Tot ce sunt
Furat de-a ta primăvară,
Printre copaci cu razele de soare,
Chipul tău ți-l desenează o floare
Pentru ultima oară …
Și mă las învrăjbit de-un zumzet
Întins în viitor cu gândurile mele,
Numărând clipe și cu tine petale …
Și încă te aștept …
Te simt cum lași pe fruntea mea
O rază caldă de lumină,
Și știu că buzele îți sunt de vină …
Și îmi declar iubirea.
Și-n tot ce prinde viață te privesc
Iar printre razele de soare, printre rânduri …
Cu tot ce sunt și-n gânduri …
Te iubesc!
Furat de-a ta primăvară
Privesc doar chipul tău cu dor și mă doare,
Singur numărând petale …
Întâia oară …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Category: Love poems
All author's poems: Aurel Alexandru Donciu
Cub de gheață, gheață, poezii, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Date of posting: 2 января 2022
Views: 1260
Poems in the same category
Dulce ispită
Ce dulce e ispita
Buzelor tale,
Ca două petale
De trandafir,
Ca un elixir
Al vieții,
Ca un strop
Din roua dimineții.
Ce dulce îmbiere
Gustul de miere
Al buzelor tale,
Fierbinte chemare
În adânca tăcere
A unui sărut
Ce îl visez demult.
Ce dulce e ispita
Glasului tău blând,
Tremurând,
Ce sună lin,
Ca un suspin,
Ca o șoaptă de catifea,
În urechea mea.
Ce dulce e ispita
Pieptului tău frmătând,
Ca un gând,
Un gând fugar,
Ce mă cheamă iar și iar,
Să m-apropii, să-l ascult
Să-l ating, să-l sărut,
Cu patimă să-l frământ.
Ce dulce ispită
Mai presus de fire,
Trupul tău subțire.
Îl visez, îl admir,
Îl sorb din priviri.
Un vis, o minune
Ce parcă-mi spune
brațele să-ntind,
Să-l cuprind.
Ce dulce chemare,
Atingerea care
Mă face să uit
Ceea ce sunt.
Ce dulce uitare,
Privirea ta care
Îmi înlănțuie firea
Și îmi cere iubirea,
Ca o adiere,
Mă cheamă în tăcere.
Ca o șoaptă mă cheamă,
Să te iubesc mă-ndeamnă.
Și cât îmi doresc să-ți spun,
Că te iubesc ca un nebun.
Și, mai doresc în secret,
În suflet să-ți picur încet,
Strop cu strop,
Al dragostei mele potop,
De foc și dor.
Să-l picur ușor.
Până când, într-o zi
Și tu mă vei iubi.
Mes yeux ne meurent pas
deux yeux qui m'aimaient
ils se sont fermés devant moi.
tes bras m'ont embrassé
et les pleurs semblent m'avoir quitté.
mes roses mortes ont refleuri
dans le rude hiver
parce que je t'aime encore aujourd'hui.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
CU PĂCATE
Într-un infinit departe
Jocul pare a fi hazard,
Miilor de ani lumină
Încă un pas le-a trebuit
Pe o TEERA neștiută
Și -au găsit un asfințit.
Printre galaxii,printre ceruri etajate
Suflete de oameni vii
Cu priviri decente bate.
Raiu-i sus în ceruri înalte
Iadu-i jos și-i plin de smoală
Și de multe ce-s păcatele
Dau pe afară.
Frustrare
Ma simt ca si cum mai tait pe suflet
Incercat sa imi afli trecutul
Ma frustreaza ca am crezut in ceva ce nu exista
Mam deschis in fata ta dar ai aruncat cu cioburi in inima
Miam vindecat fiecare rana facuta de tine
Cicatricile inca dor
Ma frustreaza ca mor de dorul tau
Frustrarea ma sufoca in amintiri
Eu nu le inteleg de ce am procedat asa
Tu nu intelegi de ce am fost asa
Eu nu inteleg de ce ai foat asa
Mie dor de tine
Dar nu mie dor de zilele in care te iubeam
Inca te iubesc
Dar in momentul de fata simt o frustrare fata de tine
Nu inteleg de ce te ai comportat asa sau de ce mam comportat eu asa ca sa iti dau eu tie satisfacție
Stiu nu is imperfectiunea intruchipata dar tot ce am vrut a fost doar sa ma intelegi
Sunt frustrata pe mine
Frustata ca miam aratat afectiunea si sentimentele fata de tine
Si ma simt si mai frustrata ca nu pot sa te uit ca esti in fiecare zi la mine in inima in mintea mea iubindute si gandiduma la tine
Frustata ca tu nici nu vrei sa ma vezi te doare in cot de mine
Dar tot inca is frustrata pe tine ca te comportai in ultimul hal dar dupa iti cereai intrun fel sau altu scuze
Si nu nu o sa te uit asta ma deranjează foarte taree
Tu ai uitat dar eu nu pot
Ci iti spun acum cu toata supararea si toata frustararea ca te voi iubi si dupa moarte
Eu nu oa sa incetez sa te iubesc
O sa te iubesc in linistea si in tacere ca tu sa nu sti
Cu drag nebuna ta frustrata te iubesc neiubitul meu 💕
Poezie pentru poezia mea
Iubito tu ești poezia mea,
Și-ți scriu o poezie doar cu înțeles de taină pentru tine,
Care să aibă de toate,dramă,comedie,
Deloc hazlie căci tu ești poezia mea cea serioasă,
Nemuritoare și frumoasă,
Fără egal în lumea-ntreagă!
Secretul meu acum e la vedere,
Să-l știe curioșii toți,
Nu-i prima oară când te cer să-mi fii mireasă...
Iubito tu ești poezia mea aleasă,
Poemul ce are rochie albastră
Culoarea cerului și-a mării liniștite
Cu valurile adormite dar care murmură neliniștite,
Vrând să te poarte pe cărarea către casă ,
Tu fiind poemul iubirii infinite,
Cântat armonios de mine...
Iubito tu ești poezia mea,
Și-ți scriu o poezie doar cu înțeles de taină pentru tine, Care să aibă de toate,dramă,comedie,
Deloc hazlie căci tu ești poezia mea cea serioasă, Nemuritoare și frumoasă!
(15 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Acolo unde tu ai luat sfârșit
Eram doar un copil ce se temea ce te va pierde
Iar odată cu asta lumina interioară o va ucide
Și-a spus că va deveni fata ce te va răni
Dar nu a fost nevoie pentru că inima ta te va dușmăni
Că nu ai putut avea grijă de fata ce te-a iubit
Si de aceea a zdrobit
Amintirile cu voi au trecut
Dar niciodată nu va uita cât a durut
Să schimbe un băiat ce nu știa ce e iubirea
Dar între timp nici măcar nu realiza cât se distrugea
Pentru o persoană ce își bătea joc
Iar la final s-a dovedit a fi doar un dobitoc
Dulce ispită
Ce dulce e ispita
Buzelor tale,
Ca două petale
De trandafir,
Ca un elixir
Al vieții,
Ca un strop
Din roua dimineții.
Ce dulce îmbiere
Gustul de miere
Al buzelor tale,
Fierbinte chemare
În adânca tăcere
A unui sărut
Ce îl visez demult.
Ce dulce e ispita
Glasului tău blând,
Tremurând,
Ce sună lin,
Ca un suspin,
Ca o șoaptă de catifea,
În urechea mea.
Ce dulce e ispita
Pieptului tău frmătând,
Ca un gând,
Un gând fugar,
Ce mă cheamă iar și iar,
Să m-apropii, să-l ascult
Să-l ating, să-l sărut,
Cu patimă să-l frământ.
Ce dulce ispită
Mai presus de fire,
Trupul tău subțire.
Îl visez, îl admir,
Îl sorb din priviri.
Un vis, o minune
Ce parcă-mi spune
brațele să-ntind,
Să-l cuprind.
Ce dulce chemare,
Atingerea care
Mă face să uit
Ceea ce sunt.
Ce dulce uitare,
Privirea ta care
Îmi înlănțuie firea
Și îmi cere iubirea,
Ca o adiere,
Mă cheamă în tăcere.
Ca o șoaptă mă cheamă,
Să te iubesc mă-ndeamnă.
Și cât îmi doresc să-ți spun,
Că te iubesc ca un nebun.
