte.

Oare ce sunt,

Un dor mărunt,

Or iz de moarte?

 

Dar a rămas,

În vântul ars,

Urma iubirii,

Ca vechi ecou,

Cu sunet nou,

Pe-altarul firii.

 

Și-n noaptea grea,

Fără o stea,

Pierdut prin mine,

Eu mă destram,

Dar tot mai am,

Un dor de tine...

 

 

Mai mult...

Urma razelor din tine

 

Am găsit în umbre suple, 

Urma razelor din tine,

Ca un strigăt ce erupe, 

Dintr-o mare de suspine.

 

Și-am simțit cum se deschide, 

Sub a tâmplelor tăcere,

O fereastră către ceruri, 

Ce mă cheamă la plăcere.

 

Și-n viteza acelui gând, 

Ce prin inimă-mi trecură, 

Am aflat că tot ce strâng, 

E dispreț total și ură.

 

Am bătut la porți străvechi, 

Căutând mereu intrarea, 

Mi-au răspuns că doar perechi, 

Pot urma acum cărarea. 

 

Și în piept, în toamna vie,

Frunza-mi arde fără teamă, 

Semn că dorul meu de tine, 

Se preface-n altă karmă.

 

Și mă strig de-atunci în taină,

Să m-aud și să-mi știu vina, 

Și țin ca pe-un prunc sub haină, 

Toată umbra-ți și lumina. 

 

Și pe jarul stins de vreme, 

Pun la fript a mea iubire,

Ca văpăiile să cheme, 

Iarna-ți rece din privire. 

 

Și descopăr că-n cenușă, 

Încă arde acel sărut, 

Ce l-ai dat în prag de ușă, 

Când iubirea a-nceput. 

 

Și lumina lui flămândă,

Plină de simțire,

Intră-n rana mea plăpândă, 

Sângerând iubire.

 

Mai mult...

Neîmplinire

 

Mâinile noastre s-au întins,

Una spre cealaltă.

Palmele lor ţipă,

De neatingere.

 

Pasul nostru a plecat,

Unul spre celălalt,

Mersul lor ţipă,

De neîntâlnire.

 

Gândul nostru a zburat,

Unul către celălalt,

Materia lor ţipă,

De neîmpreunare.

 

Dorinţele noastre au fost puse,

Fiecare pentru celălalt,

Frumuseţea lor ţipă,

De neîmplinire.

 

Mai mult...

Epigrame XXXIV

 

Unei eleve - la ora de chimie

 

Ieșind la tablă să arate,

Elementul chimic din desen,

Într-un leșin căzu pe spate,

Uitase cred... de oxigen.

 

Lui Vali Vijelie - manelistul

 

Când la microfon amfitrionul,

Rosti, acum să vină Vijelie...

Cuprins subit de isterie,

Am tras rapid oblonul.

 

Lui Florin Salam - manelistul

 

Am avut Salam la nuntă,

Și-am fost tare entuziasmat,

Că mesenii joacă, cântă...

Și altceva n-au consumat.

 

Unui bețiv

 

Mare supărare are frate,

Și asta îl doare și intrigă,

Că nu știe cum se poate,

De bea mai mult decât câștigă.

 

Unui paznic hoț

 

Că se știe cleptoman,

Nu se teme de dușman,

Nici de hoții de alt fel,

Ci, îi frică chiar de el.

 

Lui Florin Piersic - doi copii cu trei soţii

 

Ți-ai pus sămânța în trei glastre,

Și te-ai rugat smerit la astre,

Dar piersici au ieșit doar doi,

Şi niciunul nu-i de soi...

 

Lui Florin Piersic junior

 

Ai fost puiet de piersic bun,

Dar turnând la rădăcină,

Doar alcool și cu tutun,

Ai crescut doar în tulpină.

 

Unei familii neghioabe

 

După chin și viață amară,

Ei au hotărât aseară,

Să cumpere un Smart TeVe,

Să le explice filmele.

 

Tratament pentru soț

 

Văzând că e ursuz, posac,

A căutat să-i afle leac,

Și, i-a spus un neam de-al lui,

Să-l ducă la Gura Humorului.

 

Unui prea şcolit

 

Ai reuşit să mă convingi
De ce strângi diplome în vraf,
Căci la concursuri nu învingi:
Doar faci colecţie de praf.

 

Unui scriitor

 

A scris o carte de poeme,

Cu gând să fie publicată,

Dar a întâmpinat probleme,

Că la Erată a fost pusă toată.

 

Legătură conjugală

 

De câte ori al meu amic,

Vorbește mai acid, ironic,

Despre soția Margareta,

Îl frige aprig verigheta.

 

Unui bețiv - la țară

 

Mâncând struguri, văzu vaca,

Într-o zi ca-n alte șapte,

Și-atunci badea schimbă placa,

Și începu să beie lapte.

