Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Aurel Alexandru Donciu
Cub de gheață, gheață, poezii, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Дата публикации: 31 декабря 2021
Просмотры: 1932
Стихи из этой категории
Vreme si vremuri
E vremea încâlcită afară
Ba plouă, ba ninge, ba e soare
Ba vântul bate... te doboară...
Totul în jur, e fără de culoare...
Orașul este cenușiu... sau poate,
Sunt eu cea mult prea tristă
Și toate îmi par exagerate,
De gândul ce la tine insistă...
Parcul central e monoton
E gri, e liniște, rece, pustiu...
Mă încălzesc cu gândul la Bordeaux
De va rămâne doar un gând... nu știu.
Și mă gândesc cum oare-ar fi
Să mă pot alinta cu un pahar,
Să pot să scriu frumoase poezii
Tonul să-mi fie un pic mai solar.
Zâmbesc... sunt doar iluzii de moment
Așa sufletul încerc să-l păcălesc
Iluzii pe post de medicament
În realitate toate vor lipsi și....lipsesc
Dragostea din ochii unui tată de fată
„O iubire adevărată începe din prietenie,
Un sărut pe frunte, poate și un trandafir
Și-o promisiune simplă.” -Așa a zis tati că e dragostea.
„Ea nu se termină
Și vine când vede ea că ești gata să o primești
Sau când fugi de iubire,
dar ea vine din urmă după a ta inimă.
Depășind orice obstacol.”
Așteptând să vină această prietenie tu ai apărut.
Stângaci, timizi, dar uite o prietenie, un sărut și un trandafir crezut pierdut,
O și acum și o promisiune, simplă
Dar cu greutate în sufletele noastre.
Peste zeci, chiar sute de ani,
Cu părul alb, dar tineri
împreună cu trandafirul crezut pierdut,
Acel prim simbol al iubirii, acum uscat la exterior,
Dar ce păstrează atâtea amintiri,
Voi spune, din nou: „Tati ai avut dreptate,
Uite-ne aici,
iubindu-ne ca-n prima zi
și la fel de stângaci, parcă timizi luptăm pentru această iubire pură descrisă de tine!”
Amintiri cu tine
Tin minte cum mi-ai spus..."mă fascinezi!"
Când un clip cântând la chitară ți-am trimis
Țin minte cum vinul... degetele mi le plimba pe corzi,
Azi cand ating chitara, doar plânge, de dorul vinului promis...
Țin minte totul... sunt ale mele dulci amintiri
Presărate cu cele mai pure și fine simțiri
Amintiri ce nasc dor... de tine neînțeles
Dor ce mă face... speranțe să nutresc...
Țin minte ... cum vinul în pahar imi plutea
Ca un cântec ce nu se voia sfârșit
Stelele și luna în noapte părul imi mângâiau
Și mă purtau pe aripi de dor in al viselor labirint...
TE AȘTEPT ÎN VIS
Toate mi se întâmplă în vis
Așa ne-a fost nouă scris.
Până la tine-i cale lungă
Gândul poate să ajungă
Atât ne este permis
Ne privim înduioșați
Și cu ochi înlăcrimați
Noaptea asta-i generoasă
Ești iarăși oaspete în casă
Mai trăim încă o dară
Povestea cea minunată
Sufletul dorul și-a stins
Cănd în brațe m-ai cuprins
Toată noaptea am colindat
Aveam aripi, și am zburat
Peste creste, pe sub mări
Când visul se destramă în zori
Iubirea noastră
În privirea ta m-am pierdut,
Încă din prima zi în care te-am cunoscut.
Mi-ai zâmbit, mi-ai vorbit,
Şi atunci inima de tine s-a îndrăgostit.
Nu mă așteptam ca tu să fii,
Cel care mi va umple inima de bucurii.
Dar m-am pierdut în ochii tai senini,
Şi datorită lor, al meu am vrut să fii.