Și, mai doresc în secret,
În suflet să-ți picur încet,
Strop cu strop,
Al dragostei mele potop,
De foc și dor.
Să-l picur ușor.
Până când, într-o zi
Și tu mă vei iubi.
Mes yeux ne meurent pas
deux yeux qui m'aimaient
ils se sont fermés devant moi.
tes bras m'ont embrassé
et les pleurs semblent m'avoir quitté.
mes roses mortes ont refleuri
dans le rude hiver
parce que je t'aime encore aujourd'hui.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
CU PĂCATE
Într-un infinit departe
Jocul pare a fi hazard,
Miilor de ani lumină
Încă un pas le-a trebuit
Pe o TEERA neștiută
Și -au găsit un asfințit.
Printre galaxii,printre ceruri etajate
Suflete de oameni vii
Cu priviri decente bate.
Raiu-i sus în ceruri înalte
Iadu-i jos și-i plin de smoală
Și de multe ce-s păcatele
Dau pe afară.
Frustrare
Ma simt ca si cum mai tait pe suflet
Incercat sa imi afli trecutul
Ma frustreaza ca am crezut in ceva ce nu exista
Mam deschis in fata ta dar ai aruncat cu cioburi in inima
Miam vindecat fiecare rana facuta de tine
Cicatricile inca dor
Ma frustreaza ca mor de dorul tau
Frustrarea ma sufoca in amintiri
Eu nu le inteleg de ce am procedat asa
Tu nu intelegi de ce am fost asa
Eu nu inteleg de ce ai foat asa
Mie dor de tine
Dar nu mie dor de zilele in care te iubeam
Inca te iubesc
Dar in momentul de fata simt o frustrare fata de tine
Nu inteleg de ce te ai comportat asa sau de ce mam comportat eu asa ca sa iti dau eu tie satisfacție
Stiu nu is imperfectiunea intruchipata dar tot ce am vrut a fost doar sa ma intelegi
Sunt frustrata pe mine
Frustata ca miam aratat afectiunea si sentimentele fata de tine
Si ma simt si mai frustrata ca nu pot sa te uit ca esti in fiecare zi la mine in inima in mintea mea iubindute si gandiduma la tine
Frustata ca tu nici nu vrei sa ma vezi te doare in cot de mine
Dar tot inca is frustrata pe tine ca te comportai in ultimul hal dar dupa iti cereai intrun fel sau altu scuze
Si nu nu o sa te uit asta ma deranjează foarte taree
Tu ai uitat dar eu nu pot
Ci iti spun acum cu toata supararea si toata frustararea ca te voi iubi si dupa moarte
Eu nu oa sa incetez sa te iubesc
O sa te iubesc in linistea si in tacere ca tu sa nu sti
Cu drag nebuna ta frustrata te iubesc neiubitul meu 💕
Poezie pentru poezia mea
Iubito tu ești poezia mea,
Și-ți scriu o poezie doar cu înțeles de taină pentru tine,
Care să aibă de toate,dramă,comedie,
Deloc hazlie căci tu ești poezia mea cea serioasă,
Nemuritoare și frumoasă,
Fără egal în lumea-ntreagă!
Secretul meu acum e la vedere,
Să-l știe curioșii toți,
Nu-i prima oară când te cer să-mi fii mireasă...
Iubito tu ești poezia mea aleasă,
Poemul ce are rochie albastră
Culoarea cerului și-a mării liniștite
Cu valurile adormite dar care murmură neliniștite,
Vrând să te poarte pe cărarea către casă ,
Tu fiind poemul iubirii infinite,
Cântat armonios de mine...
Iubito tu ești poezia mea,
Și-ți scriu o poezie doar cu înțeles de taină pentru tine, Care să aibă de toate,dramă,comedie,
Deloc hazlie căci tu ești poezia mea cea serioasă, Nemuritoare și frumoasă!
