Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Inverno
--- 1 ---
Do ar o terrível inverno peneira as nuvens de neve,
Troianos de longa viagem reuniram-se no céu;
Flocos voam, flutuam no ar como um enxame de borboletas brancas,
Espalhando arrepios nos ombros pálidos do país.
Neva durante o dia, neva à noite, neva novamente pela manhã!
Com uma corrente de prata os orgulhosos vestidos campestres;
O sol redondo e pálido está previsto entre as nuvens
Como um sonho de juventude com o passar dos anos.
--- R ---
É tudo branco nos campos, nas colinas, ao redor, ao longe,
Como fantasmas brancos, os choupos enfiados perdem-se na manteiga,
E no trecho desolado, sem trilhas, sem estrada,
Você pode ver as aldeias perdidas sob as nuvens brancas de fumaça.
--- 2 ---
Mas a neve pára, as nuvens fogem, o sol desejado
Ela brilha e dissipa o oceano de neve.
Aqui está um trenó leve que percorre os vales…
O tilintar dos chocalhos ecoou no ar alegre.
--- R ---
É tudo branco nos campos, nas colinas, ao redor, ao longe,
Como fantasmas brancos, os choupos enfiados perdem-se na manteiga,
E no trecho desolado, sem trilhas, sem estrada,
Você pode ver as aldeias perdidas sob as nuvens brancas de fumaça.
Silvia Mihalachi