Mă iei de mâna, timpul se opreste în loc,
Îmi zâmbești și inima îmi ia foc,
Te iau de mâna, îți șoptesc încet,
Trecem împreună peste orice moment.
Şi dacă drumul e mai greu,
Mă vei avea pe mine mereu.
Împreună, orice luptă va fi ușoară,
Iubirea noastră, promit ca n-o să doară.
Declarație de dragoste
Ai milă de mine iubito,
Rătăcitorul tău îndrăgostit,
Care căzut la frumoasele-ți picioare
Cerșește un strop de mistică iubire,
Ce nu-i decât la tine de găsit..
Te rog să-mi crezi umilele cuvinte,
Ce le îmbrac în platină și aur
Și ți le scriu doar ție,
Să-mi fie veșnic a iubirii mărturie...!
Te rog cu lacrimi și-n vise
Ori trecatoare amăgiri fugare,
Să mă păstrezi la pieptul tău plin de iubire
Să nu m-alungi ca pe-o fantomă ori simplă ispitire...
Când îți privesc frumosul chip
Mă pierd în fericire,
De-ai ști cât te iubesc tu înger de lumină,
Primește-mă te rog la tine în grădină
Să îți declar nemuritoarea mea iubire!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vreme si vremuri
E vremea încâlcită afară
Ba plouă, ba ninge, ba e soare
Ba vântul bate... te doboară...
Totul în jur, e fără de culoare...
Orașul este cenușiu... sau poate,
Sunt eu cea mult prea tristă
Și toate îmi par exagerate,
De gândul ce la tine insistă...
Parcul central e monoton
E gri, e liniște, rece, pustiu...
Mă încălzesc cu gândul la Bordeaux
De va rămâne doar un gând... nu știu.
Și mă gândesc cum oare-ar fi
Să mă pot alinta cu un pahar,
Să pot să scriu frumoase poezii
Tonul să-mi fie un pic mai solar.
Zâmbesc... sunt doar iluzii de moment
Așa sufletul încerc să-l păcălesc
Iluzii pe post de medicament
În realitate toate vor lipsi și....lipsesc
Dragostea din ochii unui tată de fată
„O iubire adevărată începe din prietenie,
Un sărut pe frunte, poate și un trandafir
Și-o promisiune simplă.” -Așa a zis tati că e dragostea.
„Ea nu se termină
Și vine când vede ea că ești gata să o primești
Sau când fugi de iubire,
dar ea vine din urmă după a ta inimă.
Depășind orice obstacol.”
Așteptând să vină această prietenie tu ai apărut.
Stângaci, timizi, dar uite o prietenie, un sărut și un trandafir crezut pierdut,
O și acum și o promisiune, simplă
Dar cu greutate în sufletele noastre.
Peste zeci, chiar sute de ani,
Cu părul alb, dar tineri
împreună cu trandafirul crezut pierdut,
Acel prim simbol al iubirii, acum uscat la exterior,
Dar ce păstrează atâtea amintiri,
Voi spune, din nou: „Tati ai avut dreptate,
Uite-ne aici,
iubindu-ne ca-n prima zi
și la fel de stângaci, parcă timizi luptăm pentru această iubire pură descrisă de tine!”
Amintiri cu tine
Tin minte cum mi-ai spus..."mă fascinezi!"
Când un clip cântând la chitară ți-am trimis
Țin minte cum vinul... degetele mi le plimba pe corzi,
Azi cand ating chitara, doar plânge, de dorul vinului promis...
Țin minte totul... sunt ale mele dulci amintiri
Presărate cu cele mai pure și fine simțiri
Amintiri ce nasc dor... de tine neînțeles
Dor ce mă face... speranțe să nutresc...
Țin minte ... cum vinul în pahar imi plutea
Ca un cântec ce nu se voia sfârșit
Stelele și luna în noapte părul imi mângâiau
Și mă purtau pe aripi de dor in al viselor labirint...
TE AȘTEPT ÎN VIS
Toate mi se întâmplă în vis
Așa ne-a fost nouă scris.
Până la tine-i cale lungă
Gândul poate să ajungă
Atât ne este permis
Ne privim înduioșați
Și cu ochi înlăcrimați
Noaptea asta-i generoasă
Ești iarăși oaspete în casă
Mai trăim încă o dară
Povestea cea minunată
Sufletul dorul și-a stins
Cănd în brațe m-ai cuprins
Toată noaptea am colindat
Aveam aripi, și am zburat
Peste creste, pe sub mări
Când visul se destramă în zori
Iubirea noastră
În privirea ta m-am pierdut,
Încă din prima zi în care te-am cunoscut.
Mi-ai zâmbit, mi-ai vorbit,
Şi atunci inima de tine s-a îndrăgostit.
Nu mă așteptam ca tu să fii,
Cel care mi va umple inima de bucurii.
Dar m-am pierdut în ochii tai senini,
Şi datorită lor, al meu am vrut să fii.
Mă iei de mâna, timpul se opreste în loc,
Îmi zâmbești și inima îmi ia foc,
Te iau de mâna, îți șoptesc încet,
Trecem împreună peste orice moment.
Şi dacă drumul e mai greu,
Mă vei avea pe mine mereu.
Împreună, orice luptă va fi ușoară,
Iubirea noastră, promit ca n-o să doară.
Declarație de dragoste
Ai milă de mine iubito,
Rătăcitorul tău îndrăgostit,
Care căzut la frumoasele-ți picioare
Cerșește un strop de mistică iubire,
Ce nu-i decât la tine de găsit..
Te rog să-mi crezi umilele cuvinte,
Ce le îmbrac în platină și aur
Și ți le scriu doar ție,
Să-mi fie veșnic a iubirii mărturie...!
Te rog cu lacrimi și-n vise
Ori trecatoare amăgiri fugare,
Să mă păstrezi la pieptul tău plin de iubire
Să nu m-alungi ca pe-o fantomă ori simplă ispitire...
Când îți privesc frumosul chip
Mă pierd în fericire,
De-ai ști cât te iubesc tu înger de lumină,
Primește-mă te rog la tine în grădină
Să îți declar nemuritoarea mea iubire!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Nemuritoare - 2
Te scriu cu pietrele de apă
în râuri curgătoare
Să te cunoască și peștii …
și caii ce se-adapă
așa … nemuritoare.
Te scriu cu stelele pe pământ
să se mire de tine și cerul
cât ești de strălucitoare,
Să te iubească cât te iubesc
și să rămâi … nemuritoare.
Te scriu cu dorul meu
pe o inimă deschisă
Să mi te trimit lui Dumnezeu …
ca o flacără aprinsă,
să te știu … nemuritoare.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
[ O clipă... ]
fragment
...
Tu Doamne, dă-mi te rog o clipă
Să-i las o floare-n al meu gând
Și lasă-mi Doamne după mine
Cuvintele pe-al meu mormânt…
Iar frunzele să mă citească
Într-un vânt de toamnă amețitor
Gândul meu să îi șoptească
Că m-am stins numai o clipă,
Și am să revin ...
De al ei dor.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / ISBN: 978-973-0-32645-1 - Toate drepturile rezervate)
Nenăscut
Am clipit
Și tu ai rămas
Fata din trecut
Și m-am mânhnit …
Și într-o clipă am devenit
nenăscut!
Am mai clipit odată
Și ai venit
De undeva din trecut …
Dar unde eu eram cândva,
Tu mă priveai prin timp
nenăscut!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Auguste Deter
( dedicată celor ce suferă de alzheimer / dementia )
Mă trezesc cu tine
Într-o urmă de-ndoială,
Te cunosc dar nu mi-e bine …
Sunt chipul tău și-a noastră boală.
Noaptea vine dintr-o dată
Toate stelele-s pe cer,
Numele mi-l spui în șoaptă …
Auguste Deter.
