Omenirea în regres !
Acum când jurnaliștii pot scoate la lumină fapte reprobabile,
fapte oribile, ce rămân nepedepsite, unde-i legea ?
-Legea nu-i pentru toți dreaptă, ea apăre rangul și averea-
Oameni buni, nu vă revoltă favoritismul ?
Balanța dreptății s-a înclinat periculos pentru cei fără
pile. Așa au apărut pături favorizate și pături asuprite.
Mergând în ritmul acesta unde ajunge lumea?
Mie mi se pare că tot trebuie schimbat de la rădăcină.
Dar cine să o facă? Sunt oameni pregătiți ?
Cine să aleagă grâul de neghină ?
Категория: Проза
Все стихи автора: T.A.D. ![]()
Дата публикации: 31 октября
Timp de citire: ~1 min.
Просмотры: 349
Другие стихотворения автора
Bătrânețea vine....
Ce se întâmplă cu noi, nici nu mai contează,
Facem ceva valuri, să ne anunțăm prezența,
Unii, încă cred că sunt aparte, cuneva
Nu se izolează, nu acceptă tăcerea, se actualizează.
Sunt încă lucruri frumoase și pentru noi,
În iureșul vieții, le-am lăsat deoparte:
Nu am sădit o floare, nu am plantat un pom,
Nu am încercat să trec amintirile într-0 carte .
Ziua nu ar mai fi tristă și pustie,
Gândurile se lasă trecute pe hârtie,
Și dacă, muza încearcă să mă ajute,
Nici nu văd când pe frunte apar alte cute.
Bătrânețea, se desparte de etalări la mare,
Devine casnică, bunică și chiar străbunică,
Și dragostea ei pentru nepoți e unică.
Bătrânețea, nu se poate pensiona, așa pare.
Bătrâneței îi stă bine la locul ei,
Fardată fără măsură e caraghioasă
Nu poartă plete că nu-i adolescentă
Toate făcute cu măsură, chiar poate fi frumoasă.
,
POETEI ANA MÂȘLEA
Te știu de mult din anii de liceu
Cu părul strâns într-un fileu
Cu ochii plecați în depărtare
Ce fel de castele î-ți construiai oare?
Adolescentă cu ochii mari căprui
Prin vorba-ți dulce tu plăceai oricui
Cu agera -ți privire căutai un răspuns
Dar tragicul destin se păstra ascuns...
Sufletul tău avea altă chemare
Și-n slova scrisă ai răsădit o floare
Ți ai pus iubirea și simțirea în rimă
Deși plecată ești ,ceva tot să rămână...
Odihnă veșnică!
În memoria soțului meu MANOLE DRAGOMIR.
Ai trecut prin viață ,trăind-o , iubind-o ,prețuind-o.
Ai lăsat în urma ta ,impresii bune și respect.
Asta spune tot despre tine! Nepoții care te iubesc
dincolo de moarte .
Odihnă veșnică ,dragul ,nostr drag !
ALBINA !ÎNTRE STUP ȘI FLORI DE
ÎNTRE STUP ȘI FLORI DE TEI ,
SUNT ATÂT DE MULTE CĂI ,
DAR ALBINA LUCRĂTOARE ,
NU SE PIERDE NICIODATĂ .
UNIVERSUL EI , ȘI-L ȘTIE
FĂRĂ ADRESĂ PE HÂRTIE !...
CHIAR DE PLOUĂ SAU E VÂNT ,
SEARA SE ÎNTOARCE ACASĂ ...
ÎN POIANA CEA FRUMOASĂ !...
Vă învit la o întânlire!
Dacă-i așa frumos afară, plec la plimbare. Am scăpat de frig,
de ploi. Locuiesc aproape de grădina publică, care s-a schimbat
de nu o mai cunoști. Spre seară, se umple de lume, intră pe aleia
principală și în pas de promenadă, se îndreaptă spre capătul ei ce
se pierde în multe cărări spre lacul Brateș . Lume multă, copii veseli.
bunici și părinți degajați ; parcă se cunosc , se prind în discuții.
Într-un chioșc, o fanfară ne amintește de muzica anilor, optzeci,
nouzecii și devii nostalgic pe negândite....
Eu îmi imaginez că ne întânlim cu toți, într-un început de amurg.
Vă aștept pe o bancă pe partea dreaptă a aleii . Vă rog să vă imaginați,
cum ar fi? Trebuie să ne întoarce cu câțva ani înapoi? Vă aștept
Vă urez : bine a-ți venit și vă ofer cu drag, O FLOARE.
â
Poezii !
Poezii !
Ochi cuminți, nevinovați,
Scotocesc în jur mirați,
Taine noi nedeslegate ,
Și-o dorință arzătoare
Să ajungă cât mai curând
Om mare!!!!!!
---------
Azi, nu plâng
Sunt băiat mare
Iau luminiță din soare,
Mamei vreau să-i bucur viața
Ochilor să-i spulber ceața.
--------
Este o vamă peste care
Nimeni și nimic nu trece
Câți nu încearcă s-o deslege
Are poarta ferecată
Și a ei cheie aeuncată.
--------
E mister nedeslegat
Unde sufletul a înoptat ?
Unde în cer pe ce orbită ?
Este raiul mult râvnit ?
Când în viață așa mult am suferit ?
Стихи про любовь
Напутственные стихи
Стихи о природе
Весенние стихи
Стихи посвящены матери
Стихи для детей
Родительский дом
Стихи для папы
Стихи про животных
Стихи о смерти
Философские стихи
Исповедальные стихи
Грустные стихи
Мотивационные стихи
Проза
Рождественские колядки
Смешные стихи
Патриотические стихи
Стихи 8 марта
Пасхальные стихи
Стихи на Новый год
Различные стихи
Мысли
Посвящены стихи
Поздравления
Стихи о дружбе
Стихи из этой категории
Drepturile tuturor Creștinilor (301)
Articolul 301 — Libertatea Bisericii
(1) Comunitățile creștine au dreptul să își organizeze viața religioasă potrivit credinței și tradiției proprii.
