Aveam doar 16 ani
Aveam doar 16 ani...
Aveam doar 16 ani,
Când începusem să iubesc.
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam să pătimesc...
Visam mereu acel băiat,
Nu prea înalt, cu ochi căprui,
Un farmec ce nu-l vedeam,
În ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos,
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam că va urma
Să fiu ades trădată.
Îl iubeam atât de mult
Că nu vedeam nimic,
Chiar de plângeam în noapte
Și înghețam de frig...
Îl iubeam atât de mult
Că mă rugam la îngeri
Să-i șoptească că mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Așa a durat, ani la rând...
Până ce m-am răcit.
Azi mă simt de parcă
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar,
Și mii de vise ce-am avut,
Mi-au devenit coșmar...
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetiță
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totul e diferit,
Nu vreau să mai iubesc,
Destul am suferit,
Și într-un final mă bucur...
Că totul s-a sfârșit...
Стихи из этой категории
Fa-mă să te urăsc
Doar ura mă poate debarasa de iubirea ta,
Fă-mă să te urăsc, să te uit în tăcere,
Să cred că omul care credeam că m-a iubit vreodată
E doar o umbră pierdută, un vis ce se risipeste-n vânt.
Fă-mă să înțeleg că tu nu ai fost decât o fantezie,
Un vis ce se topește în zorii unei dimineți reci,
Un dor ce nu se stinge, o poveste ce se rupe-n mii de cioburi,
Dar inima mea, rănită, refuză să te lase să dispari din sângele meu.
Inima mea strigă, în tăcerea nopții adânci,
Te caută, te cheamă, cu fiecare bătaie ce se frânge,
Oprește-te... oprește-te să fiu prinsă în durerea asta,
Fa-mă să te urăsc, ca să nu mai simt cum iubirea mă doboară.
Fiindcă mă doare să te iubesc,
Mă doare ca un dor nesfârșit ce frânge fiecare fibre,
Dar niciodată nu te voi uita cu adevărat,
Căci tu vei trăi mereu, într-o durere ce nu se stinge, dîn inima mea.
Istoria unui final fericit
Mă gândeam că o să avem o istorie
Un final sau un început fericit.
Poate și noi dar poate și alții ,
Poate acum sau poate altădată
Voi scrie mii de istoriei care vor fi despre alții și nu despre noi .
Mă gândeam că vom visa împreună ,
Poate nu acum sau poate într-o altă seară
Mă gândeam că totul este despre noi
Dar cu totul despre alții NOI.
Nu este nimic despre mine și tine
Este despre alții doi, care nu vom fi noi și poate acum sau altădată
Vom scrie istorii în care vom fi doar noi, doi doar eu și cu tine.
Fără tine
Plouă în septembrie
Natura se usucă.
Totu-i vis și feerie
Și mă apucă un dor de ducă.
Ascult ploaia cum cade lin
Mii de gânduri trec prin minte,
Parcă aud un glas divin,
Ce mi-l aduc aminte
Încerc să-mi vin în fire...
Minutele trec în neștire
Stau și privesc
Sus pe lângă mănăstire
Mintea încerc să îmi golesc...
Luminează-mi Doamne calea
Ca din vis să ma trezesc
Fiindcă mă apucă jalea
Că nu am ce îmi doresc
Septembrie. Plouă mărunt
Sentimentele mi se ascund
Rămân doar triste,ascunse în mine
E greu,și dor, și fără tine...
Așteptare
Să te aștept îmi pare bucurie
Chiar dacă așteptarea pare nesfârșită,
Nici tu nici eu nu avem grabă mare,
Noi vrem doar veșnicia fericită!
Îmi este de ajuns ținându-te de mână,
Visez să îți sărut piciorul
Unde să fie mai multă bucurie,
Decât găsesc în vise și la tine...?
Pe zi ce trece mai mult te vreau și te iubesc
Cu siguranță e jocul ce vine din speranță,
Și pot să-ți scriu versete de amor,
Ce par să nu se mai termine.
Frumosul,fericirea,dragostea ești tu,
Poemele îți aparțin ,știu bine
Îmi tot sosec de undeva din Cer
Nu știu să-ți spun cine-i cel care le trimite
Îmi este de-ajuns gândind la tine,
Și toate se transformă în mister!
(9 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Licoarea iubirii
"Începe să dispară din lichoarea iubirii
După un an de zile
Lucru la care nu m-aș fi așteptat.
Mi-aș fi vândut și sufletul pentru el
Fară nici o ezitare
Însă acum aș sta să mă gândesc puțin.
Nu înțelege greșit,
Încă țin la el!
Este greu sa nu ma am sentimente pentru el
Deoarece în ochii lui vedeam întreaga lume.
În ochii lui căprui și dulci întunecați
Puteam vedea munții reci și singuratici
Iar deasupra lor, o lumina atât de pătrunzătoare
Cauzată de luna strălucitoare
Pierdută printre stelele argintii.
Am să descriu și buzele lui rozali
Câteodată puteau fi și rosi
Exact ca nuanta perfectă a trandafirilor.
I-aș fi putut admira toată ziua genele
Care completau tabloul din ochii săi.
Sprâncenele sale sunt atât de dese
Sunt de culoarea aurului și ai soarelui.
Zâmbetul său îmi încălzea sufletul
Iar imima îmi tremura la auzul voci sale
Însă era un sentiment plăcut."
Asta este conversația pe care o port aproape zilnic
Cu străinul din oglinda mea.
Începe să dispară efectele licorii iubirii
Însă am momente în care
Mă îndrăgostesc din nou de el.
Oglinda infinitului amor
Tu ești alpha..
Eu tot alpha sunt..
Două începuturi
Două lumi străine
Și un infinit...
În paralel atâtea lumi,
Atâtea litere, ne-am
Întâlnit...
Tu ești oglindă..
Eu tot oglindă sunt
Și-un infinit noi reflectăm...
Tu ești omega..
Eu tot omega sunt -
În oglindă un infinit
De începuturi și sfârșit...
Dincolo noi ne-am întâlnit..
Noi suntem Alpha
Și lumi și vieți am
Străbătut cu fiecare literă...
Se apropie un sfârșit:
În oglinda marelui
Omega răsturnat
Universul-n cerc străpuns
De noi - apoi nimic...
Tu ești alpha..
Eu tor alpha sunt..
Începuturi noi în
Oglinda vechiului sfârșit!
Fa-mă să te urăsc
Doar ura mă poate debarasa de iubirea ta,
Fă-mă să te urăsc, să te uit în tăcere,
Să cred că omul care credeam că m-a iubit vreodată
E doar o umbră pierdută, un vis ce se risipeste-n vânt.
Fă-mă să înțeleg că tu nu ai fost decât o fantezie,
Un vis ce se topește în zorii unei dimineți reci,
Un dor ce nu se stinge, o poveste ce se rupe-n mii de cioburi,
Dar inima mea, rănită, refuză să te lase să dispari din sângele meu.
Inima mea strigă, în tăcerea nopții adânci,
Te caută, te cheamă, cu fiecare bătaie ce se frânge,
Oprește-te... oprește-te să fiu prinsă în durerea asta,
Fa-mă să te urăsc, ca să nu mai simt cum iubirea mă doboară.
Fiindcă mă doare să te iubesc,
Mă doare ca un dor nesfârșit ce frânge fiecare fibre,
Dar niciodată nu te voi uita cu adevărat,
Căci tu vei trăi mereu, într-o durere ce nu se stinge, dîn inima mea.
Istoria unui final fericit
Mă gândeam că o să avem o istorie
Un final sau un început fericit.
Poate și noi dar poate și alții ,
Poate acum sau poate altădată
Voi scrie mii de istoriei care vor fi despre alții și nu despre noi .
Mă gândeam că vom visa împreună ,
Poate nu acum sau poate într-o altă seară
Mă gândeam că totul este despre noi
Dar cu totul despre alții NOI.
Nu este nimic despre mine și tine
Este despre alții doi, care nu vom fi noi și poate acum sau altădată
Vom scrie istorii în care vom fi doar noi, doi doar eu și cu tine.
Fără tine
Plouă în septembrie
Natura se usucă.
Totu-i vis și feerie
Și mă apucă un dor de ducă.
Ascult ploaia cum cade lin
Mii de gânduri trec prin minte,
Parcă aud un glas divin,
Ce mi-l aduc aminte
Încerc să-mi vin în fire...
Minutele trec în neștire
Stau și privesc
Sus pe lângă mănăstire
Mintea încerc să îmi golesc...
Luminează-mi Doamne calea
Ca din vis să ma trezesc
Fiindcă mă apucă jalea
Că nu am ce îmi doresc
Septembrie. Plouă mărunt
Sentimentele mi se ascund
Rămân doar triste,ascunse în mine
E greu,și dor, și fără tine...
Așteptare
Să te aștept îmi pare bucurie
Chiar dacă așteptarea pare nesfârșită,
Nici tu nici eu nu avem grabă mare,
Noi vrem doar veșnicia fericită!
Îmi este de ajuns ținându-te de mână,
Visez să îți sărut piciorul
Unde să fie mai multă bucurie,
Decât găsesc în vise și la tine...?
Pe zi ce trece mai mult te vreau și te iubesc
Cu siguranță e jocul ce vine din speranță,
Și pot să-ți scriu versete de amor,
Ce par să nu se mai termine.
Frumosul,fericirea,dragostea ești tu,
Poemele îți aparțin ,știu bine
Îmi tot sosec de undeva din Cer
Nu știu să-ți spun cine-i cel care le trimite
Îmi este de-ajuns gândind la tine,
Și toate se transformă în mister!
(9 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Licoarea iubirii
"Începe să dispară din lichoarea iubirii
După un an de zile
Lucru la care nu m-aș fi așteptat.
Mi-aș fi vândut și sufletul pentru el
Fară nici o ezitare
Însă acum aș sta să mă gândesc puțin.
Nu înțelege greșit,
Încă țin la el!
Este greu sa nu ma am sentimente pentru el
Deoarece în ochii lui vedeam întreaga lume.
În ochii lui căprui și dulci întunecați
Puteam vedea munții reci și singuratici
Iar deasupra lor, o lumina atât de pătrunzătoare
Cauzată de luna strălucitoare
Pierdută printre stelele argintii.
Am să descriu și buzele lui rozali
Câteodată puteau fi și rosi
Exact ca nuanta perfectă a trandafirilor.
I-aș fi putut admira toată ziua genele
Care completau tabloul din ochii săi.
Sprâncenele sale sunt atât de dese
Sunt de culoarea aurului și ai soarelui.
Zâmbetul său îmi încălzea sufletul
Iar imima îmi tremura la auzul voci sale
Însă era un sentiment plăcut."
Asta este conversația pe care o port aproape zilnic
Cu străinul din oglinda mea.
Începe să dispară efectele licorii iubirii
Însă am momente în care
Mă îndrăgostesc din nou de el.
Oglinda infinitului amor
Tu ești alpha..
Eu tot alpha sunt..
Două începuturi
Două lumi străine
Și un infinit...
În paralel atâtea lumi,
Atâtea litere, ne-am
Întâlnit...
Tu ești oglindă..
Eu tot oglindă sunt
Și-un infinit noi reflectăm...
Tu ești omega..
Eu tot omega sunt -
În oglindă un infinit
De începuturi și sfârșit...
Dincolo noi ne-am întâlnit..
Noi suntem Alpha
Și lumi și vieți am
Străbătut cu fiecare literă...
Se apropie un sfârșit:
În oglinda marelui
Omega răsturnat
Universul-n cerc străpuns
De noi - apoi nimic...
Tu ești alpha..
Eu tor alpha sunt..
Începuturi noi în
Oglinda vechiului sfârșit!
Другие стихотворения автора
Fata din Teren
Citesc o carte pe care o țin aproape de inimă. O pagină după alta, cuvintele îmi alunecă prin suflet ca niște șoapte uitate. E o carte dragă nu doar pentru povestea ei, ci pentru că mi-a fost dăruită de el.
"Fata din tren". Și, parcă, sunt și eu în acel tren acum. Privesc prin geam și văd amintirile curgând înapoi spre noi. Cu ochii minții, îi revăd privirea, îi aud vocea caldă, îi simt prezența atât de aproape și totuși imposibil de atins. Îmi amintesc nopțile în care somnul nu mai conta, în care doar cuvintele noastre luminau întunericul.
El... cel mai ideal și unic om pe care l-am cunoscut vreodată. A fost singurul care mi-a explicat, nu prin vorbe, ci prin fapte, esența cuvântului „bărbat”. Mi-a arătat cum poate o relație să ardă, să mistuie, să fie intoxicantă și eliberatoare în același timp. A fost furtuna și liniștea, întunericul și lumina.
Trenul gândurilor mele nu se oprește. Rătăcesc prin amintiri, prin momente ce par sculptate în sufletul meu. Îl caut în reflexia geamului, în umbrele serii, în liniștea nopților fără sfârșit. Impresia că el e peste tot… dar, în același timp, nicăieri.
Îmi cer iertare mie...
Îmi cer iertare mie
Ca n-am putut ierta
Ca nu a fost sa fie
Ce cred ca trebuia...
Îmi cer iertare pentru
Apusuri nevăzute
Pentru zilele plânse,
Momentele pierdute...
Îmi cer iertare pentru
Clipele uitate...
Răsărituri negre..
Și pentru nedreptate..
Îmi cer iertare mie...
Pentru povesti citite...
De atâtea ori visate...
Dat totuși ne trăte...
Îmi cer iertare iar...
Ca viata care-i dar...
Am risipit jumate
Pentru ce nu se poate
Îmi cer iertare din nou
Petru lacrimi vărsate
Pun mana pe stilou...
Le-oi imprima intr-o carte....
(A.Turcan)
Buburuza
Buburuza cea micuță
Are fustiță drăguță,
Un maiou cu bulinele...
Ochelari cu două stele.
Uite că sosește vara,
A plecat și primăvara,
La bunica v-om pleca,
Cireșele v-om mânca...
Că și ele au bulinele,
Înăuntru sâmburele,
Fix ca bulinele mele,
Dar mai vreau și căpșunele...
(A.Țurcanu
🎤 🩶 E o umbra?
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Secolul XXI
Am în suflet doar durere ce mă apasă neîncetat.
În lumea asta nu-i tăcere, toți strigă... dar pentru ce?
Toți au uitat...
În jur doar oameni falși, vorbind de omenie,
Fără să-și dea seama că-s plini de viclenie.
Toți sunt ideali și vor să fie bine,
Vând alcool, țigări, nu se gândesc la tineri.
Așa-i viața, așa a fost mereu,
Suspine-n suflet, plânsete la greu...
Așa sunt oamenii, așa sunt și eu...
Aș vrea să schimb, însă îmi e greu.
Merg la biserică, la Dumnezeu acasă,
Până și acolo trebuie să achiți o taxă.
O, ce mai viață, în prezent trăim!
Oare în iad, când o să venim,
Va fi mai crud? Mai rău oare se poate?
De cât să omoare mama copilul ce-l poartă...
🎤 Ma sună mama
Ma sună mama sa mă întrebe cum merg treburile la mine...,
Ce-am mâncat ,cum ma simt si dacă-și bine ....
Ridicându-mi ochii spre perete și mereu zambindu-i fals ...
Îi spun că totul e bine , ca-i perfect, că-i ideal ...
În suflet un copil îmi urla , plânge ...și strigă ... disperat .... Întoarce-ma mama în copilărie ,acolo unde nici o grijă n-am.... Ia-ma mama pe brațe... sa te sărut cu dor ... Stringe-ma ușor în ... Poate mi-va fi mai ușor....Dar nu spun nimic din astea... Îi zâmbesc la nesfirt
As strigă in gura mare
Mamă eu am obosit....
Fata din Teren
Citesc o carte pe care o țin aproape de inimă. O pagină după alta, cuvintele îmi alunecă prin suflet ca niște șoapte uitate. E o carte dragă nu doar pentru povestea ei, ci pentru că mi-a fost dăruită de el.
"Fata din tren". Și, parcă, sunt și eu în acel tren acum. Privesc prin geam și văd amintirile curgând înapoi spre noi. Cu ochii minții, îi revăd privirea, îi aud vocea caldă, îi simt prezența atât de aproape și totuși imposibil de atins. Îmi amintesc nopțile în care somnul nu mai conta, în care doar cuvintele noastre luminau întunericul.
El... cel mai ideal și unic om pe care l-am cunoscut vreodată. A fost singurul care mi-a explicat, nu prin vorbe, ci prin fapte, esența cuvântului „bărbat”. Mi-a arătat cum poate o relație să ardă, să mistuie, să fie intoxicantă și eliberatoare în același timp. A fost furtuna și liniștea, întunericul și lumina.
Trenul gândurilor mele nu se oprește. Rătăcesc prin amintiri, prin momente ce par sculptate în sufletul meu. Îl caut în reflexia geamului, în umbrele serii, în liniștea nopților fără sfârșit. Impresia că el e peste tot… dar, în același timp, nicăieri.
Îmi cer iertare mie...
Îmi cer iertare mie
Ca n-am putut ierta
Ca nu a fost sa fie
Ce cred ca trebuia...
Îmi cer iertare pentru
Apusuri nevăzute
Pentru zilele plânse,
Momentele pierdute...
Îmi cer iertare pentru
Clipele uitate...
Răsărituri negre..
Și pentru nedreptate..
Îmi cer iertare mie...
Pentru povesti citite...
De atâtea ori visate...
Dat totuși ne trăte...
Îmi cer iertare iar...
Ca viata care-i dar...
Am risipit jumate
Pentru ce nu se poate
Îmi cer iertare din nou
Petru lacrimi vărsate
Pun mana pe stilou...
Le-oi imprima intr-o carte....
(A.Turcan)
Buburuza
Buburuza cea micuță
Are fustiță drăguță,
Un maiou cu bulinele...
Ochelari cu două stele.
Uite că sosește vara,
A plecat și primăvara,
La bunica v-om pleca,
Cireșele v-om mânca...
Că și ele au bulinele,
Înăuntru sâmburele,
Fix ca bulinele mele,
Dar mai vreau și căpșunele...
(A.Țurcanu
🎤 🩶 E o umbra?
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Secolul XXI
Am în suflet doar durere ce mă apasă neîncetat.
În lumea asta nu-i tăcere, toți strigă... dar pentru ce?
Toți au uitat...
În jur doar oameni falși, vorbind de omenie,
Fără să-și dea seama că-s plini de viclenie.
Toți sunt ideali și vor să fie bine,
Vând alcool, țigări, nu se gândesc la tineri.
Așa-i viața, așa a fost mereu,
Suspine-n suflet, plânsete la greu...
Așa sunt oamenii, așa sunt și eu...
Aș vrea să schimb, însă îmi e greu.
Merg la biserică, la Dumnezeu acasă,
Până și acolo trebuie să achiți o taxă.
O, ce mai viață, în prezent trăim!
Oare în iad, când o să venim,
Va fi mai crud? Mai rău oare se poate?
De cât să omoare mama copilul ce-l poartă...
🎤 Ma sună mama
Ma sună mama sa mă întrebe cum merg treburile la mine...,
Ce-am mâncat ,cum ma simt si dacă-și bine ....
Ridicându-mi ochii spre perete și mereu zambindu-i fals ...
Îi spun că totul e bine , ca-i perfect, că-i ideal ...
În suflet un copil îmi urla , plânge ...și strigă ... disperat .... Întoarce-ma mama în copilărie ,acolo unde nici o grijă n-am.... Ia-ma mama pe brațe... sa te sărut cu dor ... Stringe-ma ușor în ... Poate mi-va fi mai ușor....Dar nu spun nimic din astea... Îi zâmbesc la nesfirt
As strigă in gura mare
Mamă eu am obosit....