E O UMBRA 🩶
E o umbră?
Un miraj?!
Un ecou,
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă?
Rană... sau
Momeala-n plasă?
E și miere
Și durere,
E și chin,
Dar și plăcere.
E și soare,
E și beznă,
E și rana mea
Pe gleznă...
Eu un gând
La răsărit,
Dar și omul...
Cel iubit !
Стихи из этой категории
De te-aș scrie
De te-aș scrie, te-aș avea
Într-un cuib de rândunea
Cuibăriți în cioc și pene
Asta-i dragoste, pesemne!
Amândoi și-o rămurică
Să te pierd mi-e tare frică
Pe aleea vântului
La capatul… pământului.
De te-aș scrie, ai cânta
Poezii din cartea mea
Despre noi și-un puișor
Împrejur, în zbor.
Și deasupra tuturor
Desenând pe cer un nor
Cu o notă de iubire
Să le dăm de știre.
De te-aș scrie aceste șoapte…
“Nu mai vreau singuratate”,
Condamnați pe veci să fim…
Să ne iubim!
De te-aș scrie reală ai fi
Tu m-ai iubi…
Eu te-aș atinge,
Și n-aș mai plânge.
De te-aș scrie ai putea
Să înțelegi că… ești o stea
Strofă închinată ție…
Despre ce n-a fost să fie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Laudă zilei
Să lauzi această zi, oricum va fi!
Ceva din Frumusețe, cu frumusețea ta de acum va răsplăti.
Exită-n fiecare rid o tinerețe, e negreșit, în fiecare pas, un drum,
Ascuns în marmura vestită de tristețe, e răsăritul unui nou cătun.
Oricum ar fi, același glas împarți, cu cel ce cântă viața mai departe,
Și pentru bucuria zilei celorlalți, să lauzi ziua ce-ți aduce moarte.
O.T.
Poezie
aş vrea să-mi fi dulce taină
as vrea să-ţi dau săruturile pe care le meriţi
Ştiu eşti plin de cicatrci ,lasă-mă să te vindec,
Eşti bolnav de iubire,dar nu ştii cui să o dăruieşti,
te mai uiţi şa geam,eu la tine îţi admir ochii în lumina soarelui,
râzi alteori încep să te iubesc mai mult
iubessc tot ce eşti tu,nebunia ta o ador
îmi lipesc capul de umărul tău
mă săruţi uşor şi plăpând,
aş dori să ne iubim aşa pân în veşnicii
Mi am ingropat iubirea
Mi am ingropat iubirea
Si o jelesc mereu
Dar singur in nestire
O plang numai eu
Tu ai ales uitarea
Negarea si ai plecat
In timp ce uitai totul
Eram disperat
Acum imi neg negarea
Ma mint ca te am uitat
Dar cum sa uit vreodată
Cand tu m ai spulberat
Teodor Nicolas - mi am ingropat iubirea
Luna ești
Luna ai fost și luna ești,
O taină vie din povești,
Strălucitoare, rece, blândă,
Ce sufletul mi-l prinde-n undă.
Eu, soare-n zori, ce-n mine arde,
Te caut, ziua-mi cade-n spate,
Și noapte de noapte te chem în vis,
Un dor nestins, un gând promis.
Tu strălucești pe cer tăcut,
Eu ard, mereu necunoscut,
Dar, între noi, rămâne-n șoapte
Povestea nopții fără moarte.
Luna ai fost, luna vei fi,
Un far al sufletului gri,
Căci în lumina ta divină
Eu regăsesc a mea lumină.
Din trecut
Prea multe sticle de vin sparte,
Și de oglinzi ce ne reflectă.
Trecutul tot ca într-o carte,
Iubirea noastră prea defectă.
Prea multe răni ce nu mai trec,
Și prea puține-mbrățisări.
Refugiați în vinul sec,
Și în tutunul din țigări.
Sunt mult prea multe gânduri triste,
Și tot mai multe cicatrici.
N-a existat, n-o să existe,
Iubirea noastră fără frici.
Prea multe-ncep iar cu ,,Promit",
Iar spre final sunt doar regrete.
Noi nu iubim și n-am iubit,
Printre minciuni, printre secrete.
Prea multe umbre din trecut,
Ce lasă-n urmă spații goale.
Nu ne avem, nu ne-am avut,
Nu am fost prin visele tale.
Prea mult deranj în casa noastră,
Unde ,,noi" nici n-am existat.
Arunc eu astăzi pe fereastră,
Tot ce-a durut și n-am uitat.
De te-aș scrie
De te-aș scrie, te-aș avea
Într-un cuib de rândunea
Cuibăriți în cioc și pene
Asta-i dragoste, pesemne!
Amândoi și-o rămurică
Să te pierd mi-e tare frică
Pe aleea vântului
La capatul… pământului.
De te-aș scrie, ai cânta
Poezii din cartea mea
Despre noi și-un puișor
Împrejur, în zbor.
Și deasupra tuturor
Desenând pe cer un nor
Cu o notă de iubire
Să le dăm de știre.
De te-aș scrie aceste șoapte…
“Nu mai vreau singuratate”,
Condamnați pe veci să fim…
Să ne iubim!
De te-aș scrie reală ai fi
Tu m-ai iubi…
Eu te-aș atinge,
Și n-aș mai plânge.
De te-aș scrie ai putea
Să înțelegi că… ești o stea
Strofă închinată ție…
Despre ce n-a fost să fie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Laudă zilei
Să lauzi această zi, oricum va fi!
Ceva din Frumusețe, cu frumusețea ta de acum va răsplăti.
Exită-n fiecare rid o tinerețe, e negreșit, în fiecare pas, un drum,
Ascuns în marmura vestită de tristețe, e răsăritul unui nou cătun.
Oricum ar fi, același glas împarți, cu cel ce cântă viața mai departe,
Și pentru bucuria zilei celorlalți, să lauzi ziua ce-ți aduce moarte.
O.T.
Poezie
aş vrea să-mi fi dulce taină
as vrea să-ţi dau săruturile pe care le meriţi
Ştiu eşti plin de cicatrci ,lasă-mă să te vindec,
Eşti bolnav de iubire,dar nu ştii cui să o dăruieşti,
te mai uiţi şa geam,eu la tine îţi admir ochii în lumina soarelui,
râzi alteori încep să te iubesc mai mult
iubessc tot ce eşti tu,nebunia ta o ador
îmi lipesc capul de umărul tău
mă săruţi uşor şi plăpând,
aş dori să ne iubim aşa pân în veşnicii
Mi am ingropat iubirea
Mi am ingropat iubirea
Si o jelesc mereu
Dar singur in nestire
O plang numai eu
Tu ai ales uitarea
Negarea si ai plecat
In timp ce uitai totul
Eram disperat
Acum imi neg negarea
Ma mint ca te am uitat
Dar cum sa uit vreodată
Cand tu m ai spulberat
Teodor Nicolas - mi am ingropat iubirea
Luna ești
Luna ai fost și luna ești,
O taină vie din povești,
Strălucitoare, rece, blândă,
Ce sufletul mi-l prinde-n undă.
Eu, soare-n zori, ce-n mine arde,
Te caut, ziua-mi cade-n spate,
Și noapte de noapte te chem în vis,
Un dor nestins, un gând promis.
Tu strălucești pe cer tăcut,
Eu ard, mereu necunoscut,
Dar, între noi, rămâne-n șoapte
Povestea nopții fără moarte.
Luna ai fost, luna vei fi,
Un far al sufletului gri,
Căci în lumina ta divină
Eu regăsesc a mea lumină.
Din trecut
Prea multe sticle de vin sparte,
Și de oglinzi ce ne reflectă.
Trecutul tot ca într-o carte,
Iubirea noastră prea defectă.
Prea multe răni ce nu mai trec,
Și prea puține-mbrățisări.
Refugiați în vinul sec,
Și în tutunul din țigări.
Sunt mult prea multe gânduri triste,
Și tot mai multe cicatrici.
N-a existat, n-o să existe,
Iubirea noastră fără frici.
Prea multe-ncep iar cu ,,Promit",
Iar spre final sunt doar regrete.
Noi nu iubim și n-am iubit,
Printre minciuni, printre secrete.
Prea multe umbre din trecut,
Ce lasă-n urmă spații goale.
Nu ne avem, nu ne-am avut,
Nu am fost prin visele tale.
Prea mult deranj în casa noastră,
Unde ,,noi" nici n-am existat.
Arunc eu astăzi pe fereastră,
Tot ce-a durut și n-am uitat.
Другие стихотворения автора
Amintiri
A fost o data ca-n povesti
O viata minunată
Cind oamenii se mai vedeau..
Prin drum, si pe la poarta
Cind oamenii se intilneau
La veselii si sezatori,
Iar fete si baieti jucau,
La hore pina'n zori...
Copii pina tirziu jucau
De'ascunsea pe afară...
Si nu conta ca-s la oras
Sau poate, de la tara....
Facem o galagie, Doamne....
Mereu babe ne certau,
Si in suflet realizau
Copii se distrau....
Da, ce șotii mai faceam..
Fugeam de acasa
In ripa ne scaldam....
Boboceii de atitea ori,
Noi i-am pierdut
Cind ne trimeteau parintii
Pe iarba la pascut!
Din nisip castele
Noi vara construiam
Cate trairi , emoti
Momente noi aveam...
Baietii construiau casute,
Singuri in copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite , fagi.
Acoperis din stuh sau paie
Sa ne putem ascunde ,
Cind vine cite o ploaie
Mi-e mila de copii
Ce cresc azi , acum...
Ca n-au trait emotii
La joaca de "in drum"
Nu stiu de "baba oarba"
Ce seara o jucam
Si pereche la papuci
Jucand le cautam.
Nimic nu poate fi ca inainte ,
Si vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri pe cimpii
Nici iarba nu crestea ,
Animalele iarba o pastea.
In livada ades, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam
In padure dupa flori alese...
Vazut-am animale ,
Multe si diverse...
Si o caprioara
Acasa am avut !
Finca micuta
Ranita s-a pierdut...
Am vazut si lanuri
De ghiocei cindva,
Iar voi nu stiu daca
O sa-i vedeti ,cindva.
Padurea cea de brazi
Astazi s-a uscat,
Cararile padurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Sa le mai paseasca,
Pe internet ore in sir
Reitingul sa-si creasca.
Cu fetele ne intilneam
Cosite la papusi noi impleteam...
Azi rar de tot ne salutam
Decit, pe internet, cind mai intram
Nimic nu rializam...
Nimic nu ne mai povestim...
Emotii, sentimente
Noi nu mai traim!
Nu auzim nici cintec
De pasari primavara...
Nu stim ce e picnicul
Familial vara...
Cum e sa zburzi
Vara pe cimpie,
Cum sa maninci un strugur ,
Vara de la vie.
Tremura sufletul
Tremura sufletul de durere
Iar capul sus eu îl țineam,
Ma rugam pentru un pic de putere,
Strângem din dinți ,dar nu renunțam ...
Asa am pus punct la nelegiuiri...
Și lacrimi eu n-am mai vărsat .
Și după atâtea biciuiri
Eu capul jos nu l-am lăsat ...
Am devenit un om din piatră
Cu inima îmbrăcată-n fier
Nici câinii azi nu ma mai latră
Si sufletul mi-e de oțel....
Mă duc în 🔥
Mă duc în foc să ard
Din propria dorință
Voi simți din nou pe piele
Ce-i aia suferință ..