(2) Organizarea bisericească trebuie să respecte demnitatea persoanei și legile civile aplicabile.
(3) Nicio autoritate religioasă nu este mai presus de lege.
Articolul 302 — Diversitatea confesiunilor creștine
(1) Prezenta Constituție îi cuprinde pe creștinii ortodocși, catolici și protestanți.
(2) Fiecare confesiune își păstrează tradiția, organizarea și învățătura proprie.
(3) Diferențele confesionale nu trebuie să conducă la violență sau persecuție.
Articolul 303 — Demnitatea credinciosului
(1) Fiecare credincios trebuie tratat cu demnitate.
(2) Nimeni nu trebuie umilit în cadrul comunității religioase.
(3) Statutul social, averea sau funcția nu determină valoarea spirituală a unei persoane.
Articolul 304 — Responsabilitatea clerului
(1) Clerul și conducătorii religioși au responsabilitatea de a sluji comunitatea cu integritate.
(2) Autoritatea religioasă trebuie exercitată cu responsabilitate.
(3) Poziția religioasă nu poate fi folosită pentru avantaje personale obținute prin abuz.
Articolul 305 — Preotul
(1) Preotul trebuie să fie un slujitor al comunității sale.
(2) El trebuie să promoveze pacea, adevărul, rugăciunea și responsabilitatea.
(3) Preotul nu trebuie să încurajeze violența sau răzbunarea.
Articolul 306 — Pastorul
(1) Pastorul trebuie să își îndeplinească responsabilitatea spirituală cu integritate.
(2) El trebuie să respecte libertatea și demnitatea credincioșilor.
(3) Autoritatea pastorală nu trebuie folosită pentru manipulare sau exploatare.
Articolul 307 — Episcopul
(1) Episcopul are responsabilitatea de a îndruma comunitățile aflate sub autoritatea sa potrivit propriei tradiții bisericești.
(2) Autoritatea episcopală trebuie exercitată cu responsabilitate și discernământ.
(3) Episcopul trebuie să urmărească protejarea credincioșilor și păstrarea disciplinei bisericești.
Articolul 308 — Conducerea comunității
(1) Conducerea unei comunități creștine trebuie să urmărească binele comunității.
(2) Deciziile trebuie luate cu responsabilitate.
(3) Puterea nu trebuie folosită pentru îmbogățire prin înșelăciune sau pentru control abuziv.
Articolul 309 — Interzicerea abuzului spiritual
(1) Nimeni nu trebuie manipulat prin frică religioasă pentru a fi controlat.
(2) Credința nu trebuie folosită pentru justificarea abuzului.
(3) Persoanele care reclamă un abuz trebuie ascultate cu seriozitate.
Articolul 310 — Protecția copiilor în Biserică
(1) Copiii trebuie să fie în siguranță în cadrul activităților religioase.
(2) Niciun copil nu trebuie supus abuzului fizic, psihologic sau sexual.
(3) Comunitățile religioase trebuie să adopte măsuri de prevenire și protecție.
Articolul 311 — Siguranța tinerilor
(1) Tinerii trebuie protejați în cadrul activităților bisericești.
(2) Responsabilii activităților pentru tineri trebuie să respecte reguli clare de siguranță.
(3) Orice comportament abuziv trebuie tratat cu seriozitate.
Articolul 312 — Protecția persoanelor vulnerabile
(1) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în cadrul comunității.
(2) Vulnerabilitatea nu trebuie exploatată pentru bani, putere sau control.
(3) Comunitatea trebuie să încurajeze sprijinul și responsabilitatea.
Articolul 313 — Confidențialitatea
(1) Informațiile personale primite în cadrul activității pastorale trebuie tratate cu discreție, în limitele legii.
(2) Confidențialitatea nu trebuie folosită pentru ascunderea unor infracțiuni sau pentru protejarea abuzatorilor.
(3) Protejarea victimei și respectarea legii trebuie avute în vedere.
Articolul 314 — Administrarea banilor Bisericii
(1) Bunurile și fondurile comunității trebuie administrate responsabil.
(2) Banii destinați comunității nu trebuie folosiți în scopuri personale prin fraudă.
(3) Comunitățile trebuie să promoveze transparența financiară.
Articolul 315 — Donațiile
(1) Credincioșii pot face donații în mod liber.
(2) Donația nu trebuie obținută prin amenințare sau constrângere.
(3) Persoanele sărace nu trebuie umilite pentru că nu pot dona.
Articolul 316 — Ajutorarea săracilor
(1) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze ajutorarea persoanelor aflate în nevoie.
(2) Ajutorul trebuie acordat cu respect.
(3) Persoana săracă nu trebuie tratată ca fiind mai puțin valoroasă.
Articolul 317 — Biserica și caritatea
(1) Comunitățile creștine pot organiza cantine, centre de sprijin, colecte și alte activități caritabile.
(2) Aceste activități trebuie desfășurate cu responsabilitate.
(3) Ajutorul nu trebuie folosit ca instrument de manipulare.
Articolul 318 — Protejarea patrimoniului religios
(1) Icoanele, manuscrisele, cărțile, obiectele liturgice și clădirile istorice trebuie respectate.
(2) Patrimoniul religios trebuie transmis generațiilor următoare.
(3) Distrugerea intenționată a patrimoniului religios este condamnată.
Articolul 319 — Respectarea lăcașurilor de cult
(1) Bisericile și celelalte lăcașuri creștine trebuie respectate.
(2) Nimeni nu trebuie să vandalizeze sau să profaneze un lăcaș de cult.
(3) Comunitățile trebuie să respecte, la rândul lor, lăcașurile altor religii.
Articolul 320 — Disciplină bisericească
(1) Fiecare confesiune poate avea propriile reguli disciplinare.
(2) Disciplina trebuie aplicată cu dreptate și responsabilitate.
(3) Disciplina religioasă nu poate justifica violența fizică.
Articolul 321 — Interzicerea pedepselor corporale religioase
(1) Nicio persoană nu trebuie bătută ca pedeapsă religioasă.
(2) Nicio comunitate nu trebuie să folosească lovirea pentru „îndreptarea” credincioșilor.
(3) Corectarea trebuie să urmărească îndreptarea prin mijloace pașnice și responsabile.
Articolul 322 — Libertatea de a părăsi o comunitate
(1) O persoană nu trebuie ținută cu forța într-o comunitate religioasă.
(2) Nimeni nu trebuie amenințat pentru că dorește să părăsească o comunitate.
(3) Decizia religioasă trebuie respectată.
Articolul 323 — Interzicerea persecuției între creștini
(1) Un creștin nu trebuie persecutat pentru că aparține unei alte confesiuni creștine.
(2) Ortodocșii, catolicii și protestanții trebuie să își rezolve diferențele prin dialog.
(3) Nicio diferență doctrinară nu justifică agresiunea.
Articolul 324 — Cooperarea creștină
(1) Comunitățile creștine pot coopera în domeniul carității, educației, protecției familiei și sprijinului persoanelor vulnerabile.
(2) Cooperarea poate exista chiar atunci când există diferențe teologice.
(3) Scopul cooperării trebuie să fie binele oamenilor și promovarea păcii.
Articolul 325 — Principiul slujirii
(1) Autoritatea în comunitatea creștină trebuie înțeleasă ca responsabilitate și slujire.
(2) Cel care primește o funcție trebuie să urmărească binele celor pe care îi slujește.
(3) Nicio funcție religioasă nu acordă dreptul de a abuza, umili, lovi sau exploata o altă persoană.
O vară învățată pe de rost
Am așa câteodată, un of, o greutate strânsă-n inimă, care-și urlă libertatea în temnița ei dintre coaste... Și mă găsesc privind cu ochii minții la amintiri prăfuite care zac demult uitate-n vreun sertar al minții mele, amintiri care așteaptă cu nespusă răbdare ziua în care voi sufla praful de pe ele... privește, uite, ce ciudat dansează funigeii în aerul mansardei, iar imagini difuze se ițesc din neant...
Îmi amintesc de zile răcoroase dinspre sfârșitul verii, se făcea că eram la țară în nordul Moldovei, acolo unde s-agață harta-n cui, într-un sătuc cu case mici, de poveste, răsfirate într-o văioagă lungă mărginită de păduri adânci de brad verde...
Mai toate căsuțele îngropate-n vegetație verde, deasă, poartă haine de var albastru ca cerul, cercevelele și ușile cu ferestruici mici cât pumnul sunt vopsite cu verde ca mușchiul din pădure, iar lângă uși, de-o parte și de alta, lăicerele pestriț colorate acoperă lavițele din lemn...
Este seară, în pragul amurgului și cele trei vaci ale mătușii mele, se întorc singure, una după alta, de la păscut. Poarta din spate este închisă, dar vaca îi știe rostul și-o deschide împungând-o cu cornul, apoi fiecare intră în grajd cuminți, fiecare la locul ei, așteptând să le fie mulse ugerele mari și roze care-și curg prea-plinul în firișoare subțiri, spre deliciul mâțelor care-și moaie mustățile în dulceața laptelui...
Vacile își bălăngăne domol cozile, alungând nesuferitele muște și încep a mugi agitându-şi tălăngile de alamă: nu este vreme de stat, este vremea mulsului, nu se mai poate aștepta... Dintr-o cotruță, cu ochii cârpiți de somn, sare Lili, vară-mea:
-Ho, nebunelor!, că acu viu! Vi s-o făcut di taur? Ce-aveți?
Cu gesturi precise, își trage sub ea un scăuieș din lemn cu trei picioare, spală iute țâțele primei vaci, le șterge cu ștergar curat de cânepă și începe a o mulge, adunând într-o găleată curată de email albastru, jeturi subțiri de lapte înspumat...
Mă uit la ea și o văd cum stă în ultimele raze blânde de soare, trudind cu basmaua strâmbată la ceafă, cu părul bălai încâlcit într-o parte, vorbind cu vacile printre dinți:
-Ai, satană, nu da cu copita câ verși căldarea, fire-ai tu sâ hii dihanie! Iar tu, nu sta, îmi zice împungându-mă cu privirea, du-ti pi săliță ș-adă tifonu', câ dau muștili la lapte, cum care săliță, uăi, în casa mare, Doamni iartă-mă, câ ț-o hi a mânca cu paiu'!
Mă reped în "casa mare" și bâjbâi după valul alb de tifon, care... nu-i nicăieri și urlu din toți rărunchii să fiu sigur că m-aude din grajd:
-Liliiii! Nu se găsește tifonul!, zic eu încercând să fac pe deșteptul...
-Se "găsește", dacă te uiți ca oaia la ghebe! Uite!, îmi zice ea triumfătoare cu ochii mici prin pânza rară a tifonului. Da' un domnișor de la oraș, ca tine, nu "știe"...
-"Știe", da' nu vede, că-i întuneric!, o dreg eu.
-Da' bec nu-i? Îi...
Tac mâlc, înghițind în sec papara, și-i zic schimbând vorba:
-Da' ai zis c-o să mă-nveți cum se mulge vaca și de trei zile mă tot duci cu preșu', mă supăr pe tine!
-Ghini, ghini, da' nu la satana aiasta câ-i nărăvașî șî dă cu copita, la Joiana că-i blândă și proastă ca Chiroșca di pisti drum!
