Rece de toamnă
E rece, tot mai rece inima caldă
Vântul usucă pe buze cuvintele
Gândul încet se veștejește nerostit
Foșnește sufletul plutind ruginiu
Șoptește liniștea primind ecouri pustii
Norii de dor acoperă zâmbetul
E întuneric de speranță rănită și plouă
Plouă rece cu tăcere înecând lumina
Spre nicăieri umblă pașii desculți
Pictează umbre reci pe cărări uitate
Bruma crește alburie sclipid orbitor
Și-atunci pierdut nu se mai vede mâine
Privirea arde stămutată în visare
Caută stelele aprinse în trecut
Vara plecată e spre soare călătoare
E toamnă rece de mă scutură plângând
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 2 noiembrie
Vizualizări: 49
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Maturitate
Poem: Întâlnire
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu
Poem: metamorfozele unui gând/9
Poem: fulguiri//7
Muzica, dans, poezii si spectacole. Ziua Europei, sarbatorita la Soroca - GALERIE FOTO
Poem: metamorfozele unui gând/7
Poem: Ac de iubire
Un eveniment de vânzare a cărților secondhand însoțit de gustări și prăjituri de casă