 

Mai mult...

Dorul

 

Azi plânsul îl am pe ascuns, 

Și îmi este imposibil să-l frâng, 

Neputinți și tristeți m-au ajuns, 

Și de dorul de tine mă plâng. 

 

Te caut prin gânduri pierdute,

Dar totul se-ntoarce mai gol,

Durerea din mine se-ascute, 

Și dorul dă lumii uitate ocol. 

 

Și-atunci pricep fără glasuri, 

Un adevăr din inimă stors;

Nu dorul de tine mă doare,

Ci dorul ce singur s-a-ntors. 

 

Și-atunci când plâng după tine, 

De fapt pe mine mă plâng, 

Și lacrima sfârșitul mi-l ține, 

Și-n mine, pe mine mă frâng. 

Mai mult...

Îngerul otrăvit - #ingerulmeu

 

Un înger otrăvit de lumea rea,

Căzu din cer într-o poiană,

Cu-o aripă pământul el lovea,

Și-o lacrimă-i curgea sub geană.

 

Sub un copac priveam uimit,

La scena ruptă din minune,

Căci mă aflam şi eu dosit,

De lumea dusă spre genune.

 

Mă-ndrept umil și-ngândurat,

S-ajut pe îngerul căzut, rănit,

Iar el îmi spune trist și supărat,

Că astăzi profeția s-a împlinit.

 

Privii cam încurcat la minte,

Fiindcă vorba nu i-am înțeles,

Iar el rosti apoi fără cuvinte,

Un murmur surd, aproape șters:

 

-Nu mai avem putere să luptăm,

Căci firea omului e întunecată,

Noi îngerii trudim să o salvăm,

Dar demonii o țin în iad legată.

 

De răutatea lumii și firea sa mârşavă,

Toată îngerimea va fi otrăvită,

Şi va ploua cu noi din slavă,

Iar ploaia nu va fi nicicând oprită,

 

Decât de oameni şi a lor iubire,

Ce astăzi pare a fi încătuşată,

De sufletul ce zace în orbire,

Lumina sfântă nevoind s-o vadă.

 

Du-te copile şi strigă-n gura mare,

Să audă orice suflet pe pământ,

C-au reuşit un înger să doboare,

Prin răutate şi comportament nesfânt.

#ingerulmeu 

 

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Inimile noastre pline

Te-am întâlnit târziu, în ceasul de decadență,

Cu ochii grei de febră și parfum otrăvit,

Purtai pe gât amurgul și-n mâini inocența

Unui înger ce-n iad de bunăvoie-a venit.

 

Ah, frumusețea ta!, o rană somptuoasă,

Un crin crescut din sânge pe marmură și scrum,

Tu sărutai durerea ca pe-o sfântă mireasă

Și transformai blestemul în aur și parfum.

 

Dar dragostea, această boală rafinată,

Ne-a sfâșiat încet sub râsul unui cer gol,

Și ne-am trezit cu inima frumos intoxicată

De spleen, de dor, de moarte și alcool.

Mai mult...

Această poză a ta

Mă uit la această poză a ta

de parcă n-aș fi făcut-o de o mie de ori înainte

și încerc, pe cât poate un om,

să-ți fac un portret din cuvinte.

 

Ca să-ți descriu ochișorii albaștri

ar trebui să scriu mii de volume…

mi-e greu să mă rezum la puțin

când în ei se ascunde o lume.

 

Și-apoi să nu te miri de ce te iubesc așa,

cu-o doză egală între cortizol și dopamină,

când tu, din rama în care ești, întinzi mâna

de parcă mă chemi s-o apuc și să te aduc în brațe la mine.

 

Uneori pot să jur că-mi zâmbești,

că anulezi mitul cum că o poză nu are cum să se miște…

nu-i doar în capul meu, nu are cum,

dacă ar fi o simplă poză de ce uneori îmi zâmbește, alteori este tristă.

De ce mânuța, indiferent cât o întristez,

Mânuța mi-o lasă mereu întinsă,

și când zâmbește, și când e tristă.

 

Sau hoața asta mică îmi întinde o capcană,

și de fapt, în zilele în care am supărat-o, își ține strategic toate degețelele aliniate,

ca să încerc să o apuc și când aproape s-o prind,

să-și ducă mânuța la spate.

 

Păi nu intru eu în poză,

să ne războim cum se cuvine,

când îi mușc eu gurița,

când mă mușcă ea pe mine.

 

Aș rămâne în poză, dar normal,

ea comentează și nu-i convine,

și începe să mă lingușească

și-mi spune să mă întorc,

că adoră să o privesc așa cu iubire.

Eu normal că-i ascult rugămintea

(ordinul)

că doar o iubesc cel mai mult

(și mi-e și frică de ea)

Chiar de-ar fi să privesc o veșnicie această poză,

Știu că acolo-i a mea.

Mai mult...