Trec cu vederea comparația vacii cu fata vecinei "di pisti drum" care chiar n-avea nicio vină săraca, decât că vară-mea n-o înghițea de nicio culoare și mă bag la spatele vacii atent la... copita cea buclucașă, ocolind cu greu balega amestecată cu paie și ținându-mi brațul peste nas, că de... duhoarea din grajd bătea greu...
Atunci, Lili, îndreaptă țâța vacii-nspre mine și strângând-o de capăt mă stropește pe față cu un jet de lapte cald...
Mă șterg iute cu mâneca de altminteri nu prea curată și apuc să ies din grajd, dând nas în nas cu ceilalți veri ai mei, vreo cinci la număr, care rânjeau la mine cu gura până la urechi și ținându-se cu mâinile de burtă, iar eu, rușinat ca o fată mare, mă îndrept spre Chiroșca care asistase la întreaga scenă dinspre marginea drumului și cu un curaj de zile mari, o iau de mână și-i zic:
-Hai să merjem la drum, că io nu mă mai joc cu răii ceia!
Chiroșca, înroșindu-se-n obraji, nu mă refuză, că ea chiar se afla în dihonie cu verii mei de mai multă vreme, din pricini ne mai știute de nimeni și în timp ce săream peste șanțul de pe marginea drumului, îl aud pe văru-miu Vasile cântând batjocoritor către noi cât îl țineau plămânii:
-Gajica cu gajelu', se pupă cu purcelu'! Gajica cu gajelu', se pupă cu purcelu'!
Înciudat, scrâșnesc din dinți, mă întorc către văru-miu și fără să stau prea mult pe gânduri, îi încing un pumn în burtă, Vasile se dezechilibrează și cade pe spate în țărâna drumului cu picioarele răsfirate în sus, Lili aleargă înspre noi și punând mâna pe o găleata cu apă de la fântână o aruncă pe noi răcorindu-ne:
-Huo!, neisprăviților! Di-astia-mi arde mia-amu'? C-o veni el mămuca acas'! Frumos vă șade la amândoi să vă cucoșîți în gura satului! Haidi, dați-vă-ți mânile, iar tu Chiroșcă să nu ti mai prind prin ogradă că dracu-i a tău!
Am dat mâna cu Vasile mai mult în silă, jurându-mi în gând, o răzbunare și mai cruntă și cu hainele ude pe mine, intru în chiler, mă schimb și mă bag în pat punând pe mine o cuvertură de macat roșie și aspră, îndurând umilința și mai mult...
De-afară o aud pe Lili chemându-ne pe toți la masa de sub streașină, așezând în străchinuțe bucăți de mămăligă galbenă, laolaltă cu laptele fiert și împărțind linguri la fiecare, îmi zice:
-Tu ești mai mari, Vasile îi prost, nu-ț pune mintea cu el! Amu', nu mai sta bonsuflat ca o fatâ mari și ia lapti, că mâne ai mulje tu pi Joiana!
Între timp, se întunecase de-a binelea, iar adulții, s-adunară și ei în bătătură obosiți de munca grea de peste zi, s-aprinse un bec sub streașină și în lumina lui caldă, cu toții, mâncam lapte cu mămăligă sporovăind vrute și nevrute, bârfind nemunca megieșilor și punând țara la cale pentru a doua zi...
Apoi noi verii, ne-am băgat la culcuș, dar departe de a ne culca, căci au început să ne muncească incurii, că de, de la atâta joacă de peste zi, n-avem noi treabă cu somnu', pesemne laptele magic al Joianei ne mai dăduse un dram de zghihuială care trebuia cinstit cum se cuvine...
Rând pe rând, nihoteala a tăcut peste noi, s-a lăsat liniște peste toată suflarea, în depărtare s-auzea slab țârcâitul greierilor și câte-un lătrat de câne, iar eu mă dau jos din pat și în picioarele goale mă duc spre Vasile, care dormea dus cu mâța strânsă sub bărbie. Îl apuc de umăr, îl zgâlțâi nițel să se trezească și-i spun în șoaptă, să n-audă ceilalți:
-Vasile, Vasile! Iartă-mă, n-am vrut să dau cu pumnul!
-Uăi, du-ti di ti culcâ, uăi! Amu' îți arde di șagă! N-am nica, lovești ca o fatâ!, îmi mai spune el zâmbind și trântindu-se pe-o parte...
Este întuneric beznă, iar eu orbecăi drumul înapoi către pat. În cale, mă lovesc cu degetele de la picioare de un taburet strategic așezat, strâng tare din dinți și în câteva râsete înfundate mă culcușesc între cearșafurile albe ca laptele înspumat al Joianei...
Peste noapte, am visat că vaca mă împungea ușor cu cornul, dându-mi ghes să dau mâna cu Vasile care stătea chircit în colbul din mijlocul drumului... nu mai era decât drumul, casele dispăruseră, iar eu stăteam lângă Vasile, încercând să-i cer iertare, ecoul vorbelor mele se pierdea și el în neant și rămas singur pe un drum fără capete, mă oglindeam în pupilele mari și lucioase ca două diamante negre ale Joianei, care răbdătoare și cuminte mă așteaptă și acum...
În vacanța aceea de neuitat, n-am învățat cum se mulge o vacă. În schimb, am învățat pe de rost nervurile unor zile de vară, ecourile bătăturii care poate s-or fi pierdut în ultimele raze de soare, dar nu și în mine; glasul greierilor cântându-și ultimele nopți târzii dinaintea toamnei; gustul mămăligii cu lapte proaspăt muls. Și, mai presus de toate acestea, am învățat pe de rost că nu am să uit niciodată…
Florile vieții !
Într-o zi ,pe drumul vieții apare o floare plăpândă ,
firavă,dar minunată .Apare într-o familie iubitoare,devotată.
Pentru părinți este împlinirea cea mult așteptată.Pentru bunici?