Mă duc să sim din nou
Strigăte de jale...
Și să simt de fapt
Chinuri infernale...
Aut .A Țurcanu
@reper
Cavalul
Și cavalul e la stână...
Cântă-n mare depărtare,
În ecou tot se îngână,
Toți plâng de la a lui cântare.
Și cavalul tot se aude...
Îl ascult cu-atâta jale,
Aducând amintiri crude,
Rupând din suflet cristale.
Și-l ascult cu-atâta dor,
Parcă nu-mi sunt stăpână,
Deși sunetul îl ador,
Inima în piept suspină.
Și cavalul tot răsună...
Trecând anii mei prin mine,
Retrăiesc iar prin furtuna
Lacrimi mii, le țin în sine...
Pe suflet e trist....
Pe suflet e foarte trist...
Sufletul nu observă...
Ce pierdem speriind la ziua de mâine...
Se știe că nu ne este dat să fim împreună,
Dar totuși, din nou te vreau...
Scuze că nu am avut grijă,
Iartă-mă pentru toate, scumpul meu,
Eu știu, mă urăști pentru ce am făcut,
Da, știu...
Nu suntem compatibili...
De aceea nu putem fi împreună.
Nici nu te-ai gândit că mă voi frige de iubire...
Câte ori noi
Am încercat din nou să o luăm de la capăt?
De câte ori ne-am certat și am fugit de probleme...
Între noi e o depărtare tot mai mare...
Cuvintele sunt în plus...
Eu vreau să afirm doar un lucru:
„Te iubesc” — asta a spus tot...
Îmi cer iertare mie...
Îmi cer iertare mie
Ca n-am putut ierta
Ca nu a fost sa fie
Ce cred ca trebuia...
Îmi cer iertare pentru
Apusuri nevăzute
Pentru zilele plânse,
Momentele pierdute...
Îmi cer iertare pentru
Clipele uitate...
Răsărituri negre..
Și pentru nedreptate..
Îmi cer iertare mie...
Pentru povesti citite...
De atâtea ori visate...
Dat totuși ne trăte...
Îmi cer iertare iar...
Ca viata care-i dar...
Am risipit jumate
Pentru ce nu se poate
Îmi cer iertare din nou
Petru lacrimi vărsate
Pun mana pe stilou...
Le-oi imprima intr-o carte....
(A.Turcan)
Amintiri
A fost o data ca-n povesti
O viata minunată
Cind oamenii se mai vedeau..
Prin drum, si pe la poarta
Cind oamenii se intilneau
La veselii si sezatori,
Iar fete si baieti jucau,
La hore pina'n zori...
Copii pina tirziu jucau
De'ascunsea pe afară...
Si nu conta ca-s la oras
Sau poate, de la tara....
Facem o galagie, Doamne....
Mereu babe ne certau,
Si in suflet realizau
Copii se distrau....
Da, ce șotii mai faceam..
Fugeam de acasa
In ripa ne scaldam....
Boboceii de atitea ori,
Noi i-am pierdut
Cind ne trimeteau parintii
Pe iarba la pascut!
Din nisip castele
Noi vara construiam
Cate trairi , emoti
Momente noi aveam...
Baietii construiau casute,
Singuri in copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite , fagi.
Acoperis din stuh sau paie
Sa ne putem ascunde ,
Cind vine cite o ploaie
Mi-e mila de copii
Ce cresc azi , acum...
Ca n-au trait emotii
La joaca de "in drum"
Nu stiu de "baba oarba"
Ce seara o jucam
Si pereche la papuci
Jucand le cautam.
Nimic nu poate fi ca inainte ,
Si vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri pe cimpii
Nici iarba nu crestea ,
Animalele iarba o pastea.
In livada ades, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam
In padure dupa flori alese...
Vazut-am animale ,
Multe si diverse...
Si o caprioara
Acasa am avut !
Finca micuta
Ranita s-a pierdut...
Am vazut si lanuri
De ghiocei cindva,
Iar voi nu stiu daca
O sa-i vedeti ,cindva.
Padurea cea de brazi
Astazi s-a uscat,
Cararile padurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Sa le mai paseasca,
Pe internet ore in sir
Reitingul sa-si creasca.
Cu fetele ne intilneam
Cosite la papusi noi impleteam...
Azi rar de tot ne salutam
Decit, pe internet, cind mai intram
Nimic nu rializam...
Nimic nu ne mai povestim...
Emotii, sentimente
Noi nu mai traim!
Nu auzim nici cintec
De pasari primavara...
Nu stim ce e picnicul
Familial vara...
Cum e sa zburzi
Vara pe cimpie,
Cum sa maninci un strugur ,
Vara de la vie.
Tremura sufletul
Tremura sufletul de durere
Iar capul sus eu îl țineam,
Ma rugam pentru un pic de putere,
Strângem din dinți ,dar nu renunțam ...
Asa am pus punct la nelegiuiri...
Și lacrimi eu n-am mai vărsat .
Și după atâtea biciuiri
Eu capul jos nu l-am lăsat ...
Am devenit un om din piatră
Cu inima îmbrăcată-n fier
Nici câinii azi nu ma mai latră
Si sufletul mi-e de oțel....
Mă duc în 🔥
Mă duc în foc să ard
Din propria dorință
Voi simți din nou pe piele
Ce-i aia suferință ..
Mă duc să sim din nou
Strigăte de jale...
Și să simt de fapt
Chinuri infernale...
Aut .A Țurcanu
@reper
Cavalul
Și cavalul e la stână...
Cântă-n mare depărtare,
În ecou tot se îngână,
Toți plâng de la a lui cântare.
Și cavalul tot se aude...
Îl ascult cu-atâta jale,
Aducând amintiri crude,
Rupând din suflet cristale.
Și-l ascult cu-atâta dor,
Parcă nu-mi sunt stăpână,
Deși sunetul îl ador,
Inima în piept suspină.
Și cavalul tot răsună...
Trecând anii mei prin mine,
Retrăiesc iar prin furtuna
Lacrimi mii, le țin în sine...
Pe suflet e trist....
Pe suflet e foarte trist...
Sufletul nu observă...
Ce pierdem speriind la ziua de mâine...
Se știe că nu ne este dat să fim împreună,
Dar totuși, din nou te vreau...
Scuze că nu am avut grijă,
Iartă-mă pentru toate, scumpul meu,
Eu știu, mă urăști pentru ce am făcut,
Da, știu...
Nu suntem compatibili...
De aceea nu putem fi împreună.
Nici nu te-ai gândit că mă voi frige de iubire...
Câte ori noi
Am încercat din nou să o luăm de la capăt?
De câte ori ne-am certat și am fugit de probleme...
Între noi e o depărtare tot mai mare...
Cuvintele sunt în plus...
Eu vreau să afirm doar un lucru:
„Te iubesc” — asta a spus tot...
Îmi cer iertare mie...
Îmi cer iertare mie
Ca n-am putut ierta
Ca nu a fost sa fie
Ce cred ca trebuia...
Îmi cer iertare pentru
Apusuri nevăzute
Pentru zilele plânse,
Momentele pierdute...
Îmi cer iertare pentru
Clipele uitate...
Răsărituri negre..
Și pentru nedreptate..
Îmi cer iertare mie...
Pentru povesti citite...
De atâtea ori visate...
Dat totuși ne trăte...
Îmi cer iertare iar...
Ca viata care-i dar...
Am risipit jumate
Pentru ce nu se poate
Îmi cer iertare din nou
Petru lacrimi vărsate
Pun mana pe stilou...
Le-oi imprima intr-o carte....
(A.Turcan)