Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
Category: Love poems
All author's poems: Aurel Alexandru Donciu
Cub de gheață, gheață, poezii, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Date of posting: 31 декабря 2021
Views: 1933
Poems in the same category
Dependență.....
Îmi plânge inima de durere,
Vrea să simtă a ta mângâiere,
Vrea să te simtă aproape de ea,
Este dependentă de tine, prințesa mea.........
Dependența de tine o pune la pământ,
Fără tine-și face loc încet în mormânt,
Vrea să-ți spună multe, dar nu scoate niciun cuvânt
Fără cuvinte îți va face încă un jurământ............
Iți va spune fără cuvinte tot ce vrei s-auzi
În caz că va ceda, te rog să n-o acuzi......
Va face tot posibilul să te țină aproape,
De durere va vărsa lacrimi în fiecare noapte,
Se va îneca în regrete și lacrimi nevinovate,
Va sta constant la un pas de moarte...........
Rămâne în impas, așteptând să te întorci la ea, nu va face nici un pas fără tine, rămâne blocată aici în trecut așteptând să te întorci la ea ca să-și continue drumul alături de tine🥺.......
Risipă de iubire
Să facem risipă de iubire,
E singura risipă fără de risipă,
Să ne iubim fără rețineri sau rușine,
Dar totuși să rămânem precum sfinții,
În dragostea curată plină de iubire...
Să știe lumea-ntreagă de risipa noastră
Să vină cerșetorii de iubire să adune,
Ce ne rămane nouă de prisos,
S-adune frimiturile rămase
Din nesfârșita dulce nebunie,
Amor,iubire,dragoste,risipă!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
ROȘU APRINS
Trec ades pe strada ta
Că mă cheamă dorul ,
Ochilor tăi de viorea
Ochi adânci ca marea.
I-am văzut ș-i lesne de înțeles
De ce trec atât de des
Pe stăduța ta!
Fredonând un viers.
Dar și tu ai pus la geam
Un crin însângerat
Ca și dorul meu flămând
Tainic și curat.
Mă opresc să gust culoarea
Roșului aprins ,
Am în suflet vâlvătaie,
Și-un dor necuprins!...
Echilibrare
Balanța necesară oferită
de cineva la care
nu mă așteptam dar merită
macar o incercare.
Nu e vorba sexual
deși în gandu-mi este
mai degrabă o așezare în plan
a altui lucru ce doar este.
Altă perspectivă-mi face
un alt dezechilibru;
Cutreier mintea, -mi fac de lucru
dau jos o piatra grea, ce de mult acolo zace
cade pe balanța mea și tace.
Pe timp si spatiu iarasi cade
dar nu face nimic
ce odata dura mult: decade
azi mai tine doar un pic.
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
Venin
Buzele lui mortale
Cu caramel și venin
Sunt ca două petale
Alcătuite din satin.
Atingerile lui arzătoare
Mi-au lăsat foc pe piele
Mi-ar face o favoare
Dacă am face numai rele.
Dinții ca de vampir,
Ochii roși ca sângele
Nu e un simplu musafir
În inima mea e regele.
A apărut din vrejul cu fasole
Acest chip de zeu grec
Cu genetici spaniole
Emană putere și farmec.
Dependență.....
Îmi plânge inima de durere,
Vrea să simtă a ta mângâiere,
Vrea să te simtă aproape de ea,
Este dependentă de tine, prințesa mea.........
Dependența de tine o pune la pământ,
Fără tine-și face loc încet în mormânt,
Vrea să-ți spună multe, dar nu scoate niciun cuvânt
Fără cuvinte îți va face încă un jurământ............
Iți va spune fără cuvinte tot ce vrei s-auzi
În caz că va ceda, te rog să n-o acuzi......
Va face tot posibilul să te țină aproape,
De durere va vărsa lacrimi în fiecare noapte,
Se va îneca în regrete și lacrimi nevinovate,
Va sta constant la un pas de moarte...........
Rămâne în impas, așteptând să te întorci la ea, nu va face nici un pas fără tine, rămâne blocată aici în trecut așteptând să te întorci la ea ca să-și continue drumul alături de tine🥺.......
Risipă de iubire
Să facem risipă de iubire,
E singura risipă fără de risipă,
Să ne iubim fără rețineri sau rușine,
Dar totuși să rămânem precum sfinții,
În dragostea curată plină de iubire...
Să știe lumea-ntreagă de risipa noastră
Să vină cerșetorii de iubire să adune,
Ce ne rămane nouă de prisos,
S-adune frimiturile rămase
Din nesfârșita dulce nebunie,
Amor,iubire,dragoste,risipă!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
ROȘU APRINS
Trec ades pe strada ta
Că mă cheamă dorul ,
Ochilor tăi de viorea
Ochi adânci ca marea.
I-am văzut ș-i lesne de înțeles
De ce trec atât de des
Pe stăduța ta!
Fredonând un viers.
Dar și tu ai pus la geam
Un crin însângerat
Ca și dorul meu flămând
Tainic și curat.
Mă opresc să gust culoarea
Roșului aprins ,
Am în suflet vâlvătaie,
Și-un dor necuprins!...
Echilibrare
Balanța necesară oferită
de cineva la care
nu mă așteptam dar merită
macar o incercare.
Nu e vorba sexual
deși în gandu-mi este
mai degrabă o așezare în plan
a altui lucru ce doar este.
Altă perspectivă-mi face
un alt dezechilibru;
Cutreier mintea, -mi fac de lucru
dau jos o piatra grea, ce de mult acolo zace
cade pe balanța mea și tace.
Pe timp si spatiu iarasi cade
dar nu face nimic
ce odata dura mult: decade
azi mai tine doar un pic.
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
Venin
Buzele lui mortale
Cu caramel și venin
Sunt ca două petale
Alcătuite din satin.
Atingerile lui arzătoare
Mi-au lăsat foc pe piele
Mi-ar face o favoare
Dacă am face numai rele.
Dinții ca de vampir,
Ochii roși ca sângele
Nu e un simplu musafir
În inima mea e regele.
A apărut din vrejul cu fasole
Acest chip de zeu grec
Cu genetici spaniole
Emană putere și farmec.
Other poems by the author
Te numești “eternitate”!
Peste mine, peste toate
Te numești “eternitate”
Peste gândurile mele
Tu ești toate cele.
Atâtea vise călătoare
Pe poteci nemuritoare
Tu dragoste, divinitate…
Te numești “eternitate”.
Cu toate simțurile mele
Te simt deghizată-n stele
Și-acolo iar te-ndrăgostești
În cer să mă primești.
Infinitul nu se-abate
Și cu-a lui naivitate
Mă disipă gând de dor
Cu chipul tău nemuritor.
Iad îmi ești când mult mă doare
O lume-ntreagă fără soare;
Rai îmi ești, eternitate
Să te uit! – Oh! – Nu se poate!
Te numești “eternitate”!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Poezie... te iubesc!
fragment
...
Rimele se scurg prin vene
Și îți decorează cerul,
Cum ne picură pe gene
Ploile și curcubeul.
...
Fără haine, fără aripi
Ne-mbrăcăm cu îmbrățișări,
Ochii tăi din ceruri stropi
Prin ochii mei… nemuritori.
De mi-ai fi cum nu se poate
Ai fi eternă-n lumea mea,
Și în mintea mea prin noapte…
Pe pământ la braț cu-o stea.
Cum te recunosc în noapte
Așa aș vrea să te privesc…
Într-un vers de mii de șoapte,
La brațul tău să îmbătrânesc.
...
Tu… îmi ești o răsuflare
Și te scriu… și te doresc,
Îmi ești gând, îmi ești o floare,
Poezie… Te iubesc!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate
Întuneric
Întuneric
Dă-mi la o parte versurile
și șoaptele
Dă-mi la o parte visele
și gândul cum că noi doi.
Dă-mi trupul la o parte
iar palmele de pe umeri-ți goi.
Dă-mi la o parte razele de soare,
O să vezi cum stelele apar pe cer
Și cum lumea se răcește
într-un aprig ger.
Dă-mi la o parte frunzele
de pe al meu pământ,
să vezi cum toate se sfârșesc
în măcinatul morilor de vânt.
Dă-mi totul uitării,
ia-mi totul si lasă-mi nimic.
Dă-le pe toate la o parte
și o să mă găsești așa cum sunt eu,
un fel de… al tău întuneric.
Va fi furtună!
Tu ești aici, te simt departe
Între timp, fulgeră și tună,
Mă trezesc speriat în noapte
Te mai aud decât în șoapte
Afară... e furtună.
Pari pierdută, dispari prin vise
Unde îți cauți cavalerul,
Tu cu florile-n câmpii întinse
Îți zâmbește cerul, te vezi deja regina.
La mine... fulgeră și tună.
Chipul ți-e senin, soarele te-alintă
Și te-nvelesc când noaptea-i rece,
Pierdut suspin la geam
Timpul... parcă nu mai trece.
Încă fulgeră și tună.
Afară... e furtună.
Mă trezesc speriat în noapte
Tu ești aici și îmi zâmbești,
Dar printre ale tale șoapte
În depărtare parcă tună...
Va fi furtună!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Memorie
Înaintam – așa credeam – spre tine bucuros, emoționat
Cu o soartă moartă jumătate…
Te-am visat simplu și cu grijă te-am purtat
Cu brațele mele de triste șoapte.
Eram bucuros – așa mă credeam – în nebunia mea
Să te revăd eram tare speriat,
Să te cuprind din nou – tu trup în șoapta mea…
Așa te-am visat, așa te-am purtat!
Așteptam să piară lumea, de egoism orbit și din iubire
Cu rădăcinile-mi crescute până la cer…
Țînând un chip în astre de o eternă amintire
Sculptând un ecou perpetuum în sunete de fier.
Dar tu ai aruncat culori purtate într-o țesătorie
Într-un fum de alb și negru m-ai aruncat
În trecutul tău, prezentul meu rămâne o memorie,
Cum eu nicicând… n-am existat.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Gând neterminat
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat
În gândul meu pierdut te strig
și te caut ne-ncetat,
Visul meu te-aduce iar
și iar te văd în blândul vis
Te strig… dar parcă în zadar,
în lumea mea rămân închis.
Poet pierdut îți scriu iubire
dar tu n-ai timp de dorul meu
Iubirea nu-i decât o floare,
petale cad și îmi pare rău!
Să-ți scriu ceva într-un cuvânt,
cu început și nesfârșit …
În inimă întrezăresc
un “cumva” că Te iubesc!
Te țin aici… te-ascult în taină,
în noaptea dintre noi,
Priviri pierdute la fereastră
când pe pământ se varsă ploi,
Iar podeaua-i tot mai rece
și pașii mei sunt cioburi sparte…
Cu parfum tăios de scrum
în priviri neterminate...
Tu ești pierdută-n mintea mea
și te simt cum te-am pierdut
Într-un infinit de clipe moarte…
îngropate în trecut,
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat …
Încerc mereu să te ating…
într-un gând … neterminat.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate
Te numești “eternitate”!
Peste mine, peste toate
Te numești “eternitate”
Peste gândurile mele
Tu ești toate cele.
Atâtea vise călătoare
Pe poteci nemuritoare
Tu dragoste, divinitate…
Te numești “eternitate”.
Cu toate simțurile mele
Te simt deghizată-n stele
Și-acolo iar te-ndrăgostești
În cer să mă primești.
Infinitul nu se-abate
Și cu-a lui naivitate
Mă disipă gând de dor
Cu chipul tău nemuritor.
Iad îmi ești când mult mă doare
O lume-ntreagă fără soare;
Rai îmi ești, eternitate
Să te uit! – Oh! – Nu se poate!
Te numești “eternitate”!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Poezie... te iubesc!
fragment
...
Rimele se scurg prin vene
Și îți decorează cerul,
Cum ne picură pe gene
Ploile și curcubeul.
...
Fără haine, fără aripi
Ne-mbrăcăm cu îmbrățișări,
Ochii tăi din ceruri stropi
Prin ochii mei… nemuritori.
De mi-ai fi cum nu se poate
Ai fi eternă-n lumea mea,
Și în mintea mea prin noapte…
Pe pământ la braț cu-o stea.
Cum te recunosc în noapte
Așa aș vrea să te privesc…
Într-un vers de mii de șoapte,
La brațul tău să îmbătrânesc.
...
Tu… îmi ești o răsuflare
Și te scriu… și te doresc,
Îmi ești gând, îmi ești o floare,
Poezie… Te iubesc!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate
Întuneric
Întuneric
Dă-mi la o parte versurile
și șoaptele
Dă-mi la o parte visele
și gândul cum că noi doi.
Dă-mi trupul la o parte
iar palmele de pe umeri-ți goi.
Dă-mi la o parte razele de soare,
O să vezi cum stelele apar pe cer
Și cum lumea se răcește
într-un aprig ger.
Dă-mi la o parte frunzele
de pe al meu pământ,
să vezi cum toate se sfârșesc
în măcinatul morilor de vânt.
Dă-mi totul uitării,
ia-mi totul si lasă-mi nimic.
Dă-le pe toate la o parte
și o să mă găsești așa cum sunt eu,
un fel de… al tău întuneric.
Va fi furtună!
Tu ești aici, te simt departe
Între timp, fulgeră și tună,
Mă trezesc speriat în noapte
Te mai aud decât în șoapte
Afară... e furtună.
Pari pierdută, dispari prin vise
Unde îți cauți cavalerul,
Tu cu florile-n câmpii întinse
Îți zâmbește cerul, te vezi deja regina.
La mine... fulgeră și tună.
Chipul ți-e senin, soarele te-alintă
Și te-nvelesc când noaptea-i rece,
Pierdut suspin la geam
Timpul... parcă nu mai trece.
Încă fulgeră și tună.
Afară... e furtună.
Mă trezesc speriat în noapte
Tu ești aici și îmi zâmbești,
Dar printre ale tale șoapte
În depărtare parcă tună...
Va fi furtună!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Memorie
Înaintam – așa credeam – spre tine bucuros, emoționat
Cu o soartă moartă jumătate…
Te-am visat simplu și cu grijă te-am purtat
Cu brațele mele de triste șoapte.
Eram bucuros – așa mă credeam – în nebunia mea
Să te revăd eram tare speriat,
Să te cuprind din nou – tu trup în șoapta mea…
Așa te-am visat, așa te-am purtat!
Așteptam să piară lumea, de egoism orbit și din iubire
Cu rădăcinile-mi crescute până la cer…
Țînând un chip în astre de o eternă amintire
Sculptând un ecou perpetuum în sunete de fier.
Dar tu ai aruncat culori purtate într-o țesătorie
Într-un fum de alb și negru m-ai aruncat
În trecutul tău, prezentul meu rămâne o memorie,
Cum eu nicicând… n-am existat.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Gând neterminat
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat
În gândul meu pierdut te strig
și te caut ne-ncetat,
Visul meu te-aduce iar
și iar te văd în blândul vis
Te strig… dar parcă în zadar,
în lumea mea rămân închis.
Poet pierdut îți scriu iubire
dar tu n-ai timp de dorul meu
Iubirea nu-i decât o floare,
petale cad și îmi pare rău!
Să-ți scriu ceva într-un cuvânt,
cu început și nesfârșit …
În inimă întrezăresc
un “cumva” că Te iubesc!
Te țin aici… te-ascult în taină,
în noaptea dintre noi,
Priviri pierdute la fereastră
când pe pământ se varsă ploi,
Iar podeaua-i tot mai rece
și pașii mei sunt cioburi sparte…
Cu parfum tăios de scrum
în priviri neterminate...
Tu ești pierdută-n mintea mea
și te simt cum te-am pierdut
Într-un infinit de clipe moarte…
îngropate în trecut,
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat …
Încerc mereu să te ating…
într-un gând … neterminat.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate