Razele Iubirii: O Poezie de Dragoste Eternă
O iubire pură și sfântă,
În sufletul meu mocnește ardentă.
Tu ești soarele ce mă luminează,
Inima mea pentru tine bate și cântă.
În ochii tăi găsesc fericirea,
Îmbrățișarea ta e dulce ca mierea.
Iubirea noastră este eternă,
Rămânem împreună, în orice vreme.
Cu tine simt că zbor pe aripi de vis,
În brațele tale mă simt ca un paradis.
Tu ești jumătatea mea, sufletul meu pereche,
Iubirea noastră să strălucească mereu, ca o stele.
Prin rimele acestea ți-am spus,
Cât de mult te iubesc și cât de mult m-ai adus
La fericire și la bucurie făr' de sfârșit,
Tu ești dragostea mea, cea mai buna de iubit.
În inima mea ești mereu prezent,
Un dar divin, un sentiment intens.
Iubirea noastră să fie veșnică și pură,
Să ne însoțească pe drumul vieții, sigură.
Cu aceste versuri îți spun din nou,
Cât de mult te iubesc, cât de mult te doresc mereu.
Ești raza mea de soare, lumina mea cea mare,
Împreună vom străluci în eternitatea iubirii rare.
Category: Love poems
All author's poems: Denis Filimon Pușcașu
Date of posting: 30 ноября 2023
Views: 896
Poems in the same category
Dilemă
Oare tricoul ce mereu l-am purtat sau l-am aruncat uneori pe pat,
Nu-ți povestește de mine și cum îi e dor de zilele senine ?
Oare pătura ce m-a învelit, în care eu fericită am adormit,
Nu ți-a trezit niciodată fiori și nu te-a întrebat de-ai mei umeri goi ?
Poate aș fi rugat uneori perna sa îți trimită un coșmar
Și să-ți trezescă sufletul o secundă măcar
Aș fi rugat și cana sa își facă de cap și să răstoarne tot pe locul unde-am stat!
Dar e târziu acum și nici măcar ea nimic din tot ce e nu poate schimba
Căci niciun act nu mai are rost când tu atât de rece privirea ți-ai întors…
Acest loc al meu nu este…
Neincetat, pe timp de zi si noapte,
Printre mii de ganduri si de soapte
Nu m-auzi, dar eu te strig,
Prin durere si prin frig,
Nu m-auzi, dar eu te chem,
Si de dor mereu eu gem.
Vocea imi rasuna greu,
Ca raspuns…ecoul meu,
In abisul ne-ntrerupt
Cu-nunericul tot lupt
Si tot sper si sper sa vii
Magaierea mea sa fii.
Dar nu te zaresc venind,
Sus vad luna rasarind,
Si o rog cu mare-ardoare
Sa-ti arate acea cale,
Care duce catre mine
Sa vad binele in tine.
Dar ramai tot acel demon
Ce se crede un hegemon,
Cand nu esti decat, defapt,
Un alt sclav ce sta-n pacat.
Te complaci in intuneric
Si traiesti un vis himeric.
Fie vina a durerii,
Ori doar pricina placerii,
Sa zdrobesti ce-ti sta in cale,
Sa distrugi sub ale tale
Aripi reci ca miezul noptii;
Alinare-ti sunt doar mortii.
Iar eu stau sub clar de luna,
Si lumina-mi vrea sa-apuna,
Ma tot sting, usor ma sting
Vrand inima sa-ti ating,
Sa te-aud cum imi soptesti
Cat de tare ma iubesti.
Caci din soare-am coborat,
Din lumina-am izvorat
Dar inima-mi se zdrobeste
Acest loc al meu nu este…
Nu am uitat
Ce-i iubirea n-am uitat
Și inima mereu a palpitat.
Să nu iubesc nu am gândit
Doar sufletul mi-e osândit.
Când cu ochii de Lună am dat,
Din străfunduri adânci am aflat,
Că pot din nou să mai iubesc
Și sorții din nou să-i zâmbesc.
Ziua, noaptea nu-mi ajung,
Nici că visu-i cât mai lung,
Să mă-ntorc din nou la tine
Dragă creatoare de destine.
Mereu iubirea să o păstrăm
Și nicicând în viață s-o contrăm.
Să trăim cu iubire atât de bine
Ca să ne fie o coroană cu rubine.
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în finlandeză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Voimmeko tarkastella uudelleen kuvaa henkilöstä, joka inspiroi meitä 10 vuotta sitten?
Kyllä, meidän täytyy vain haluta,
Kyllä, jos sillä olisi positiivinen vaikutus meihin,
Kyllä, jos se motivoi meitä,
Kyllä, jos hän ymmärtäisi meitä (useimmat ihmiset eivät voi),
Kyllä, jos hän voisi välittää meille jotakin luonteestaan, sielunsa kauneudesta ja intohimoistaan,
Kyllä, jos vielä huokaisen ilosta, katson hänen kuviaan,
Kyllä, jos hän jätti meidät sanattomaksi hänen ideoidensa ainutlaatuisuudesta (yksi niistä todella yllätti minut kaikin tavoin),
Kyllä, jos hän tietäisi kuinka saada meidät haluamaan nähdä hänen näkökulmansa,
Kyllä, jos hän voisi antaa meille miljardiosan lahjoistaan,
Kyllä, jos hän tartuttaa meidät naurullaan, ystävällisyydellään ja toiveillaan,
Kyllä, jos luulet sen muuttaneen sinua parempaan suuntaan, että sinusta on tullut rikkaampi (moraalisesti, eettisesti, emotionaalisesti),
Kyllä, jos hän ei luopunut sinusta, hän mieluummin luotti sinuun, hän ei uskonut tuhlaavansa aikaansa saamatta mitään tuloksia,
Kyllä, jos et myöskään ole pettänyt hänen luottamustaan,
Kyllä, jos hän osaisi juurruttaa meihin kunnianhimoa ja lisätä niitä koko ajan, jolloin tunsimme toisemme,
Kyllä, jos huomaamme, että hänen kaltaisiaan ei ollut monia,
Kyllä, jos hän todella välitti moraalisista arvoista, kuinka jokainen ihminen voi saavuttaa paremman, lempeämmän, välittävämmän ja miellyttävämmän version itsestään,
Kyllä, jos minulla oli aina sama jännitys joka kerta kun näin hänet, ei sillä ollut väliä, että hän roiskui mutaisella sadevedellä, että hänellä oli hetkiä, jolloin hän oli hermostuneempi, että hän suuttui, että hän oli väsynyt, että hän oli flunssa, emmekä voineet enää nauttia samoista loistavista luonteenpiirteistä,
Kyllä, jos hänelle suunnatut ajatukset kantaisivat hedelmää sydämissämme,
Kyllä, jos hän ei ollut joku muukalainen, hän oli jotain enemmän, tunsit olevasi lähempänä häntä, hän oli kuin ystävä tai vanhempi sisar.
Kyllä, jos nousit joka päivä askeleen hänen avullaan,
Kyllä, jos hän pystyisi rakentamaan kaiken niin rauhallisesti ja intohimolla, että et todellakaan voi reagoida ajattelemalla sitä,
Kyllä, jos luulet, ettet olisi turhaan yrittänyt tehdä häneen vaikutusta,
Kyllä, vanhuus todella merkitsi hänen tapauksessaan kauneutta, hän oli nuoruudessaan paljon lihavampi, mutta hänellä oli tahtoa laihtua, hänellä oli aikaa korjata häntä itsessä vaivanneet puutteet, ilahduttaa meitä kaikkia 50-vuotiaana. ,
Kyllä, olisi todellakin kannattanut osallistua tosi-tv:hen, kuten "Romanialaisilla on kykyjä",
Kyllä, koska esitin sanan "lahjakkuus", opin häneltä, että sellaista ei ole olemassa, emme saa mitään lahjakkuutta emmekä vie mukanamme toiseen maailmaan, hänen osoittamansa lahjakkuus oli hankittu. taito, tulos jostain tavallisesta,
Kyllä, kun kaaduin (kompastuin), hän tiesi kuinka auttaa minut ylös,
Kyllä, jos vain näkisit hänet jalkakäytävällä, torilla, konserteissa, kaupungintalolla, stadionilla, joka täyttää 70 vuotta,
Kyllä, haluaisin nähdä hänet vielä kerran...
Rakas naiseni (ja nimikirjaimet C. P.), jotka olivat enemmän kuin isosisko minulle (noin 42 vuotta vanhempi) 7 vuotta, sitten sinunkin piti lähteä, toinen vaihe oli tulossa. Sinä jäit kuin arvoitukseksi alitajunnassani, en vieläkään tiedä millaisena olisit halunnut minun olevan, mitä olisit halunnut enemmän näyttävän sinulle, mutta jäit jonnekin sinne, "Naisten" listaan. 10 ja 10 miestä", ikään kuin 10 luokan esityksestä.
Anteeksi kömpelyyteni kaikessa, mutta se ei ollut tarkoituksellista, mutta jäädyn, sydämeni hakkaa, sydämentykytys, hikoilen välillä kylmää, välillä lämmintä, tuntuu kuin en saa tarpeeksi ilmaa sisään keuhkoihini, kun ihailen persoonallisuutta, ponnisteluja, kaikkea mitä näytit minulle, enkä, ottaen huomioon kyvyttömyyteni siitä lähtien, voinut näyttää sinulle mitään muuta kuin sen, mitä sinä aina näit.
Mort.
E negru, e negru totul împrejur,
Mă laşi să mor iubito?
Ce mult am vrut să strig, să’njur,
Însă nu m-ai auzit. Tu, nesimtito…
E negru, e negru totul împrejur,
Şi simt miros de plop…
Ce mult am vrut să strig, săn’jur…
Să tai, să rup, să’ngrop…
E negru, e negru totul imprejur,
E frig, e foarte frig iubito,
Ce mult am vrut să strig săn’jur…
Însă tu vorba-mi, nu ai auzito.
E negru e iaraşi negru totul împrejur,
Din ce in ce mai tare,
Eu iaraşi vreau să strig săn’jur
Cu ultima suflare.
"TU CUI II SPUI PĂRETE"
"TU CUI ÎI SPUI PĂRETE'
MI-AM AGATAT DORINȚELE PE ZI
IN UMBRA CUIULUI
DIN PRISPĂ
IACA-N VENIREA NOPȚII UMBRA DISPĂRU
DORINȚELE-MI CĂZURĂ PRINTRE STELE
CU GANDURI CU TRAIRI
CU TOATE CELE
ÎI SPUSE CUIUL... LA DESPARTIREA DE PĂRETE
😂❤️😂
Versuri inspirate din postarea ta... Mihaela Pislaru .
Florin Ristea
16.01.2024
Dilemă
Oare tricoul ce mereu l-am purtat sau l-am aruncat uneori pe pat,
Nu-ți povestește de mine și cum îi e dor de zilele senine ?
Oare pătura ce m-a învelit, în care eu fericită am adormit,
Nu ți-a trezit niciodată fiori și nu te-a întrebat de-ai mei umeri goi ?
Poate aș fi rugat uneori perna sa îți trimită un coșmar
Și să-ți trezescă sufletul o secundă măcar
Aș fi rugat și cana sa își facă de cap și să răstoarne tot pe locul unde-am stat!
Dar e târziu acum și nici măcar ea nimic din tot ce e nu poate schimba
Căci niciun act nu mai are rost când tu atât de rece privirea ți-ai întors…
Acest loc al meu nu este…
Neincetat, pe timp de zi si noapte,
Printre mii de ganduri si de soapte
Nu m-auzi, dar eu te strig,
Prin durere si prin frig,
Nu m-auzi, dar eu te chem,
Si de dor mereu eu gem.
Vocea imi rasuna greu,
Ca raspuns…ecoul meu,
In abisul ne-ntrerupt
Cu-nunericul tot lupt
Si tot sper si sper sa vii
Magaierea mea sa fii.
Dar nu te zaresc venind,
Sus vad luna rasarind,
Si o rog cu mare-ardoare
Sa-ti arate acea cale,
Care duce catre mine
Sa vad binele in tine.
Dar ramai tot acel demon
Ce se crede un hegemon,
Cand nu esti decat, defapt,
Un alt sclav ce sta-n pacat.
Te complaci in intuneric
Si traiesti un vis himeric.
Fie vina a durerii,
Ori doar pricina placerii,
Sa zdrobesti ce-ti sta in cale,
Sa distrugi sub ale tale
Aripi reci ca miezul noptii;
Alinare-ti sunt doar mortii.
Iar eu stau sub clar de luna,
Si lumina-mi vrea sa-apuna,
Ma tot sting, usor ma sting
Vrand inima sa-ti ating,
Sa te-aud cum imi soptesti
Cat de tare ma iubesti.
Caci din soare-am coborat,
Din lumina-am izvorat
Dar inima-mi se zdrobeste
Acest loc al meu nu este…
Nu am uitat
Ce-i iubirea n-am uitat
Și inima mereu a palpitat.
Să nu iubesc nu am gândit
Doar sufletul mi-e osândit.
Când cu ochii de Lună am dat,
Din străfunduri adânci am aflat,
Că pot din nou să mai iubesc
Și sorții din nou să-i zâmbesc.
Ziua, noaptea nu-mi ajung,
Nici că visu-i cât mai lung,
Să mă-ntorc din nou la tine
Dragă creatoare de destine.
Mereu iubirea să o păstrăm
Și nicicând în viață s-o contrăm.
Să trăim cu iubire atât de bine
Ca să ne fie o coroană cu rubine.
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în finlandeză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Voimmeko tarkastella uudelleen kuvaa henkilöstä, joka inspiroi meitä 10 vuotta sitten?
Kyllä, meidän täytyy vain haluta,
Kyllä, jos sillä olisi positiivinen vaikutus meihin,
Kyllä, jos se motivoi meitä,
Kyllä, jos hän ymmärtäisi meitä (useimmat ihmiset eivät voi),
Kyllä, jos hän voisi välittää meille jotakin luonteestaan, sielunsa kauneudesta ja intohimoistaan,
Kyllä, jos vielä huokaisen ilosta, katson hänen kuviaan,
Kyllä, jos hän jätti meidät sanattomaksi hänen ideoidensa ainutlaatuisuudesta (yksi niistä todella yllätti minut kaikin tavoin),
Kyllä, jos hän tietäisi kuinka saada meidät haluamaan nähdä hänen näkökulmansa,
Kyllä, jos hän voisi antaa meille miljardiosan lahjoistaan,
Kyllä, jos hän tartuttaa meidät naurullaan, ystävällisyydellään ja toiveillaan,
Kyllä, jos luulet sen muuttaneen sinua parempaan suuntaan, että sinusta on tullut rikkaampi (moraalisesti, eettisesti, emotionaalisesti),
Kyllä, jos hän ei luopunut sinusta, hän mieluummin luotti sinuun, hän ei uskonut tuhlaavansa aikaansa saamatta mitään tuloksia,
Kyllä, jos et myöskään ole pettänyt hänen luottamustaan,
Kyllä, jos hän osaisi juurruttaa meihin kunnianhimoa ja lisätä niitä koko ajan, jolloin tunsimme toisemme,
Kyllä, jos huomaamme, että hänen kaltaisiaan ei ollut monia,
Kyllä, jos hän todella välitti moraalisista arvoista, kuinka jokainen ihminen voi saavuttaa paremman, lempeämmän, välittävämmän ja miellyttävämmän version itsestään,
Kyllä, jos minulla oli aina sama jännitys joka kerta kun näin hänet, ei sillä ollut väliä, että hän roiskui mutaisella sadevedellä, että hänellä oli hetkiä, jolloin hän oli hermostuneempi, että hän suuttui, että hän oli väsynyt, että hän oli flunssa, emmekä voineet enää nauttia samoista loistavista luonteenpiirteistä,
Kyllä, jos hänelle suunnatut ajatukset kantaisivat hedelmää sydämissämme,
Kyllä, jos hän ei ollut joku muukalainen, hän oli jotain enemmän, tunsit olevasi lähempänä häntä, hän oli kuin ystävä tai vanhempi sisar.
Kyllä, jos nousit joka päivä askeleen hänen avullaan,
Kyllä, jos hän pystyisi rakentamaan kaiken niin rauhallisesti ja intohimolla, että et todellakaan voi reagoida ajattelemalla sitä,
Kyllä, jos luulet, ettet olisi turhaan yrittänyt tehdä häneen vaikutusta,
Kyllä, vanhuus todella merkitsi hänen tapauksessaan kauneutta, hän oli nuoruudessaan paljon lihavampi, mutta hänellä oli tahtoa laihtua, hänellä oli aikaa korjata häntä itsessä vaivanneet puutteet, ilahduttaa meitä kaikkia 50-vuotiaana. ,
Kyllä, olisi todellakin kannattanut osallistua tosi-tv:hen, kuten "Romanialaisilla on kykyjä",
Kyllä, koska esitin sanan "lahjakkuus", opin häneltä, että sellaista ei ole olemassa, emme saa mitään lahjakkuutta emmekä vie mukanamme toiseen maailmaan, hänen osoittamansa lahjakkuus oli hankittu. taito, tulos jostain tavallisesta,
Kyllä, kun kaaduin (kompastuin), hän tiesi kuinka auttaa minut ylös,
Kyllä, jos vain näkisit hänet jalkakäytävällä, torilla, konserteissa, kaupungintalolla, stadionilla, joka täyttää 70 vuotta,
Kyllä, haluaisin nähdä hänet vielä kerran...
Rakas naiseni (ja nimikirjaimet C. P.), jotka olivat enemmän kuin isosisko minulle (noin 42 vuotta vanhempi) 7 vuotta, sitten sinunkin piti lähteä, toinen vaihe oli tulossa. Sinä jäit kuin arvoitukseksi alitajunnassani, en vieläkään tiedä millaisena olisit halunnut minun olevan, mitä olisit halunnut enemmän näyttävän sinulle, mutta jäit jonnekin sinne, "Naisten" listaan. 10 ja 10 miestä", ikään kuin 10 luokan esityksestä.
Anteeksi kömpelyyteni kaikessa, mutta se ei ollut tarkoituksellista, mutta jäädyn, sydämeni hakkaa, sydämentykytys, hikoilen välillä kylmää, välillä lämmintä, tuntuu kuin en saa tarpeeksi ilmaa sisään keuhkoihini, kun ihailen persoonallisuutta, ponnisteluja, kaikkea mitä näytit minulle, enkä, ottaen huomioon kyvyttömyyteni siitä lähtien, voinut näyttää sinulle mitään muuta kuin sen, mitä sinä aina näit.
Mort.
E negru, e negru totul împrejur,
Mă laşi să mor iubito?
Ce mult am vrut să strig, să’njur,
Însă nu m-ai auzit. Tu, nesimtito…
E negru, e negru totul împrejur,
Şi simt miros de plop…
Ce mult am vrut să strig, săn’jur…
Să tai, să rup, să’ngrop…
E negru, e negru totul imprejur,
E frig, e foarte frig iubito,
Ce mult am vrut să strig săn’jur…
Însă tu vorba-mi, nu ai auzito.
E negru e iaraşi negru totul împrejur,
Din ce in ce mai tare,
Eu iaraşi vreau să strig săn’jur
Cu ultima suflare.
"TU CUI II SPUI PĂRETE"
"TU CUI ÎI SPUI PĂRETE'
MI-AM AGATAT DORINȚELE PE ZI
IN UMBRA CUIULUI
DIN PRISPĂ
IACA-N VENIREA NOPȚII UMBRA DISPĂRU
DORINȚELE-MI CĂZURĂ PRINTRE STELE
CU GANDURI CU TRAIRI
CU TOATE CELE
ÎI SPUSE CUIUL... LA DESPARTIREA DE PĂRETE
😂❤️😂
Versuri inspirate din postarea ta... Mihaela Pislaru .
Florin Ristea
16.01.2024
Other poems by the author
Melodia mării
Melodia mării, cântecul sălbatic,
În valuri se pierde și-n vânt se ridică.
O simfonie nesfârșită, ce-ți atinge inima,
Cu sunete blânde și putere divină.
Pe plaja pustie, nisipul strălucește,
Valurile dansează și soarele răsare.
Melodia mării ne cheamă să visăm,
Să simțim libertatea și să ne eliberăm.
În adierea vântului, se aude un suspin,
Pescărușii zboară într-un dans ușor.
Melodia mării ne umple de bucurie,
Ne aduce liniștea și o nouă energie.
Valurile se sparg cu putere pe stânci,
Un cor de scoici cântă în armonii divine.
Melodia mării ne îmbracă în albastru,
Ne învăluie cu mister și cu dor.
Pe malul nisipos, picioarele se scufundă,
În valurile calde, ca o îmbrățișare tandră.
Melodia mării ne cheamă să călătorim,
Spre orizonturi noi, într-un vis nemuritor.
Când soarele apune și cerul se aprinde,
Melodia mării rămâne mereu în suflet.
O amintire vie, ce ne aduce bucurie,
Și ne face să simțim că suntem parte din eternitate.
Tic
Tic, o clipă care fuge,
În tăcerea ce se duce,
Își dansează-n ritm ușor
Pașii unui visitor.
Tic, o șoaptă-n noaptea grea,
Fără sunet, fără stea,
Caută să prindă-n zbor
Timpul care-i trecător.
Tic, și-i iarăși dimineață,
Orele își poartă ceața,
Dintr-un ceas pierdut în veac
Răsare dorul și-l desfac.
Tic, rămâne ca un semn,
Sufletul în taină-i demn.
Tic... un gând se pierde-n vis,
Și tot ce-a fost, acum s-a scris.
Raze de Cuvinte
În zori de zi,
Un soare răsare,
Lumina strălucește,
Viața mă îmbrățișează.
Flori înflorite,
Parfumul lor mirează,
Natura se trezește,
Magie în aer plutește.
Apele curg lin,
Râurile cântă dulce,
În valuri se reflectă,
Fericirea ce ne duce.
În noaptea senină,
Steaua mea strălucitoare,
Visuri și speranțe îmi aduce,
Într-o lume minunată și plină de culoare.
În lumina dimineți
În lumina dimineții, răsare soarele,
Cu raze calde și zâmbet luminos.
În sufletul meu, se naște bucuria,
Și viața prinde contur în culori frumoase.
Prin câmpii verzi și dealuri înflorite,
Pasul meu ușor pășește cu dragoste.
În fiecare floare și fir de iarbă,
Simt că natura îmi șoptește poveste.
Pe aripile vântului mă ridic în zbor,
Spre cerul albastru și nori pufoși.
Libertatea mă îmbrățișează tandru,
Iar visurile mele devin mai frumoase.
În liniștea nopții, stelele strălucesc,
Ca diamante pe cerul întunecat.
Misterul universului mă fascinează,
Iar inima mea bate în ritm neîncetat.
Abisul Urei și Tristeții
Sufletul meu arde, încins în ura
Care-mi îmbracă inima, o mască de ceață.
Pierdut în gânduri, în noaptea cea sură,
Căutând o cale, căutând o rază.
Umbrele trecutului se-nalță, se-adună,
Îmi sufocă zâmbetul, îl transformă în scrum.
Lacrimi reci îmi spală obrazul,
Dar nimeni nu vede, nimeni nu știe de drum.
Ura crește ca o fiară, mă roade,
Speranța se stinge, e doar un ecou.
Inima-mi bate într-un ritm de hoarde,
Și tristețea curge, un râu de cadou.
Ești tu acolo, îmi șoptești minciuni dulci,
Dar eu simt doar frigul, o iarnă eternă.
În jurul meu, ziduri, în jurul meu, cruci,
Și lumea e rece, nimic nu se cernă.
Închide-mi ochii, lasă-mă să cad,
În abisul acesta, în noaptea de vis.
Poate-n durere, voi găsi un alt vad,
Poate-n întuneric, voi găsi un paradis.
Melancolia unui brad înalt
În vârful muntelui, un brad înalt și trist,
Cu crengile-i lungi, ca niște brațe întinse,
Își plânge singurătatea și amintirile pierdute,
Într-o lume rece, unde nimeni nu-l ascultă.
Pe cerul senin, stelele strălucesc,
Dar bradul rămâne singur și neînțeles,
Își dorește să fie parte dintr-un colind vesel,
Dar nimeni nu se oprește să-l audă cântând.
În nopțile lungi, el suspină adânc,
Dorindu-și companie și o rază de speranță,
Dar toți trec pe lângă el fără să-l vadă,
Ca și cum ar fi invizibil în această lume grea.
Dar bradul înalt și trist nu se lasă doborât,
Continuă să crească cu demnitatea-i nemuritoare,
Își păstrează frunzele verzi și speranța vie,
Că într-o zi va găsi bucuria și iubirea.
Așadar, să nu uităm de bradul înalt și trist,
Să-i oferim căldură și prietenie sinceră,
Pentru că fiecare suflet are nevoie de alinare,
Și împreună putem aduce lumina în întunericul său.
Melodia mării
Melodia mării, cântecul sălbatic,
În valuri se pierde și-n vânt se ridică.
O simfonie nesfârșită, ce-ți atinge inima,
Cu sunete blânde și putere divină.
Pe plaja pustie, nisipul strălucește,
Valurile dansează și soarele răsare.
Melodia mării ne cheamă să visăm,
Să simțim libertatea și să ne eliberăm.
În adierea vântului, se aude un suspin,
Pescărușii zboară într-un dans ușor.
Melodia mării ne umple de bucurie,
Ne aduce liniștea și o nouă energie.
Valurile se sparg cu putere pe stânci,
Un cor de scoici cântă în armonii divine.
Melodia mării ne îmbracă în albastru,
Ne învăluie cu mister și cu dor.
Pe malul nisipos, picioarele se scufundă,
În valurile calde, ca o îmbrățișare tandră.
Melodia mării ne cheamă să călătorim,
Spre orizonturi noi, într-un vis nemuritor.
Când soarele apune și cerul se aprinde,
Melodia mării rămâne mereu în suflet.
O amintire vie, ce ne aduce bucurie,
Și ne face să simțim că suntem parte din eternitate.
Tic
Tic, o clipă care fuge,
În tăcerea ce se duce,
Își dansează-n ritm ușor
Pașii unui visitor.
Tic, o șoaptă-n noaptea grea,
Fără sunet, fără stea,
Caută să prindă-n zbor
Timpul care-i trecător.
Tic, și-i iarăși dimineață,
Orele își poartă ceața,
Dintr-un ceas pierdut în veac
Răsare dorul și-l desfac.
Tic, rămâne ca un semn,
Sufletul în taină-i demn.
Tic... un gând se pierde-n vis,
Și tot ce-a fost, acum s-a scris.
Raze de Cuvinte
În zori de zi,
Un soare răsare,
Lumina strălucește,
Viața mă îmbrățișează.
Flori înflorite,
Parfumul lor mirează,
Natura se trezește,
Magie în aer plutește.
Apele curg lin,
Râurile cântă dulce,
În valuri se reflectă,
Fericirea ce ne duce.
În noaptea senină,
Steaua mea strălucitoare,
Visuri și speranțe îmi aduce,
Într-o lume minunată și plină de culoare.
În lumina dimineți
În lumina dimineții, răsare soarele,
Cu raze calde și zâmbet luminos.
În sufletul meu, se naște bucuria,
Și viața prinde contur în culori frumoase.
Prin câmpii verzi și dealuri înflorite,
Pasul meu ușor pășește cu dragoste.
În fiecare floare și fir de iarbă,
Simt că natura îmi șoptește poveste.
Pe aripile vântului mă ridic în zbor,
Spre cerul albastru și nori pufoși.
Libertatea mă îmbrățișează tandru,
Iar visurile mele devin mai frumoase.
În liniștea nopții, stelele strălucesc,
Ca diamante pe cerul întunecat.
Misterul universului mă fascinează,
Iar inima mea bate în ritm neîncetat.
Abisul Urei și Tristeții
Sufletul meu arde, încins în ura
Care-mi îmbracă inima, o mască de ceață.
Pierdut în gânduri, în noaptea cea sură,
Căutând o cale, căutând o rază.
Umbrele trecutului se-nalță, se-adună,
Îmi sufocă zâmbetul, îl transformă în scrum.
Lacrimi reci îmi spală obrazul,
Dar nimeni nu vede, nimeni nu știe de drum.
Ura crește ca o fiară, mă roade,
Speranța se stinge, e doar un ecou.
Inima-mi bate într-un ritm de hoarde,
Și tristețea curge, un râu de cadou.
Ești tu acolo, îmi șoptești minciuni dulci,
Dar eu simt doar frigul, o iarnă eternă.
În jurul meu, ziduri, în jurul meu, cruci,
Și lumea e rece, nimic nu se cernă.
Închide-mi ochii, lasă-mă să cad,
În abisul acesta, în noaptea de vis.
Poate-n durere, voi găsi un alt vad,
Poate-n întuneric, voi găsi un paradis.
Melancolia unui brad înalt
În vârful muntelui, un brad înalt și trist,
Cu crengile-i lungi, ca niște brațe întinse,
Își plânge singurătatea și amintirile pierdute,
Într-o lume rece, unde nimeni nu-l ascultă.
Pe cerul senin, stelele strălucesc,
Dar bradul rămâne singur și neînțeles,
Își dorește să fie parte dintr-un colind vesel,
Dar nimeni nu se oprește să-l audă cântând.
În nopțile lungi, el suspină adânc,
Dorindu-și companie și o rază de speranță,
Dar toți trec pe lângă el fără să-l vadă,
Ca și cum ar fi invizibil în această lume grea.
Dar bradul înalt și trist nu se lasă doborât,
Continuă să crească cu demnitatea-i nemuritoare,
Își păstrează frunzele verzi și speranța vie,
Că într-o zi va găsi bucuria și iubirea.
Așadar, să nu uităm de bradul înalt și trist,
Să-i oferim căldură și prietenie sinceră,
Pentru că fiecare suflet are nevoie de alinare,
Și împreună putem aduce lumina în întunericul său.