Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
Стихи из этой категории
Mi-ai lăsat
Mi-ai lăsat în păr o mângâiere
Pe buze aroma vinului tău dulce
Dar și o lacrimă de dor în ochi
Ce-n poezii, în noapte... curge.
Mi-ai lăsat pe piele tatuaj
Cu degetele tale blânde
Dar și pe retină privirea ta
Ce a rupt sufletul in mine.
Mi-ai "dăruit" cuvinte ce m-au ars
Când fluturi mă purtau în visare
Când trebuia să ne cuprindă în miraj
Un vin și-o ultimă îmbratișare.
Oglinda infinitului amor
Tu ești alpha..
Eu tot alpha sunt..
Două începuturi
Două lumi străine
Și un infinit...
În paralel atâtea lumi,
Atâtea litere, ne-am
Întâlnit...
Tu ești oglindă..
Eu tot oglindă sunt
Și-un infinit noi reflectăm...
Tu ești omega..
Eu tot omega sunt -
În oglindă un infinit
De începuturi și sfârșit...
Dincolo noi ne-am întâlnit..
Noi suntem Alpha
Și lumi și vieți am
Străbătut cu fiecare literă...
Se apropie un sfârșit:
În oglinda marelui
Omega răsturnat
Universul-n cerc străpuns
De noi - apoi nimic...
Tu ești alpha..
Eu tor alpha sunt..
Începuturi noi în
Oglinda vechiului sfârșit!
Ai întârziat și azi
Ce frumoasa este dragostea de fapt…
si eu ma pierd cu gandul tot la noi
Iar acum cred in minciuni
afectiunea lor mi-a lasat urme
Ce este mai nedrept
decat o inima pura
imbatata acum cu durere
Este atat de just —
doar o naiva fara suflare,
prinsa-n mreje.
Si ma voi fii invatat vreodata?
ma voi fii ars la degete atat de tare,
sa vreau sa ma scufund in lacul cosmosului
inghetat —
Unde stelele ma orbesc,
unde inteapa cu coltii lor…
Si cand intr-un final ma voi opri in loc,
nu voi mai gravita intre douazeci si unu de sentimente
poate voi deveni imuna
la loviturile lor
Si la acelea
ale celor din lume.
Iubirea nepatrunsă
În cenușă sta ascunsă,
Și.o iubire nepatrunsă ,
Și de patima e arsă ,
Dincolo de ori ce șoaptă ,
În inima mea iubire ,
Loc mereu am sa.ti găsesc ,
Vreau sa dau departe știre ,
Sunt haiduc și te iubesc ,
Astăzi as fi stat acasă ,
Pe fotoliu,iniștit ,
Cu o carte veche.n mana ,
Recitind prin infinit ,
Când îți spun că te iubesc,.
Doar la tine ma gândesc,
La al tau chip cioplit ,
La a tale buze moi,
Iubirea e din doua cuvinte ,
Se simte și se trăiește cu tine,
Ca doar iubirea e rupta ,
Din cartea fericiri mele .
De-ar fi să pleci, din lumea mea
Copacul
Mi-e inima copacul
Pe care-ai scrijelit
Numele tău iubito,
Cu lama de cuţit.
Stă mărturie dâra
De sânge, acum uscat,
Ce a mai curs o vreme
Din rana ce-ai lăsat.
Şi azi încă mă doare
În locul unde-ai scris,
Chiar dacă tăietura
Pe trunchi s-a mai închis.
Dar te iubesc şi-acuma
Şi încă mai aştept
Să te întorci la mine
Şi să te strâng la piept.
Că doar atât iubito
Mai vreau până ce mor...
Oricum se aud din vale
O doină şi-un topor.
Mi-ai lăsat
Mi-ai lăsat în păr o mângâiere
Pe buze aroma vinului tău dulce
Dar și o lacrimă de dor în ochi
Ce-n poezii, în noapte... curge.
Mi-ai lăsat pe piele tatuaj
Cu degetele tale blânde
Dar și pe retină privirea ta
Ce a rupt sufletul in mine.
Mi-ai "dăruit" cuvinte ce m-au ars
Când fluturi mă purtau în visare
Când trebuia să ne cuprindă în miraj
Un vin și-o ultimă îmbratișare.
Oglinda infinitului amor
Tu ești alpha..
Eu tot alpha sunt..
Două începuturi
Două lumi străine
Și un infinit...
În paralel atâtea lumi,
Atâtea litere, ne-am
Întâlnit...
Tu ești oglindă..
Eu tot oglindă sunt
Și-un infinit noi reflectăm...
Tu ești omega..
Eu tot omega sunt -
În oglindă un infinit
De începuturi și sfârșit...
Dincolo noi ne-am întâlnit..
Noi suntem Alpha
Și lumi și vieți am
Străbătut cu fiecare literă...
Se apropie un sfârșit:
În oglinda marelui
Omega răsturnat
Universul-n cerc străpuns
De noi - apoi nimic...
Tu ești alpha..
Eu tor alpha sunt..
Începuturi noi în
Oglinda vechiului sfârșit!
Ai întârziat și azi
Ce frumoasa este dragostea de fapt…
si eu ma pierd cu gandul tot la noi
Iar acum cred in minciuni
afectiunea lor mi-a lasat urme
Ce este mai nedrept
decat o inima pura
imbatata acum cu durere
Este atat de just —
doar o naiva fara suflare,
prinsa-n mreje.
Si ma voi fii invatat vreodata?
ma voi fii ars la degete atat de tare,
sa vreau sa ma scufund in lacul cosmosului
inghetat —
Unde stelele ma orbesc,
unde inteapa cu coltii lor…
Si cand intr-un final ma voi opri in loc,
nu voi mai gravita intre douazeci si unu de sentimente
poate voi deveni imuna
la loviturile lor
Si la acelea
ale celor din lume.
Iubirea nepatrunsă
În cenușă sta ascunsă,
Și.o iubire nepatrunsă ,
Și de patima e arsă ,
Dincolo de ori ce șoaptă ,
În inima mea iubire ,
Loc mereu am sa.ti găsesc ,
Vreau sa dau departe știre ,
Sunt haiduc și te iubesc ,
Astăzi as fi stat acasă ,
Pe fotoliu,iniștit ,
Cu o carte veche.n mana ,
Recitind prin infinit ,
Când îți spun că te iubesc,.
Doar la tine ma gândesc,
La al tau chip cioplit ,
La a tale buze moi,
Iubirea e din doua cuvinte ,
Se simte și se trăiește cu tine,
Ca doar iubirea e rupta ,
Din cartea fericiri mele .
De-ar fi să pleci, din lumea mea
Copacul
Mi-e inima copacul
Pe care-ai scrijelit
Numele tău iubito,
Cu lama de cuţit.
Stă mărturie dâra
De sânge, acum uscat,
Ce a mai curs o vreme
Din rana ce-ai lăsat.
Şi azi încă mă doare
În locul unde-ai scris,
Chiar dacă tăietura
Pe trunchi s-a mai închis.
Dar te iubesc şi-acuma
Şi încă mai aştept
Să te întorci la mine
Şi să te strâng la piept.
Că doar atât iubito
Mai vreau până ce mor...
Oricum se aud din vale
O doină şi-un topor.
Другие стихотворения автора
Pe suflet e trist....
Pe suflet e foarte trist...
Sufletul nu observă...
Ce pierdem speriind la ziua de mâine...
Se știe că nu ne este dat să fim împreună,
Dar totuși, din nou te vreau...
Scuze că nu am avut grijă,
Iartă-mă pentru toate, scumpul meu,
Eu știu, mă urăști pentru ce am făcut,
Da, știu...
Nu suntem compatibili...
De aceea nu putem fi împreună.
Nici nu te-ai gândit că mă voi frige de iubire...
