Rece de toamnă
E rece, tot mai rece inima caldă
Vântul usucă pe buze cuvintele
Gândul încet se veștejește nerostit
Foșnește sufletul plutind ruginiu
Șoptește liniștea primind ecouri pustii
Norii de dor acoperă zâmbetul
E întuneric de speranță rănită și plouă
Plouă rece cu tăcere înecând lumina
Spre nicăieri umblă pașii desculți
Pictează umbre reci pe cărări uitate
Bruma crește alburie sclipid orbitor
Și-atunci pierdut nu se mai vede mâine
Privirea arde stămutată în visare
Caută stelele aprinse în trecut
Vara plecată e spre soare călătoare
E toamnă rece de mă scutură plângând
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Silvian Costin
Дата публикации: 2 ноября
Просмотры: 47
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Lumea-n care trăiesc...
Поэма: La masă cu sfinții!
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China
Поэма: Gaură-ntre lumi
Поэма: reverii/2
129 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Astăzi va fi organizat un concert de comemorare a poetului român
Поэма: Plimbare cu motocicleta în maghiară
Поэма: Viața pe pământ
Concursuri de lectură, expoziții și ateliere de creație pentru copii și tineri: Salonul Internațional de Carte vine cu un program bogat