(15 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Acolo unde tu ai luat sfârșit
Eram doar un copil ce se temea ce te va pierde
Iar odată cu asta lumina interioară o va ucide
Și-a spus că va deveni fata ce te va răni
Dar nu a fost nevoie pentru că inima ta te va dușmăni
Că nu ai putut avea grijă de fata ce te-a iubit
Si de aceea a zdrobit
Amintirile cu voi au trecut
Dar niciodată nu va uita cât a durut
Să schimbe un băiat ce nu știa ce e iubirea
Dar între timp nici măcar nu realiza cât se distrugea
Pentru o persoană ce își bătea joc
Iar la final s-a dovedit a fi doar un dobitoc
Other poems by the author
Șobolani
fragment
...
Conductele de apă caldă
Fredonează-un dor de mamă
Într-un ritm curat de odă
Și murdar de tristă teamă.
Se-aud și pașii de gândaci;
În ecouri zgomotoși …
Oameni goi, gândaci săraci
Șobolani de foame roși.
Așternuturi de cartoane
Desenează peste tot,
Un pat de dor și-un vis pe mâine
Și tot ce-a fost într-un boicot.
Câte-o picătură-n noapte
Se izbește de trecut,
Într-un glas de dor și moarte …
Zgomotoșii au tăcut.
Iar o cruce-i scrijelită
Pe un perete umezit
Șoapta-i rugă-nlăcrimată,
Și trist copilul părăsit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Fragment extras din "Șobolani" / Toate drepturile rezervate )
Gând neterminat
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat
În gândul meu pierdut te strig
și te caut ne-ncetat,
Visul meu te-aduce iar
și iar te văd în blândul vis
Te strig… dar parcă în zadar,
în lumea mea rămân închis.
Poet pierdut îți scriu iubire
dar tu n-ai timp de dorul meu
Iubirea nu-i decât o floare,
petale cad și îmi pare rău!
Să-ți scriu ceva într-un cuvânt,
cu început și nesfârșit …
În inimă întrezăresc
un “cumva” că Te iubesc!
Te țin aici… te-ascult în taină,
în noaptea dintre noi,
Priviri pierdute la fereastră
când pe pământ se varsă ploi,
Iar podeaua-i tot mai rece
și pașii mei sunt cioburi sparte…
Cu parfum tăios de scrum
în priviri neterminate...
Tu ești pierdută-n mintea mea
și te simt cum te-am pierdut
Într-un infinit de clipe moarte…
îngropate în trecut,
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat …
Încerc mereu să te ating…
într-un gând … neterminat.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate
Colț ascuns de stea
fragment
Acum… îți sunt o adiere,
Și în noaptea dintre noi
Sunt o frunză ce se cade
Scuturată-n gânduri ploi…
Și tot ce noi am fost cândva
S-a pierdut… în infinit
Rătăciți pe undeva
Cât de mult noi ne-am iubit.
Îți sunt… privirea ta pierdută
Printre gânduri te-ai pierdut
Gândul meu inima-ți cântă
Tot mai gol și mai tăcut.
Îți sunt pe cer un nor, o umbră
Printre razele de soare…
Îți sunt parfum de crizantemă
Ce se scutură… și moare.
Îți sunt un curcubeu în noapte
Desenat pe gura ta…
Colorat cu mii de șoapte
Într-un colț ascuns de stea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Curgând
Tăcerea mea acum să-ți spună
cât de multe ți-aș fi spus,
Și un gând de-al meu să îți rămână
unde dorul te-a ajuns.
Când vei fi singură să mă citești
mișunând prin inimioara ta,
Și prin timp să mă privești…
să mă vezi curgând prin ea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Volum: Cub de gheață, Editura Etnous, Brasov, 2020. ISBN: 978-606-712-760-7 )
De te-aș scrie
De te-aș scrie, te-aș avea
Într-un cuib de rândunea
Cuibăriți în cioc și pene
Asta-i dragoste, pesemne!
Amândoi și-o rămurică
Să te pierd mi-e tare frică
Pe aleea vântului
La capatul… pământului.
De te-aș scrie, ai cânta
Poezii din cartea mea
Despre noi și-un puișor
Împrejur, în zbor.
Și deasupra tuturor
Desenând pe cer un nor
Cu o notă de iubire
Să le dăm de știre.
De te-aș scrie aceste șoapte…
“Nu mai vreau singuratate”,
Condamnați pe veci să fim…
Să ne iubim!
De te-aș scrie reală ai fi
Tu m-ai iubi…
Eu te-aș atinge,
Și n-aș mai plânge.
De te-aș scrie ai putea
Să înțelegi că… ești o stea
Strofă închinată ție…
Despre ce n-a fost să fie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Șobolani
fragment
...
Conductele de apă caldă
Fredonează-un dor de mamă
Într-un ritm curat de odă
Și murdar de tristă teamă.
Se-aud și pașii de gândaci;
În ecouri zgomotoși …
Oameni goi, gândaci săraci
Șobolani de foame roși.
Așternuturi de cartoane
Desenează peste tot,
Un pat de dor și-un vis pe mâine
Și tot ce-a fost într-un boicot.
Câte-o picătură-n noapte
Se izbește de trecut,
Într-un glas de dor și moarte …
Zgomotoșii au tăcut.
Iar o cruce-i scrijelită
Pe un perete umezit
Șoapta-i rugă-nlăcrimată,
Și trist copilul părăsit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Fragment extras din "Șobolani" / Toate drepturile rezervate )
Gând neterminat
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat
În gândul meu pierdut te strig
și te caut ne-ncetat,
Visul meu te-aduce iar
și iar te văd în blândul vis
Te strig… dar parcă în zadar,
în lumea mea rămân închis.
Poet pierdut îți scriu iubire
dar tu n-ai timp de dorul meu
Iubirea nu-i decât o floare,
petale cad și îmi pare rău!
Să-ți scriu ceva într-un cuvânt,
cu început și nesfârșit …
În inimă întrezăresc
un “cumva” că Te iubesc!
Te țin aici… te-ascult în taină,
în noaptea dintre noi,
Priviri pierdute la fereastră
când pe pământ se varsă ploi,
Iar podeaua-i tot mai rece
și pașii mei sunt cioburi sparte…
Cu parfum tăios de scrum
în priviri neterminate...
Tu ești pierdută-n mintea mea
și te simt cum te-am pierdut
Într-un infinit de clipe moarte…
îngropate în trecut,
Afară plouă… și e frig
și noaptea s-a lăsat …
Încerc mereu să te ating…
într-un gând … neterminat.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate
Colț ascuns de stea
fragment
Acum… îți sunt o adiere,
Și în noaptea dintre noi
Sunt o frunză ce se cade
Scuturată-n gânduri ploi…
Și tot ce noi am fost cândva
S-a pierdut… în infinit
Rătăciți pe undeva
Cât de mult noi ne-am iubit.
Îți sunt… privirea ta pierdută
Printre gânduri te-ai pierdut
Gândul meu inima-ți cântă
Tot mai gol și mai tăcut.
Îți sunt pe cer un nor, o umbră
Printre razele de soare…
Îți sunt parfum de crizantemă
Ce se scutură… și moare.
Îți sunt un curcubeu în noapte
Desenat pe gura ta…
Colorat cu mii de șoapte
Într-un colț ascuns de stea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Curgând
Tăcerea mea acum să-ți spună
cât de multe ți-aș fi spus,
Și un gând de-al meu să îți rămână
unde dorul te-a ajuns.
Când vei fi singură să mă citești
mișunând prin inimioara ta,
Și prin timp să mă privești…
să mă vezi curgând prin ea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Volum: Cub de gheață, Editura Etnous, Brasov, 2020. ISBN: 978-606-712-760-7 )
De te-aș scrie
De te-aș scrie, te-aș avea
Într-un cuib de rândunea
Cuibăriți în cioc și pene
Asta-i dragoste, pesemne!
Amândoi și-o rămurică
Să te pierd mi-e tare frică
Pe aleea vântului
La capatul… pământului.
De te-aș scrie, ai cânta
Poezii din cartea mea
Despre noi și-un puișor
Împrejur, în zbor.
Și deasupra tuturor
Desenând pe cer un nor
Cu o notă de iubire
Să le dăm de știre.
De te-aș scrie aceste șoapte…
“Nu mai vreau singuratate”,
Condamnați pe veci să fim…
Să ne iubim!
De te-aș scrie reală ai fi
Tu m-ai iubi…
Eu te-aș atinge,
Și n-aș mai plânge.
De te-aș scrie ai putea
Să înțelegi că… ești o stea
Strofă închinată ție…
Despre ce n-a fost să fie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.