Nu au ceva mai scump pe lume,decât această mică minune,
pe care n-o pierd din ochi de dragă.Copii,nepoții,florile vieții;
Pentru ei nici un sacrificiu nu-i prea mare.Drumul vieții e
deschis,căldură,iubire,susținere,viață de vis.
Relații părinți- copii ,bunici-copii toate-s bune și frumoase
până când un virus vătămător ,atacă mintea copiilor:drogurile.
Drogurile fac ravagii în multe familii.Rețelele acestea străbat
lumea de la un capăt la altul,aduc profituri uriașe ,semânând
disrugere și moarte .Această otravă îi ademenește,stă la pândă
mai ales în școli ,la colț de stradă...
Cine ne apără ,copii,viitorul țătii,ai lumii? Noi doar noi părinții ,
bunicii,trebue să declarăm război împotriva traficanților,producătorilor
acestor substanțe.
Nu zâmbiți când auziți un strigăt de durere,a unui părinte
disperat,nici o dată nu știi de unde vine năpasta !
Cine are interesul să ne distrugă copiii?
De ce România a devenit o piață de desfacere?
E -SAT FĂRĂ CÂNI-?
Doctor Faustus
Unii oameni fac tot felul de pacte între ei, unele mai ciudate decât altele, seduși de tentația voluptoasă a ieșirii din rând, a repoziționări lor în raport cu ordinea universală, de exemplu, dintr-o perspectivă îngustă, de cele mai multe ori malefică. Doctorul Valeriu Mănăilă pactizase în forul său interior cu Diavolul, înlăturând posibilitatea unor complicații de natură umană, care, epistemologic vorbind, nu puteau fi sesizate aprioric și, prin urmare, nici înlăturate. Hotărâse ca până la cincizeci de ani să pună deoparte două-trei milioane de dolari, apoi să iasă la pensie. Duhul rău îl înghiontise să-și încropească, mai întâi, in cabinet particular, propietate personală, unde să-și trimită pacienții operați sau în curs de operare în cu totul alt loc, la spitalul de stat. Orice operație presupunea o perioadă de urmărire, prescriere de medicamente și de tratamente, iar serviciile acestea îi aduceau o grămadă de bani, pe lângă tariful standard de supraviețuire. Planul său era bun, dar mai avea nevoie de-o componentă strategică, constând în cultivarea unor relații de influență, care să-l apere de răutatea și de invidia semenilor. Fiind un chirurg renumit, deținea un portofoliu de pacienți, în așteptare, impresionant, printre care se numărau judecători, procurori, polițiști, avocați, oameni de presă, bancheri, miniștri, colegi medici sau asistenți. Ordonase lista după planul său în așa fel încât în mai puțin de un an rezolvase o mare parte dintre ei, pe gratis, tariful de supraviețuire rămânând valabil doar pentru „amărășteni”. Sintagma „ îți rămân dator”, venită din partea unor asemenea personaje, indica atingerea unui nivel de protecție și de control fără precedent. Practic, la nivel local, toate instituțiile erau la picioarele sale, iar la nivel central, dispunea de conexiuni extrem de puternice, capabile să înăbușe din start orice fel de amenințare. Aflase în timp real despre ancheta Parchetului, care-l viza direct, dar și despre autorii denunțurilor, și acționase în consecință. Timp de zece ani își văzuse liniștit de afacerile sale necurate, patronate de protectorul său întunecat, până în ziua aceea fatidică, de marți, când respectabilul Costică Rogoz intrase în operație și nu mai ieșise de acolo.
Costică Rogoz era un cunoscut producător de mezeluri, septuagenar, căstorit cu o femeie mult mai tânără de cât dânsul, pe nume Cristina, care de multe ori era confundată cu fiica acestuia. Dacă viața fusese extrem de generoasă cu el în privința banilor și afacerilor, cu sănătatea se arătase mai puțin darnică, procopsindu-l cu toate bolile posibile, încât era de mirare că trăise atât.
Mănăilă o primise în cabinetul său din spital fără să pară prea încântat, rezumându-se la o scurtă strângere de mână.
- Să știi că-mi pare foarte rău, îi spuse el, nu intervenția mea l-a doborât, ci complicațiile survenite postoperatoriu!
- Dar ne-ați asigurat că nu că nu vor apărea complicații! îi reaminti femeia iritată.
Când ne-ați spus, de fapt, adevărul, domnule doctor!
Mănăilă o privise strâmb, pe deasupra ochelarilor.
- Analizele se încadrau în parametrii optimi, doamnă, iar operațiile se fac în baza acestor analize. Nu sunt, totuși, Dumnezeu!
- Dar banii i-ați luat ca și când ați fi fost!
- Nu cred că ești d-ta cea mai în măsură să apreciezi munca mea!
- Nu, dar rezultatele vorbesc de la sine! Eu v-am plătit ca să-l salvați, nu ca să-l omorâți! Ar trebui să-mi dați banii înapoi!
- Despre ce bani vorbești? se miră el, ridicându-se în picioare. E a doua sau a treia oară când te văd!
- Vorbesc despre cei o sută de mii de dolari pe care vi i-am dat cu mâna mea!
- Aiurezi, femeie!
- În bacnote de o sută! adăugase ea hotărât. Să știți că mi-am notat toate seriile! Vă previn că mă duc la Parchet!
- N-ai fi prima! Nici nu-ți închipui cât de mare este grădina lui Dumnezeu!
Procurorul, un fost pacient al doctorului Mănăilă, o invită să ia loc. Răsfoi încă o dată dosarul depus de femeie și clătină din cap.
