Ezitări
Cuvintele se sparg ca porţelanul,
Pe pragul dintre lacrimă și vină,
Și-n ochii tăi se frânge tot elanul,
Prin care noaptea curge spre lumină.
Ne ştim prea bine carnea dinăuntru,
Și totuşi, ne atingem ca străini,
Ca două păsări rătăcite-n crânguri,
Ce-și caută un cuib în tufele cu spini.
Să nu-mi promiţi nimic, rămâi aproape,
Cum stă iubirea-n flacăra de dor,
Amorul să ne cadă nefiresc pe pleoape,
Și inimii, întruna, să-i cerem ajutor.
Te-ating încet ca pe o frunză de lumină,
Și simt cum primăvara-ți curge-n sânge,
Iar toamna mea aproape se termină,
Căci ochii-ncep cu fulgi de nea a plânge.
Cu tine vreau să mor dar încă tremuri,
Iar pielea de pe tine s-a albit,
Hai vino să te țin în brațe ca pe vremuri,
Să ne-amintim ce mult ne-am mai iubit.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Lacrimă amară
Поэма: Aseara, am vazut
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?
Поэма: Tu
Поэма: Un cuvânt sau o scrisoare
Spectacol de muzică și poezie ”Eminescu , În mine bate inima lumii”- Omagiu Poetului Național la 130 de ani de la trecerea în eternitate
Поэма: Denunț
Поэма: Haos
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani