Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
Category: Love poems
All author's poems: Aurel Alexandru Donciu
Cub de gheață, gheață, poezii, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Date of posting: 31 декабря 2021
Views: 1919
Poems in the same category
Regrete
Și cât de mult am stat fără tine
Și cât de rău mi a parut
Și mi plăcea tare de tine
Țineam la tine atât de mult..
În seara asta nu mai oftez că nu vorbim
Ai în plan să mi aduci un fir de trandafir
Așa e? Sau doar e imaginația mea ?
Că răspunsul tău, fiori îmi va da..
Și acum mă bucur că vorbim din nou
Vorbim despre tot până și de noi
Cum am ajuns iar să vorbim
Îmi dai senzația ca tu vrei sa creștem un copil
Și asa mult îmi place de tine..
Mai mult decât oricine
Și lumea e rea și ne judecă pe amândoi
Hai să ne scriem problemele, și sa dăm foc acelor foi
Și totul va dispărea, și va fi doar tu și noi
Și curcubeul va apărea, și subiectul va fi tot despre noi
Parcă nu mai am nici o frica de când vorbesc cu tine iar
Parcă mesajele sunt doar de amintire
M as bucura tare sa ne aducem aminte peste 10 ani
Cum copii noștri vor spune
,, așa comunicau mami cu tati cândva"
de Rotariu Roxana Ariana
LUMEA TA M-A SCHIMBAT
Într-o noapte de iarna grea, si foarte rece,
Mă gândeam că viața încet, incet, îmi trece.
Și știind că de curand n-aveam ce face,
Sentimentul sigurătății, nu mă lăsa în pace.
Descurăjat, lovit amar, si plin de durere.
Simțeam sentimentul urii, de-a nu mai trăi
Iarna a fost grea si rece, ca și trupul meu,
Și tu tremurând dragă, mi-ai dat fularul tău.
Într-o noapte de iarnă grea, și foarte rece,
Am cunoscut o fata, ce avea un nume dulce!
Și privindu-mă, mam pierdut în lumea ei,
Precum și ea, sa pierdut in lumea mea de obicei!
N-am știut ca lumea unei fete e atât de mare,
O lume, în care eu aveam, senzații de calmare.
Și am înțeles, că nu mai vreau să plec dea-colo,
Pentru că, eram salvat în lumea ei de dincolo.
Și-mi pare bine, că sentimentele mi sau întors,
Că prin puterea ta draga, nu le-am lăsat pe dos...
Și-mi pare minunat, pentru ca stiu de ce trăiesc,
Și acum pe zi ce trece, eu nu încetez sa înfloresc!
Ieri am devenit bunică (Villanelle)
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
O lume nouă se deschide-n zori,
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Prin lacrimi și durere, strigăt sfânt,
Lumina vieții vine fără nori,
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ.
Și Dumnezeu coboară prin Cuvânt,
Să-nvețe pe părinții iubitori;
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Bunica scrie pentru el un cânt,
Pictează viața lui cu dulci culori.
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
Dar el aprinde-n noi un nou avânt,
Viață bătrână cu-ale ei rigori.
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Nepotul este- un univers profund,
De noi povești devenim cititori.
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Villanelle de Marieta Maglas
În franceză:
Poésie pour mon petit-fils
Poésie de Marieta Maglas
Nouveau,
Un cri dans l'air,
Vulcans intérieurs,
Chaleur d'une vie, douce,
Éclat.
Larmes d'une mère,
Forte danse de l'âme,
L'enfant éclaire,
Les ombres du passé,
Espoir.
Rires entrelacés,
Un regard pur éveille,
En cette aube tendre,
Mon cœur s'épanouit,
Avenir.
În engleză:
Villanelle for My Grandson
Poem by Marieta Maglas
In pain, a child arrives beneath the storm,
While volcanoes spill their fire on the ground,
A tiny heart, a world where love takes form.
The earth trembles as if it must transform,
And through the clouds, joy's soft whispers abound.
In pain, a child arrives beneath the storm.
A grandmother's role is forever warm,
With arms wide open, ready to astound,
A tiny heart, a world where love takes form.
Little breaths are echoes, tender like a norm,
Eyes full of wonder—his gaze knows no bound.
In pain, a child arrives beneath the storm.
He cries, the sound a gentle, wild alarm,
For in his game, love’s secret truths are found.
A tiny heart, a world where love takes form.
Two grandmothers unite in this love charm
To cradle dreams; their silence is profound.
In pain, a child arrives beneath the storm,
A tiny heart, a world where love takes form.
Cu tine
Dacă mâine mor,
Mor cu tine-n gând,
Preafrumoasa mea,
Cu chip îngeresc...
Știu că n-o să mor
Viata este dor,
Vasilica mea,
Cu ochi sclipitori,
Precum mii de sori
Si cu dulce grai
Coborât din Rai,
Te iubesc arzând,
Eu ți-o spun mereu
Cum să nu mai fiu,
Fără draga mea,
Veșnicia-i ea,
Vasilica mea !
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Umbra unei șoapte târzii
Tocmai ce a mai trecut o zi
Cu soarele stingându-se-ntr-o lacrimă târzie.
Iar eu mă plimb pe alei în ore târzii
Căutând răspunsuri într-o lume pustie.
Unde aș putea să găsesc puțină odihnă?
Într-un colț de tăcere, unde gândul nu plânge.
Să nu-mi mai aud inima cum îngână,
Ci doar să tac, sub cerul ce mă strigă.
O rază palidă tremură-n noapte,
Speranța fuge printre pași greoi.
O șoaptă blândă cade peste frunze,
Dorul stă tăcut, fără noi.
Regrete
Și cât de mult am stat fără tine
Și cât de rău mi a parut
Și mi plăcea tare de tine
Țineam la tine atât de mult..
În seara asta nu mai oftez că nu vorbim
Ai în plan să mi aduci un fir de trandafir
Așa e? Sau doar e imaginația mea ?
Că răspunsul tău, fiori îmi va da..
Și acum mă bucur că vorbim din nou
Vorbim despre tot până și de noi
Cum am ajuns iar să vorbim
Îmi dai senzația ca tu vrei sa creștem un copil
Și asa mult îmi place de tine..
Mai mult decât oricine
Și lumea e rea și ne judecă pe amândoi
Hai să ne scriem problemele, și sa dăm foc acelor foi
Și totul va dispărea, și va fi doar tu și noi
Și curcubeul va apărea, și subiectul va fi tot despre noi
Parcă nu mai am nici o frica de când vorbesc cu tine iar
Parcă mesajele sunt doar de amintire
M as bucura tare sa ne aducem aminte peste 10 ani
Cum copii noștri vor spune
,, așa comunicau mami cu tati cândva"
de Rotariu Roxana Ariana
LUMEA TA M-A SCHIMBAT
Într-o noapte de iarna grea, si foarte rece,
Mă gândeam că viața încet, incet, îmi trece.
Și știind că de curand n-aveam ce face,
Sentimentul sigurătății, nu mă lăsa în pace.
Descurăjat, lovit amar, si plin de durere.
Simțeam sentimentul urii, de-a nu mai trăi
Iarna a fost grea si rece, ca și trupul meu,
Și tu tremurând dragă, mi-ai dat fularul tău.
Într-o noapte de iarnă grea, și foarte rece,
Am cunoscut o fata, ce avea un nume dulce!
Și privindu-mă, mam pierdut în lumea ei,
Precum și ea, sa pierdut in lumea mea de obicei!
N-am știut ca lumea unei fete e atât de mare,
O lume, în care eu aveam, senzații de calmare.
Și am înțeles, că nu mai vreau să plec dea-colo,
Pentru că, eram salvat în lumea ei de dincolo.
Și-mi pare bine, că sentimentele mi sau întors,
Că prin puterea ta draga, nu le-am lăsat pe dos...
Și-mi pare minunat, pentru ca stiu de ce trăiesc,
Și acum pe zi ce trece, eu nu încetez sa înfloresc!
Ieri am devenit bunică (Villanelle)
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
O lume nouă se deschide-n zori,
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Prin lacrimi și durere, strigăt sfânt,
Lumina vieții vine fără nori,
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ.
Și Dumnezeu coboară prin Cuvânt,
Să-nvețe pe părinții iubitori;
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Bunica scrie pentru el un cânt,
Pictează viața lui cu dulci culori.
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
Dar el aprinde-n noi un nou avânt,
Viață bătrână cu-ale ei rigori.