Câte ori noi
Am încercat din nou să o luăm de la capăt?
De câte ori ne-am certat și am fugit de probleme...
Între noi e o depărtare tot mai mare...
Cuvintele sunt în plus...
Eu vreau să afirm doar un lucru:
„Te iubesc” — asta a spus tot...
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
Am să scriu....
Am să scriu despre natură,
Despre pomii înfloriți,
Și voi scrie, cu ardoare,
Despre ochii cei iubiți!
Am să scriu și despre munți,
Și voi scrie despre mare,
Despre cum mă mai visez
Stinsă în brațele tale.
Am să scriu despre câmpii,
Despre lan cu floricele...
Dar pe toate le asemui
Cu "Domnul inimii mele.
Să ma citiți....
„Să mă citiți în vers”
de A.Turcanu
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
Aveam doar 16 ani
Aveam doar 16 ani...
Aveam doar 16 ani,
Când începusem să iubesc.
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam să pătimesc...
Visam mereu acel băiat,
Nu prea înalt, cu ochi căprui,
Un farmec ce nu-l vedeam,
În ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos,
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam că va urma
Să fiu ades trădată.
Îl iubeam atât de mult
Că nu vedeam nimic,
Chiar de plângeam în noapte
Și înghețam de frig...
Îl iubeam atât de mult
Că mă rugam la îngeri
Să-i șoptească că mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Așa a durat, ani la rând...
Până ce m-am răcit.
Azi mă simt de parcă
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar,
Și mii de vise ce-am avut,
Mi-au devenit coșmar...
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetiță
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totul e diferit,
Nu vreau să mai iubesc,
Destul am suferit,
Și într-un final mă bucur...
Că totul s-a sfârșit...
Pe suflet e trist....
Pe suflet e foarte trist...
Sufletul nu observă...
Ce pierdem speriind la ziua de mâine...
Se știe că nu ne este dat să fim împreună,
Dar totuși, din nou te vreau...
Scuze că nu am avut grijă,
Iartă-mă pentru toate, scumpul meu,
Eu știu, mă urăști pentru ce am făcut,
Da, știu...
Nu suntem compatibili...
De aceea nu putem fi împreună.
Nici nu te-ai gândit că mă voi frige de iubire...
Câte ori noi
Am încercat din nou să o luăm de la capăt?
De câte ori ne-am certat și am fugit de probleme...
Între noi e o depărtare tot mai mare...
Cuvintele sunt în plus...
Eu vreau să afirm doar un lucru:
„Te iubesc” — asta a spus tot...
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
Am să scriu....
Am să scriu despre natură,
Despre pomii înfloriți,
Și voi scrie, cu ardoare,
Despre ochii cei iubiți!
Am să scriu și despre munți,
Și voi scrie despre mare,
Despre cum mă mai visez
Stinsă în brațele tale.
Am să scriu despre câmpii,
Despre lan cu floricele...
Dar pe toate le asemui
Cu "Domnul inimii mele.
Să ma citiți....
„Să mă citiți în vers”
de A.Turcanu
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
Aveam doar 16 ani
Aveam doar 16 ani...
Aveam doar 16 ani,
Când începusem să iubesc.
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam să pătimesc...
Visam mereu acel băiat,
Nu prea înalt, cu ochi căprui,
Un farmec ce nu-l vedeam,
În ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos,
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam că va urma
Să fiu ades trădată.
Îl iubeam atât de mult
Că nu vedeam nimic,
Chiar de plângeam în noapte
Și înghețam de frig...
Îl iubeam atât de mult
Că mă rugam la îngeri
Să-i șoptească că mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Așa a durat, ani la rând...
Până ce m-am răcit.
Azi mă simt de parcă
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar,
Și mii de vise ce-am avut,
Mi-au devenit coșmar...
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetiță
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totul e diferit,
Nu vreau să mai iubesc,
Destul am suferit,
Și într-un final mă bucur...
Că totul s-a sfârșit...