Ce scriu defel mi se-ntrevede
În miez de noapte așternut,
Și privirea mi se pierde
Rătăcită prin trecut.
Și simt cumva o mână caldă
Mă-ntreabă de sunt bine,
Teama ta deja să vadă
Că sfârșitul totuși vine.
Orele se scurg obscure
Pendul cu chip de ghilotină
Tu mă păzești să nu mă fure …
Iar eu mă simt mereu de vină.
Te privesc întâmplător
În închisoarea scrisă mie,
Cum dai târcoale întrebător
În eterna reverie.
Și de-aș ști unde mi-e gândul
În timpane țipător,
Aș cutreiera pământul…
Și aș da leacul tuturor.
Al tău nume … l-am uitat!
Te știu… savantul fără nume,
Închizi ochii resemnat
Acuzatori și triști spre lume.
În ochii tăi sunt eu, o clipă …
Te rog să nu clipești,
Un gând… parfum ce se risipă,
Să poți să-ți amintești.
Am pierdut deja o viață
Nimeni nu mai vine,
În jurul meu e multă ceață,
“Și m-am pierdut… pe mine”.
Nu pot să dorm, pendulul țipă
O ultimă chemare …
Groparului pasiv ce sapă,
Și mortului o lumânare.
Mi-e groază de acest halat …
Îmi descrie neputința,
În noaptea-n care s-a lăsat …
Ghilotina și sentința.
Iar oglinda-i prăfuită
Prin fereastra cu nuiele
Privind cu-n ochi la ghilotină
Și cu celălalt… la stele.
*
În 1906, ca-ntr-o colivie
Un nume moare și se naște
O lume-ntreagă să îl știe …
Auguste Deter.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Va fi furtună!
Tu ești aici, te simt departe
Între timp, fulgeră și tună,
Mă trezesc speriat în noapte
Te mai aud decât în șoapte
Afară... e furtună.
Pari pierdută, dispari prin vise
Unde îți cauți cavalerul,
Tu cu florile-n câmpii întinse
Îți zâmbește cerul, te vezi deja regina.
La mine... fulgeră și tună.
Chipul ți-e senin, soarele te-alintă
Și te-nvelesc când noaptea-i rece,
Pierdut suspin la geam
Timpul... parcă nu mai trece.
Încă fulgeră și tună.
Afară... e furtună.
Mă trezesc speriat în noapte
Tu ești aici și îmi zâmbești,
Dar printre ale tale șoapte
În depărtare parcă tună...
Va fi furtună!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Rânduri, rânduri …
Azi îmi bate inima,
Vâslind pe mare contra-vânt
Și fulgeră în depărtare
pe Pământ!
Tâlhari ai sufletului meu,
dorul și iubirea
Se duc pe mare spre nicicând …
cu amintirea!
Mă las purtat de gânduri reci
Prin valurile mării
Când stele cad tu te petreci…
uitării.
O, cât de tristă pare marea
Plină de-ale sale gânduri ...
Curenți de dor aștern uitarea,
rânduri, rânduri …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Nemuritoare - 2
Te scriu cu pietrele de apă
în râuri curgătoare
Să te cunoască și peștii …
și caii ce se-adapă
așa … nemuritoare.
Te scriu cu stelele pe pământ
să se mire de tine și cerul
cât ești de strălucitoare,
Să te iubească cât te iubesc
și să rămâi … nemuritoare.
Te scriu cu dorul meu
pe o inimă deschisă
Să mi te trimit lui Dumnezeu …
ca o flacără aprinsă,
să te știu … nemuritoare.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
[ O clipă... ]
fragment
...
Tu Doamne, dă-mi te rog o clipă
Să-i las o floare-n al meu gând
Și lasă-mi Doamne după mine
Cuvintele pe-al meu mormânt…
Iar frunzele să mă citească
Într-un vânt de toamnă amețitor
Gândul meu să îi șoptească
Că m-am stins numai o clipă,
Și am să revin ...
De al ei dor.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / ISBN: 978-973-0-32645-1 - Toate drepturile rezervate)
Nenăscut
Am clipit
Și tu ai rămas
Fata din trecut
Și m-am mânhnit …
Și într-o clipă am devenit
nenăscut!
Am mai clipit odată
Și ai venit
De undeva din trecut …
Dar unde eu eram cândva,
Tu mă priveai prin timp
nenăscut!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Auguste Deter
( dedicată celor ce suferă de alzheimer / dementia )
Mă trezesc cu tine
Într-o urmă de-ndoială,
Te cunosc dar nu mi-e bine …
Sunt chipul tău și-a noastră boală.
Noaptea vine dintr-o dată
Toate stelele-s pe cer,
Numele mi-l spui în șoaptă …
Auguste Deter.
Ce scriu defel mi se-ntrevede
În miez de noapte așternut,
Și privirea mi se pierde
Rătăcită prin trecut.
Și simt cumva o mână caldă
Mă-ntreabă de sunt bine,
Teama ta deja să vadă
Că sfârșitul totuși vine.
Orele se scurg obscure
Pendul cu chip de ghilotină
Tu mă păzești să nu mă fure …
Iar eu mă simt mereu de vină.
Te privesc întâmplător
În închisoarea scrisă mie,
Cum dai târcoale întrebător
În eterna reverie.
Și de-aș ști unde mi-e gândul
În timpane țipător,
Aș cutreiera pământul…
Și aș da leacul tuturor.
Al tău nume … l-am uitat!
Te știu… savantul fără nume,
Închizi ochii resemnat
Acuzatori și triști spre lume.
În ochii tăi sunt eu, o clipă …
Te rog să nu clipești,
Un gând… parfum ce se risipă,
Să poți să-ți amintești.
Am pierdut deja o viață
Nimeni nu mai vine,
În jurul meu e multă ceață,
“Și m-am pierdut… pe mine”.
Nu pot să dorm, pendulul țipă
O ultimă chemare …
Groparului pasiv ce sapă,
Și mortului o lumânare.
Mi-e groază de acest halat …
Îmi descrie neputința,
În noaptea-n care s-a lăsat …
Ghilotina și sentința.
Iar oglinda-i prăfuită
Prin fereastra cu nuiele
Privind cu-n ochi la ghilotină
Și cu celălalt… la stele.
*
În 1906, ca-ntr-o colivie
Un nume moare și se naște
O lume-ntreagă să îl știe …
Auguste Deter.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Va fi furtună!
Tu ești aici, te simt departe
Între timp, fulgeră și tună,
Mă trezesc speriat în noapte
Te mai aud decât în șoapte
Afară... e furtună.
Pari pierdută, dispari prin vise
Unde îți cauți cavalerul,
Tu cu florile-n câmpii întinse
Îți zâmbește cerul, te vezi deja regina.
La mine... fulgeră și tună.
Chipul ți-e senin, soarele te-alintă
Și te-nvelesc când noaptea-i rece,
Pierdut suspin la geam
Timpul... parcă nu mai trece.
Încă fulgeră și tună.
Afară... e furtună.
Mă trezesc speriat în noapte
Tu ești aici și îmi zâmbești,
Dar printre ale tale șoapte
În depărtare parcă tună...
Va fi furtună!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Rânduri, rânduri …
Azi îmi bate inima,
Vâslind pe mare contra-vânt
Și fulgeră în depărtare
pe Pământ!
Tâlhari ai sufletului meu,
dorul și iubirea
Se duc pe mare spre nicicând …
cu amintirea!
Mă las purtat de gânduri reci
Prin valurile mării
Când stele cad tu te petreci…
uitării.
O, cât de tristă pare marea
Plină de-ale sale gânduri ...
Curenți de dor aștern uitarea,
rânduri, rânduri …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)