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Nepotul este- un univers profund,
De noi povești devenim cititori.
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Villanelle de Marieta Maglas
În franceză:
Poésie pour mon petit-fils
Poésie de Marieta Maglas
Nouveau,
Un cri dans l'air,
Vulcans intérieurs,
Chaleur d'une vie, douce,
Éclat.
Larmes d'une mère,
Forte danse de l'âme,
L'enfant éclaire,
Les ombres du passé,
Espoir.
Rires entrelacés,
Un regard pur éveille,
En cette aube tendre,
Mon cœur s'épanouit,
Avenir.
În engleză:
Villanelle for My Grandson
Poem by Marieta Maglas
In pain, a child arrives beneath the storm,
While volcanoes spill their fire on the ground,
A tiny heart, a world where love takes form.
The earth trembles as if it must transform,
And through the clouds, joy's soft whispers abound.
In pain, a child arrives beneath the storm.
A grandmother's role is forever warm,
With arms wide open, ready to astound,
A tiny heart, a world where love takes form.
Little breaths are echoes, tender like a norm,
Eyes full of wonder—his gaze knows no bound.
In pain, a child arrives beneath the storm.
He cries, the sound a gentle, wild alarm,
For in his game, love’s secret truths are found.
A tiny heart, a world where love takes form.
Two grandmothers unite in this love charm
To cradle dreams; their silence is profound.
In pain, a child arrives beneath the storm,
A tiny heart, a world where love takes form.
Cu tine
Dacă mâine mor,
Mor cu tine-n gând,
Preafrumoasa mea,
Cu chip îngeresc...
Știu că n-o să mor
Viata este dor,
Vasilica mea,
Cu ochi sclipitori,
Precum mii de sori
Si cu dulce grai
Coborât din Rai,
Te iubesc arzând,
Eu ți-o spun mereu
Cum să nu mai fiu,
Fără draga mea,
Veșnicia-i ea,
Vasilica mea !
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Umbra unei șoapte târzii
Tocmai ce a mai trecut o zi
Cu soarele stingându-se-ntr-o lacrimă târzie.
Iar eu mă plimb pe alei în ore târzii
Căutând răspunsuri într-o lume pustie.
Unde aș putea să găsesc puțină odihnă?
Într-un colț de tăcere, unde gândul nu plânge.
Să nu-mi mai aud inima cum îngână,
Ci doar să tac, sub cerul ce mă strigă.
O rază palidă tremură-n noapte,
Speranța fuge printre pași greoi.
O șoaptă blândă cade peste frunze,
Dorul stă tăcut, fără noi.
Other poems by the author
De te-aș scrie
De te-aș scrie, te-aș avea
Într-un cuib de rândunea
Cuibăriți în cioc și pene
Asta-i dragoste, pesemne!
Amândoi și-o rămurică
Să te pierd mi-e tare frică
Pe aleea vântului
La capatul… pământului.
De te-aș scrie, ai cânta
Poezii din cartea mea
Despre noi și-un puișor
Împrejur, în zbor.
Și deasupra tuturor
Desenând pe cer un nor
Cu o notă de iubire
Să le dăm de știre.
De te-aș scrie aceste șoapte…
“Nu mai vreau singuratate”,
Condamnați pe veci să fim…
Să ne iubim!
De te-aș scrie reală ai fi
Tu m-ai iubi…
Eu te-aș atinge,
Și n-aș mai plânge.
De te-aș scrie ai putea
Să înțelegi că… ești o stea
Strofă închinată ție…
Despre ce n-a fost să fie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Colț ascuns de stea
fragment
Acum… îți sunt o adiere,
Și în noaptea dintre noi
Sunt o frunză ce se cade
Scuturată-n gânduri ploi…
Și tot ce noi am fost cândva
S-a pierdut… în infinit
Rătăciți pe undeva
Cât de mult noi ne-am iubit.
Îți sunt… privirea ta pierdută
Printre gânduri te-ai pierdut
Gândul meu inima-ți cântă
Tot mai gol și mai tăcut.
Îți sunt pe cer un nor, o umbră
Printre razele de soare…
Îți sunt parfum de crizantemă
Ce se scutură… și moare.
Îți sunt un curcubeu în noapte
Desenat pe gura ta…
Colorat cu mii de șoapte
Într-un colț ascuns de stea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Un vis ciudat
Am râs, cu un râs ciudat, de noi, de-un gând
Să te țin acum in brațe strâns,
Dar m-am întors, sfios plângând…
Cu plâns ciudat, ciudat ai plâns!
Ciudată noaptea ce-a venit
Cu luna noastră misterioasă,
De ochii mei te-a dezvelit
De ochii mei necredincioasă.
Și, iată, tot ce eu trăiesc
Trăiesc cu tine-un legământ,
O fi ciudat că te iubesc
Cum te trăiesc pe-acest pământ.
Iar când umbre se răstesc la mine
În umbra ta mă fac pierdut
Nemărginit rămas de tine,
Eu… ciudatul dispărut.
O fi ciudat că adorm cu tine
În gândul meu tu vis ciudat…
În dimineața care vine
În visul tău, tu m-ai uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Erou
Pictor trist în visul meu
Mă pictez ca un erou
Salvându-te pe tine
Pentru mine.
Amândoi într-un tablou
Tu ești sunet, eu ecou
Extensia sufletului meu,
Mă pictez al tău erou.
Și prin negura uitării
Tu ești numele iubirii
În visul meu… eu visul tău,
Mă visezi al tău erou.
Și-n albastrul mării
În căderea serii
Gânduri zboară-ntr-un ecou
Mă visez al tău erou.
Te salvez de la uitare
Și te mângâi cu o floare
Eternitatea ne așteaptă
Într-o lume dreaptă.
Tu ești pată de culoare
Eu sunt singur și mă doare
Te pictez cum te-am iubit…
Povestea mea fără sfârșit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Te numești “eternitate”!
Peste mine, peste toate
Te numești “eternitate”
Peste gândurile mele
Tu ești toate cele.
Atâtea vise călătoare
Pe poteci nemuritoare
Tu dragoste, divinitate…
Te numești “eternitate”.
Cu toate simțurile mele
Te simt deghizată-n stele
Și-acolo iar te-ndrăgostești
În cer să mă primești.
Infinitul nu se-abate
Și cu-a lui naivitate
Mă disipă gând de dor
Cu chipul tău nemuritor.
Iad îmi ești când mult mă doare
O lume-ntreagă fără soare;
Rai îmi ești, eternitate
Să te uit! – Oh! – Nu se poate!
Te numești “eternitate”!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Gând neterminat
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat
În gândul meu pierdut te strig
și te caut ne-ncetat,
Visul meu te-aduce iar
și iar te văd în blândul vis
Te strig… dar parcă în zadar,
în lumea mea rămân închis.
Poet pierdut îți scriu iubire
dar tu n-ai timp de dorul meu
Iubirea nu-i decât o floare,
petale cad și îmi pare rău!
Să-ți scriu ceva într-un cuvânt,
cu început și nesfârșit …
În inimă întrezăresc
un “cumva” că Te iubesc!
Te țin aici… te-ascult în taină,
în noaptea dintre noi,
Priviri pierdute la fereastră
când pe pământ se varsă ploi,
Iar podeaua-i tot mai rece
și pașii mei sunt cioburi sparte…
Cu parfum tăios de scrum
în priviri neterminate...
Tu ești pierdută-n mintea mea
și te simt cum te-am pierdut
Într-un infinit de clipe moarte…
îngropate în trecut,
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat …
Încerc mereu să te ating…
într-un gând … neterminat.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate
De te-aș scrie
De te-aș scrie, te-aș avea
Într-un cuib de rândunea
Cuibăriți în cioc și pene
Asta-i dragoste, pesemne!
Amândoi și-o rămurică
Să te pierd mi-e tare frică
Pe aleea vântului
La capatul… pământului.
De te-aș scrie, ai cânta
Poezii din cartea mea
Despre noi și-un puișor
Împrejur, în zbor.
Și deasupra tuturor
Desenând pe cer un nor
Cu o notă de iubire
Să le dăm de știre.
De te-aș scrie aceste șoapte…
“Nu mai vreau singuratate”,
Condamnați pe veci să fim…
Să ne iubim!
De te-aș scrie reală ai fi
Tu m-ai iubi…
Eu te-aș atinge,
Și n-aș mai plânge.
De te-aș scrie ai putea
Să înțelegi că… ești o stea
Strofă închinată ție…
Despre ce n-a fost să fie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Colț ascuns de stea
fragment
Acum… îți sunt o adiere,
Și în noaptea dintre noi
Sunt o frunză ce se cade
Scuturată-n gânduri ploi…
Și tot ce noi am fost cândva
S-a pierdut… în infinit
Rătăciți pe undeva
Cât de mult noi ne-am iubit.
Îți sunt… privirea ta pierdută
Printre gânduri te-ai pierdut
Gândul meu inima-ți cântă
Tot mai gol și mai tăcut.
Îți sunt pe cer un nor, o umbră
Printre razele de soare…
Îți sunt parfum de crizantemă
Ce se scutură… și moare.
Îți sunt un curcubeu în noapte
Desenat pe gura ta…
Colorat cu mii de șoapte
Într-un colț ascuns de stea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Un vis ciudat
Am râs, cu un râs ciudat, de noi, de-un gând
Să te țin acum in brațe strâns,
Dar m-am întors, sfios plângând…
Cu plâns ciudat, ciudat ai plâns!
Ciudată noaptea ce-a venit
Cu luna noastră misterioasă,
De ochii mei te-a dezvelit
De ochii mei necredincioasă.
Și, iată, tot ce eu trăiesc
Trăiesc cu tine-un legământ,
O fi ciudat că te iubesc
Cum te trăiesc pe-acest pământ.
Iar când umbre se răstesc la mine
În umbra ta mă fac pierdut
Nemărginit rămas de tine,
Eu… ciudatul dispărut.
O fi ciudat că adorm cu tine
În gândul meu tu vis ciudat…
În dimineața care vine
În visul tău, tu m-ai uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Erou
Pictor trist în visul meu
Mă pictez ca un erou
Salvându-te pe tine
Pentru mine.
Amândoi într-un tablou
Tu ești sunet, eu ecou
Extensia sufletului meu,
Mă pictez al tău erou.
Și prin negura uitării
Tu ești numele iubirii
În visul meu… eu visul tău,
Mă visezi al tău erou.
Și-n albastrul mării
În căderea serii
Gânduri zboară-ntr-un ecou
Mă visez al tău erou.
Te salvez de la uitare
Și te mângâi cu o floare
Eternitatea ne așteaptă
Într-o lume dreaptă.
Tu ești pată de culoare
Eu sunt singur și mă doare
Te pictez cum te-am iubit…
Povestea mea fără sfârșit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Te numești “eternitate”!
Peste mine, peste toate
Te numești “eternitate”
Peste gândurile mele
Tu ești toate cele.
Atâtea vise călătoare
Pe poteci nemuritoare
Tu dragoste, divinitate…
Te numești “eternitate”.
Cu toate simțurile mele
Te simt deghizată-n stele
Și-acolo iar te-ndrăgostești
În cer să mă primești.
Infinitul nu se-abate
Și cu-a lui naivitate
Mă disipă gând de dor
Cu chipul tău nemuritor.
Iad îmi ești când mult mă doare
O lume-ntreagă fără soare;
Rai îmi ești, eternitate
Să te uit! – Oh! – Nu se poate!
Te numești “eternitate”!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Gând neterminat
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat
În gândul meu pierdut te strig
și te caut ne-ncetat,
Visul meu te-aduce iar
și iar te văd în blândul vis
Te strig… dar parcă în zadar,
în lumea mea rămân închis.
Poet pierdut îți scriu iubire
dar tu n-ai timp de dorul meu
Iubirea nu-i decât o floare,
petale cad și îmi pare rău!
Să-ți scriu ceva într-un cuvânt,
cu început și nesfârșit …
În inimă întrezăresc
un “cumva” că Te iubesc!
Te țin aici… te-ascult în taină,
în noaptea dintre noi,
Priviri pierdute la fereastră
când pe pământ se varsă ploi,
Iar podeaua-i tot mai rece
și pașii mei sunt cioburi sparte…
Cu parfum tăios de scrum
în priviri neterminate...
Tu ești pierdută-n mintea mea
și te simt cum te-am pierdut
Într-un infinit de clipe moarte…
îngropate în trecut,
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat …
Încerc mereu să te ating…
într-un gând … neterminat.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate