Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Larisa Andreea
Дата публикации: 18 декабря 2023
Просмотры: 527
Стихи из этой категории
Noi, rătăciți în vânt.
Am vrut mereu să-ți spun
că mi-a fost dor –
de tine, de noi,
de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.
Am vrut mereu să-ți arăt
cât de desăvârșită era viața
când ochii tăi luminau apusurile,
când sufletul tău, fragil și nestins,
mă îmbrățișa fără cuvinte.
Ți-am scris odată o scrisoare,
dar vântul, nemilos și rătăcitor,
a furat-o în zbor spre nicăieri.
Cum să-l învinovățesc pe el?
Când noi înșine am fost doar vânt
rătăcind unul pe
lângă celălalt.
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Schimbarea
Zi și noapte mă gândesc -
Cu ce mereu greșesc?
Știu a asculta
Și pe toți a respecta...
Dar când m-am prefăcut,
Totul a trecut,
Devenind mult mai plăcut,
Ceea-n ce n-am mai crezut.
Cu adevărat ca să discut
Așa viața a-nceput,
Mereu fiind văzut
Un chip vesel și plăcut.
Nimeni nu s-a întrebat,
Cum am tot evoluat
Din cale n-am abătut,
Mai departe am străbătut.
Gândul doar la carte,
Prezentând frumoase arte,
L-aveam fără a percepe
Cum viața se începe.
Apare recrutată,
Nicicând căutată,
O schimbare adevărată,
Din suflet respectată.
Frumos să zâmbesc,
Aș vrea eu să vorbesc,
Clipa s-o trăiesc,
Spunându-i că-l iubesc!
10.05.24
Punct, virgulă pe amor (In absentia lucis, Tenebrae vincunt)
Când din iubirea unui tânăr se alege praful,
Îşi află sufletul împrăştiat în vânt,
Durerea parcă-i sfâşie tot trupul
Şi doar otravă poartă-n gând.
Nici Dumnezeu nu are, nici speranță,
Oricine pentru el e inutil,
Căci i s-a scurs din sine un potop de viață.
Distorsionat insidios se furişează-n el un gând tiptil.
Caută disperat să-şi schimbe rostul,
Încearcă să-ntrevadă-n plăsmuire adevăr...
Dar cum se simte şi ce speră omul
E relativ un moft, mascat de-un adevăr.
Când dormi...
Când dormi acum, și te alintă visul,
Iar luna te îmbracă-n argintiu,
Aș vrea să-ți spun că paradisul,
Pe lângă tine îmi pare a fi pustiu.
Aidoma unui înger îmi pari toată,
Iar ochii-mi scânteie când te privesc,
Și mă cufund în somnul tău de fată,
Prin vis să-ți spun cât te iubesc.
Și jur pe zorii zilei și pe noapte,
Că voi veghea asupra ta pe veci,
Iar urletu-mi va fi duioase șoapte,
Și focul dinăuntru ghețarii albi și reci.
Când dormi acum un ochi îmi plânge,
Iar mâna de sub capul tău mi-e fulg,
Prin mine nu mai curge demult sânge,
Ci dulci fiori din inimă se scurg.
Te voi iubi și dincolo de viață,
Și vom rămâne misticism și stare,
Vom fi un foc ce nefiresc îngheață,
Ca să renască mai apoi ca soare.
FIR DE APĂ SUBȚIREL
Orizontul pare aproape
Împodobit c-un curcubeu,
Dincolo de largul mării
Ține-n brațe un nor greu.
Noru-n valuri se preface,
Mici șiroaie curg la vale,
Temătoare să nu sece
Pân-la mare e lungă cale...
Se strecoară printre stânci
Fir de apă subțirel
Bucuros când întănlește
Alte fire ca și el.
Noi, rătăciți în vânt.
Am vrut mereu să-ți spun
că mi-a fost dor –
de tine, de noi,
de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.
Am vrut mereu să-ți arăt
cât de desăvârșită era viața
când ochii tăi luminau apusurile,
când sufletul tău, fragil și nestins,
mă îmbrățișa fără cuvinte.
Ți-am scris odată o scrisoare,
dar vântul, nemilos și rătăcitor,
a furat-o în zbor spre nicăieri.
Cum să-l învinovățesc pe el?
Când noi înșine am fost doar vânt
rătăcind unul pe
lângă celălalt.
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Schimbarea
Zi și noapte mă gândesc -
Cu ce mereu greșesc?
Știu a asculta
Și pe toți a respecta...
Dar când m-am prefăcut,
Totul a trecut,
Devenind mult mai plăcut,
Ceea-n ce n-am mai crezut.
Cu adevărat ca să discut
Așa viața a-nceput,
Mereu fiind văzut
Un chip vesel și plăcut.
Nimeni nu s-a întrebat,
Cum am tot evoluat
Din cale n-am abătut,
Mai departe am străbătut.
Gândul doar la carte,
Prezentând frumoase arte,
L-aveam fără a percepe
Cum viața se începe.
Apare recrutată,
Nicicând căutată,
O schimbare adevărată,
Din suflet respectată.
Frumos să zâmbesc,
Aș vrea eu să vorbesc,
Clipa s-o trăiesc,
Spunându-i că-l iubesc!
10.05.24
Punct, virgulă pe amor (In absentia lucis, Tenebrae vincunt)
Când din iubirea unui tânăr se alege praful,
Îşi află sufletul împrăştiat în vânt,
Durerea parcă-i sfâşie tot trupul
Şi doar otravă poartă-n gând.
Nici Dumnezeu nu are, nici speranță,
Oricine pentru el e inutil,
Căci i s-a scurs din sine un potop de viață.
Distorsionat insidios se furişează-n el un gând tiptil.
Caută disperat să-şi schimbe rostul,
Încearcă să-ntrevadă-n plăsmuire adevăr...
Dar cum se simte şi ce speră omul
E relativ un moft, mascat de-un adevăr.
Când dormi...
Când dormi acum, și te alintă visul,
Iar luna te îmbracă-n argintiu,
Aș vrea să-ți spun că paradisul,
Pe lângă tine îmi pare a fi pustiu.
Aidoma unui înger îmi pari toată,
Iar ochii-mi scânteie când te privesc,
Și mă cufund în somnul tău de fată,
Prin vis să-ți spun cât te iubesc.
Și jur pe zorii zilei și pe noapte,
Că voi veghea asupra ta pe veci,
Iar urletu-mi va fi duioase șoapte,
Și focul dinăuntru ghețarii albi și reci.
Când dormi acum un ochi îmi plânge,
Iar mâna de sub capul tău mi-e fulg,
Prin mine nu mai curge demult sânge,
Ci dulci fiori din inimă se scurg.
Te voi iubi și dincolo de viață,
Și vom rămâne misticism și stare,
Vom fi un foc ce nefiresc îngheață,
Ca să renască mai apoi ca soare.
FIR DE APĂ SUBȚIREL
Orizontul pare aproape
Împodobit c-un curcubeu,
Dincolo de largul mării
Ține-n brațe un nor greu.
Noru-n valuri se preface,
Mici șiroaie curg la vale,
Temătoare să nu sece
Pân-la mare e lungă cale...
Se strecoară printre stânci
Fir de apă subțirel
Bucuros când întănlește
Alte fire ca și el.
Другие стихотворения автора
Cerul si pamantul
Iubirea ta fara cuvinte
Si plina de gesturi nepotrivite
Ochii tai din mare imi vorbesc
Si ochii mei din pamant te privesc
Si acum sa vrei alinarea mea
Sau te mai minti ca ai trecut fara ea ?
Ca ai gasit pe alta care sa-ti dea
Dar nu poate sa-ti dea ce nu poate avea.
Nu mai cred in noi de ieri
Nu vine timpul sa te uit
Sa te arunc si sa ma uit
La cineva cunoscut
Si totusi strain in sarut.
Imbatata de dragostea ta indiferenta,
Dar si dependenta de independenta,
Insa aleg independenta
Ca nu doare cat dragostea ta.
Cerul si pamantul
Iubirea ta fara cuvinte
Si plina de gesturi nepotrivite
Ochii tai din mare imi vorbesc
Si ochii mei din pamant te privesc
Si acum sa vrei alinarea mea
Sau te mai minti ca ai trecut fara ea ?
Ca ai gasit pe alta care sa-ti dea
Dar nu poate sa-ti dea ce nu poate avea.
Nu mai cred in noi de ieri
Nu vine timpul sa te uit
Sa te arunc si sa ma uit
La cineva cunoscut
Si totusi strain in sarut.
Imbatata de dragostea ta indiferenta,
Dar si dependenta de independenta,
Insa aleg independenta
Ca nu doare cat dragostea ta.
Cerul si pamantul
Iubirea ta fara cuvinte
Si plina de gesturi nepotrivite
Ochii tai din mare imi vorbesc
Si ochii mei din pamant te privesc
Si acum sa vrei alinarea mea
Sau te mai minti ca ai trecut fara ea ?
Ca ai gasit pe alta care sa-ti dea
Dar nu poate sa-ti dea ce nu poate avea.
Nu mai cred in noi de ieri
Nu vine timpul sa te uit
Sa te arunc si sa ma uit
La cineva cunoscut
Si totusi strain in sarut.
Imbatata de dragostea ta indiferenta,
Dar si dependenta de independenta,
Insa aleg independenta
Ca nu doare cat dragostea ta.