- Îmi pare rău, doamnă, începu el, „probele”depuse de dvs. nu se susțin! Ziceți că i-ați dat o sută de mii de dolari, indicați și seriile bancnotelor, însă nu aveți pe nimeni care să confirme! Este cuvântul dvs. împotriva cuvântului lui! Mai mult, recunoașterea de dare de mită nu vă profită deloc, fiindcă aș putea să vă arestez imediat. Darea de mită este la fel de gravă ca și primirea de mită! În altă ordine de idei, n-aveți probe credibile din care să reiasă că a existat o condiționare, pe de o parte, sau că doctorul v-a obligat să mergeți la clinica sa particulară, nefiid niciun act de internare a soțului dvs. în spital anterior datei internării în clinică! Dacă vă ajută cu ceva, vă mărturisesc că mie nu mi-a cerut bani sau alte foloase necuvenite, lucru întărit și de alți pacienți ai săi. El înțelege drama prin care treceți, dar nu mai este dispus să accepte asemenea acuzații, motiv pentru care a depus o plângere împotriva dvs., acuzându-vă de mărturie mincinoasă.
Femeia rămase cu gura căscată.
- A făcut el asta?
- Da, și îl înțeleg. Indiferent de ce parte este adevărul,, hotărârea a fost a dvs.!
- În fața morții, domnule procuror, nu prea ai de ales!
- Probabil, ca om pot să înțeleg, dar ca magistrat, nu!
- Si ce-o să-mi faceți?
Procurorul își lăsă privirea în jos încurcat.
- Stiu și eu, zise, cred că am să vă arestez pentru treizeci de zile, apoi am să trimit dosarul la instanță!
Cristina Rogoz simți un fior prin șira spinării când auzi ușa deschizându-se.
O familie mare partea 1
Familia soțului meu, era chiar numeroasă, șapte fete și un singur băiat ,
dar foarte unită. Ne întânleam destul de des.Ocaziile le cream noi.
Când toate alimentele se găseau doar la cartelă, fiecare reușea să
organizeze câte o masă pentru toată familia. În Galați erau patru dintre
surori cu soții și copii lor. Dacă bucatele nu erau așa de soi, aveam
amabilitate, bună dispoziție, muzică și dragoste,ne era deajuns.Gazdele
eram cu rândul. Când este iubire, nu ai nevoie de mai mult.
Sărbătorile de Crăciun, de Anul Nou , de St Paște ne găseau mereu
împreună. Când natura ne primea în mijlocul ei îi primeam cu drag invitația.
Ne pregăteam mașinile, corturile, undițele, muzica, mâncarea la pachet și cu
mic cu mare eram pregătiți de escapadă.
Mergesm, fie la Pădurea Gârboavele, la Lacul Partidului, la plaja Cocuța,
la lacul Brateș și peste tot unde găseam loc să ne înstalăm.Printre cei din gașcă
era și sora mea cu familia ei.
La -focul de tabără-începeau poveștile, muzica ne invita la mișcare,
flăcările ,luminau nopțile, se creea o atmosferă de vis, ne încărcam
bateriile pentru o bouă săptămână de muncă.
va continua
Proiect de construcții plus câteva inepții în suedeză
Cecilia și soțul ei plănuiesc să se mute într-o casă nouă. Au tot căutat anunțuri pe internet de la agențiile imobiliare. În principiu, nu e complicat ce vor, un apartament cu trei camere, două băi, o sufragerie, două balcoane, din acelea descoperite, care să nu aibă pereți sau geamuri (pentru că Ceciliei îi place să stea la soare, să se bronzeze), o bucătărie, dar și un spațiu de depozitare a cutiilor cu pantofi. De la acest spațiu de depozitare pleacă majoritatea certurilor, soțul Ceciliei nu este de acord. Consideră că locul acelor cutii ar putea fi chiar pe balcon. În plus, spațiul de depozitare nu l-ar mai lăsa să-și facă o extensie a băii, cu un hamac. Practic omul își dorește o baie open space.
Se uită ei ce se mai uită, căutând oferte, observă una destul de avantajoasă, apartament cu trei camere cum și-au dorit, însă nu în zona centrală a orașului, ci undeva mai pe la periferii, mai prin nord-vestul orașului. Locația nu prea va satisface nevoia de soare și de căldură a Ceciliei, dar ce să facem, nu le putem avea chiar pe toate, mai trebuie să mai și renunțăm la câteva dintre criteriile de selecție pe care și le-ar fi dorit pentru viitoarea lor locuință.
Merg pe la 9 dimineața, miercuri, să vorbească cu constructorii. Însă, încă de la intrare, Cecilia are o senzație stranie. Bărbatul o întreabă de ce nu ar fi bine să stea acolo. Ea începe cu o înșiruire de motive: că este departe de grădinița băiatului, de orele lui de pian, de primărie, de salonul de înfrumusețare pe care îl frecventează, de orice magazin de astă de unde și-ar putea face cumpărăturile.
Pentru toate acestea, soțul dă un răspuns foarte "inteligent":,, există mijloace de transport în comun". Cecilia nervoasă:,, Deci nu ai de gând să mă ajuți să mă deplasez dintr-un loc într-altul?".
Soțul Ceciliei din nou are o replică de ne întrebăm cât e de fidel și de dedicat ca soț: ,,Ai permis pentru toate categoriile, chiar nu vrei nici pe trotinetă să mergi, există taxiuri pe care le poți suna la orice oră din zi și din noapte." Cecilia și mai aprigă:,, Știi ceva, eu permisele mi le-am luat pentru mine, să îmi arăt mie că pot, ce vină am că în trafic am avut parte de tot felul de ciudați, așa ca tine, care vor cu tot dinadinsul să se izbească în mine? Mie mi-e frică de atâția participanți la trafic." Soțul îi zice, cu voce timidă:,, Bine, am să te ajut eu cu deplasările."