Mesager

Dragă lună,

Dacă tot stai pe cer degeaba

ca un cerc trist,

Spune-i tu pentru mine

că mi-aș dori să pot să stau supărată,

chiar mi-aș dori,

Dacă nu mi-ar invada gândurile

ca un mic terorist.

 

Lună,

sferă misterioasă acum mesager

stresat,

Spune-i că o să mai fiu supărată puțin,

o să încerc de fapt,

Chiar dacă poate motivul i se puțin absurd,

Pentru mine este important.

 

Și dacă întreabă

când o să-mi treacă,

Spune-i de pe al tău tărâm…

că nu știu,

dar spune-i că îmi lipsește atât de mult,

că i-am lăsat înșirate poezii

pe frunze de salcâm.

 

Lună,

Spune-i că uneori iau cele mai proaste decizii,

Care îmi fac inima grea și mie,

și greu de purtat,

(cred că eu sunt cel mai mare dușman al meu)

Ca atunci când am decis să nu merg să ne vedem

înainte de așa de mult timp în care suntem departe,

Spune-i că sper să nu se fi supărat.

 

Spune-i lună rotundă și bună,

în final…

Să nu se mai uite așa din gândurile mele

la mine,

cu ochii ăia frumoși foc,

Pentru că încerc să rămân supărată încă puțin,

Dar se sfârșește poezia și cred

că nu mai pot să fiu supărată deloc.

Mai mult...

Vei rămâne

Vei rămâne visul meu tăcut 

Un fior tremurând pe mut,

...Finalul ce nu l-am trăit 

De suflet atât de dorit...

 

Ultima îmbrățisare 

Va naște din călimară,

Când îmi va fi dor

În versuri am s-o port...

 

Vinul ce mi l-ai promis

Cu roșu rămâne scris,

În gânduri de neatins,

Ca cel mai dulce vis...

 

Sărutul ce mi l-ai dat

Cel mai frumos păcat, 

Rămâne pe buze gravat

Dovadă că ne-am întâmplat...

 

Vei rămâne a mea iubire

Într-o carte de poezii,

Scrisă cu zâmbete și lacrimi

În nopțile reci și pustii...

 

 

 

Mai mult...

Naivă mai ești fată

E toxic pt tine,fată,

Nu mai ești cea de altădată;

Aud adesea -n comentarii 

Și păreri contrarii;

Dacă -l iubește, iartă,

E firesc să se despartă,

Destinul,magic i a unit 

Și fericirea are un sfârșit...

E drogul meu,nu am ce face,

Vă rog, lăsați -mă în pace,

Dar vocile se întețesc,

Mă critică, mă amețesc;

Unde ți -e zâmbetul de -odinioară,

N ai iubi fără să doară?..

Toți in viață pătimim 

Pt acel ceva sublim.

Dependentă sunt de tine 

Și o spun fără rușine.

De gura lumii chiar nu mi pasă 

Dorul de tine mă apasă.

Iar voi cei plini de mustrări 

Spre cele patru zări 

Vedeți -vă de drum;

Eu vină mi o asum.

Eu cred , invidia vă roade 

Că simțu-n mine arde.

Eu nu vreau compătimire,

Ci fărâma de iubire,

Chiar de inima suspină,

De abia aștept să vină 

Al meu iubit pribeag 

Și voi pune rămășag,

Că -l voi îmblânzi vreodată;

Naivă mai ești fată...

 

 

 

Mai mult...

Amor

În miez de noapte, tăcut ca visul,

Te port în gând ca pe-un aprins suspin,

Ești dorul meu, chemarea și abisul,

Ești început și ești și-al meu destin.

 

Pe buze-mi arde numele tău dulce,

Ca un sărut fugar din alte vieți,

Și timpul stă, și inima se duce

Spre amintiri ce dor și dau poveți.

 

Amorul tău — o rană și o binecuvântare,

O umbră caldă-n zori de primăvară,

Cu tine-i cerul plin de sărbătoare,

Fără de tine, viața-i tristă, goală.

 

Mi-e glasul mut când nu-ți aud chemarea,

Și pașii grei când nu te știu aproape,

Dar inimii nu-i poți fura visarea —

Te caută-n lumină și-n agape.

 

Sub clar de lună, scriu cu dor pe stele,

Cuvinte ce ți-ar mângâia privirea,

Și vântul le șoptește printre ele,

Să-ți poarte-n piept, ca flacără, iubirea.

 

Aș vrea să fiu în clipa ta fiorul

Ce-ți tremură în zâmbetul timid,

Să fiu cuvântul ce-ți alină dorul,

Să te cuprind — tăcut, deplin, avid.

 

Și dacă timpul tot ne-ar sta-mpotrivă,

Am scrie veșnicia pe-un sărut,

Căci amorul, când arde și e viu,

Nu piere nici când totul a trecut.

 

 

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