Lucrurile mai calmându-se pentru moment, cei doi merg să discute cu constructorii. Aceștia le oferă un plan al apartamentului, să poate vedea toate detaliile arhitecturale mai amănunțit. Soțul vede baia mai mică, pe care vrea el să și-o facă open space. Cecilia începe, cu o voce critică și moralizatoare: ,,Nu înțeleg de ce ai tu nevoie de baie open space? Unde ai mai văzut modelul ăsta de baie? La crâșmă?!!"
Bărbatul spune că o vrea pentru că el are idei inovatoare, nu conservatoare, să vadă lucrurile unilateral ca Cecilia, să vină toți pereții aranjați frumos, unul să nu vină înclinat mai la 95 de grade și că nevoia de perfecțiune a Ceciliei îl congestionează, îl blochează, simte că totul stagnează din cauza preferințelor ei tipicare.
Cecilia se înroșește la față, tace, dar observă lucruri. Cecilia spune:,, Și mi se pare că lipsesc atât de multe lucruri, eu nu aș sta aici, e un spațiu gol."
Constructorii îi spun: ,,Este gol acum, pentru că nu sunt obiecte, abia dacă am reușit să zidim pereții, când vă veți muta aici, veți vedea că locuința va începe să prindă contur, o veți decora cum vă va plăcea, personaliza, și toate cele."
Cecilia discută cu soțul, vrea să îl convingă să mai amâne mutarea până când fiul ei va termina grădinița pentru că este un băiat foarte emotiv și orice schimbare majoră ar putea avea un impact neplăcut asupra performanțelor lui academice.
Soțul nu este de acord, respinge propunerea Ceciliei și le promite constructorilor că se va muta de îndată ce apartamentul este construit, mobilat, tencuit. Acceptă însă ca spațiul de depozitare al cutiilor de pantofi să fie în baia open space.
Cecilia cedează, vede că oricum nu are cu cine să discute, mai are o ultimă rugăminte înainte de a se muta din apartamentul bunicilor, și anume: să fie atent cu toate cele 20 de tablouri de la bunicii ei, să nu le scape, să nu le ciobească rama când le scoate din mașină și le duce până în apartament. El promite că va avea grijă, că nu le va scăpa, zgâria, atinge de balustradă și așa mai departe.
Vine și ziua mutării, într-o vineri, nici nu l-a luat pe băiat de la grădiniță, busolă nu are în ghiozdan, nici hărți, nici aplicația ,,Hărți" instalată pe telefon, trebuie să ghicească unde se află noua locuință. Dacă nimerește acasă bine, dacă nu, doarme pe străzi.
Tablourile Ceciliei, săracele de ele, stau în portbagaj lângă două baxuri de apă Aqua Carpatica, o pungă plină de cutii de Cremșnit, , o altă pungă cu opt pachete de făină, un acvariu, nu știu câte cutii de șervețele, cârpe și toate cele.
Când le transportă, are grijă la fiecare treaptă pe care pășește, dar fiindcă are cinci într-o mână și cinci în cealaltă mână, zgârie rama unui tablou pe care l-a ținut în mâna dreaptă. Cecilia nu bănuiește ce s-a întâmplat până când soțul nu îl agață de un perete. Cecilia cu vederea ei agilă, ochi de vultur ce observă și cel mai mic defect la dioptria de +1,75, vede zgârietura. Îi spune bărbatului:,, Mâine vreau să mergi la magazinul chinezesc din piața mică și să cumperi o ramă nouă, dar tot aurie ca aceasta. Nu pot să mă uit la acest tablou, l-ai stricat cu neatenția ta!" Și, în fond, ce așa mare avere era? Era doar un tablou cu pisici blănoase.
Soțul o întreabă:,, Dar nu se poate repara și cu lipici?" Cecilia enervată de asemenea inepție,, Nu, nu se poate repara și cu lipici. Este zgâriat, nu lipsește o bucată din ramă..."
Soțul reflectând afară la spusele Ceciliei:,, Femeie care nici ea nu știe ce vrea, nu vrea lipici, îi dau eu motive să vrea lipici." Și trece la fapte și mai vitejești, sparge acvariul din portbagaj. Cecilia vede tot de pe balcon, îi trimite un mesaj pe telefon să cumpere și un acvariu nou de la magazinul chinezesc și eventual pești noi de la pet shop, cât timp ea se chinuie să îi resusciteze pe toți cei care erau în acel acvariu, să îi pună la robinet, sub jetul de apă și într-o vază cu flori.
Ce să facem? Soțul Ceciliei trebuia să știe că ,,graba strică treaba".
Byggprojekt plus en del dumheter
Cecilia och hennes man planerar att flytta till ett nytt hus. De fortsatte att söka på Internet efter annonser från fastighetsbyråer. I princip är det inte krångligt vad de vill ha, en lägenhet med tre rum, två badrum, ett vardagsrum, två balkonger, från de upptäckta, som inte har några väggar eller fönster (eftersom Cecilia gillar att sitta i solen, att sola) , ett kök, men även ett förvaringsutrymme för skokartonger. De flesta argumenten utgår från detta förvaringsutrymme, Cecilias man håller inte med. Han tror att platsen för de där lådorna kan vara precis på balkongen. Dessutom skulle lagringsutrymme inte låta honom utöka sitt badrum med en hängmatta. Människan vill praktiskt taget ha ett öppet badrum.
De ser sig omkring, letar efter erbjudanden, de märker en ganska fördelaktig sådan, en trerumslägenhet som de ville, men inte i det centrala området av staden, utan någonstans i utkanten, nordväst om staden. Läget kommer inte riktigt att tillfredsställa Cecilias behov av sol och värme, men vad kan vi göra, vi kan inte ha alla, vi måste ändå avstå från en del av de urvalskriterier de skulle ha velat ha till sitt framtida Hus.
De kommer runt kl 9 på onsdagen för att prata med byggarna. Men precis från entrén har Cecilia en konstig känsla. Mannen frågar henne varför det inte skulle vara bra att stanna där. Hon börjar med en rad anledningar: att det är långt från pojkens dagis, från hans pianolektioner, från stadshuset, från skönhetssalongen han besöker, från någon butik där han kunde handla.
Till allt detta ger maken ett väldigt "intelligent" svar:,, det finns kollektivtrafik". Cecilia nervös:,, Så du tänker inte hjälpa mig att flytta från en plats till en annan?".
Cecilias man har återigen en replik som får oss att undra hur trogen och hängiven han är som make: ”Du har tillstånd för alla kategorier, du vill verkligen inte ens åka skoter, det finns taxibilar som du kan ringa till vilken som helst tid på dygnet och från natten." Cecilia är ännu hårdare:,, Du vet något, jag fick mina körkort för mig själv, för att visa mig själv att jag kan, vad är mitt fel att jag i trafiken har haft alla möjliga konstigheter, som du, vem vill verkligen krascha in i mig? Jag är rädd för så många trafikdeltagare." Maken säger till henne med blyg röst: "Okej, jag ska hjälpa dig med resorna."
Saker och ting lugnar ner sig för stunden, de två går för att prata med byggarna. De ger dem en plan över lägenheten, så att de kan se alla arkitektoniska detaljer mer i detalj. Maken ser det mindre badrummet, som han vill göra till ett öppet utrymme. Cecilia börjar, med en kritisk och moraliserande röst: "Jag förstår inte varför du behöver ett öppet badrum?" Var har du sett den här badrumsmodellen förut? På krogen?!"
Mannen säger att han vill ha henne för att han har innovativa idéer, inte konservativa, att se saker ensidigt som Cecilia, att ha alla väggar snyggt ordnade, en att inte komma lutad i 95 grader och att Cecilias behov av perfektion tränger på honom, blockerar , känns som att allt står stilla på grund av hennes typiska preferenser.
Cecilia rodnar, är tyst, men märker saker. Cecilia säger:,, Och det verkar för mig att det saknas så mycket saker, jag skulle inte stanna här, det är ett tomt utrymme."
Byggarna säger till honom: "Det är tomt nu, för det finns inga föremål, vi lyckades knappt bygga väggarna, när du flyttar hit kommer du att se att huset börjar ta form, du kommer att dekorera det som du vill, anpassa , och allt det där."
Cecilia pratar med sin man, hon vill övertyga honom om att skjuta upp flytten tills hennes son slutar dagis eftersom han är en väldigt känslosam pojke och varje större förändring kan ha en obehaglig inverkan på hans akademiska prestationer.
Maken håller inte med, avslår Cecilias förslag och lovar byggherrarna att han ska flytta in så fort lägenheten är byggd, möblerad, putsad. Han accepterar dock att förvaringsutrymmet för skokartongerna finns i det öppna badrummet.
Cecilia ger sig, hon ser att hon ändå inte har någon att prata med, hon har en sista förfrågan innan hon flyttar från morföräldrarnas lägenhet, nämligen: att vara försiktig med alla 20 tavlor från sina morföräldrar, att inte tappa bort dem, att dona 't chip deras ram när han tar ut dem ur bilen och bär dem till lägenheten. Han lovar att han ska vara försiktig, att han inte ska tappa dem, repa dem, röra vid räcket och så vidare.
Dagen för flytten kommer, på en fredag, han har inte ens hämtat pojken från dagis, han har ingen kompass i väskan, inga kartor och inte heller "Maps"-applikationen installerad på sin telefon, han måste gissa var det nya hemmet är. Om han lyckas hemma bra, om inte, så sover han på gatan.
Cecilias tavlor, de stackars, sitter i bagageutrymmet bredvid två Aqua Carpatica vattenflaskor, en påse full med lådor Cremșnit, en annan påse med åtta paket mjöl, ett akvarium, jag vet inte hur många lådor med servetter, trasor och allt det där.
När han bär dem är han försiktig för varje steg han trampar på, men eftersom han har fem i ena handen och fem i den andra, skrapar han ramen på en tavla han håller i höger hand. Cecilia misstänker inte vad som har hänt förrän hennes man klämmer fast honom i en vägg. Cecilia med sin smidiga syn, örnöga som märker även den minsta defekten vid +1,75 dioptri, ser repan. Han säger till mannen:,, Imorgon vill jag att du går till den kinesiska butiken på den lilla marknaden och köper en ny men fortfarande guldram som den här. Jag kan inte titta på den här tavlan, du har förstört den med din slarv!" Och verkligen, vilken förmögenhet var det? Det var bara en målning av lurviga katter.
Maken frågar henne:,, Men går det inte att laga med lim?" Cecilia irriterad över oduglighet,, Nej, det går inte att laga med lim. Det är repat, inte en bit av ramen saknas... "
Maken frågar henne:,, Men går det inte att laga med lim?" Cecilia irriterad över sådan oduglighet,, Nej, det går inte att laga med lim. Det är repat, inte en bit av ramen saknas... "
Maken reflekterar utanför Cecilias ord:,, En kvinna som inte heller vet vad hon vill, vill inte ha lim, jag ger henne skäl att vilja ha lim." Och han går vidare till ännu modigare handlingar, slår sönder akvariet i stammen Cecilia ser allt från balkongen, skickar ett meddelande till henne i telefonen för att också köpa ett nytt akvarium från den kinesiska butiken och eventuellt nya fiskar från djuraffären, medan hon kämpar för att återuppliva alla som var i det akvariet, sätta dem på kranen, under vattenstrålen och i en vas med blommor.
Vad ska man göra? Cecilias man borde ha vetat att "bråttom förstör jobbet".
Поддержите Poezii Online
Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Reformare
Gabriel Nicoara
18 ноября
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 ноября
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 ноября
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 ноября
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 ноября
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 ноября
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 ноября
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 ноября
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 ноября
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 ноября
Bine scris!🤗