Gând neterminat

 Peste mine, peste toate

 Te numești “eternitate”

 Peste gândurile mele

 Tu ești toate cele.

 Atâtea vise călătoare

 Pe poteci nemuritoare

 Tu dragoste, divinitate…

 Te numești “eternitate”.

 Cu toate simțurile mele

 Te simt deghizată-n stele

 Și-acolo iar te-ndrăgostești

 În cer să mă primești.

 Infinitul nu se-abate

 Și cu-a lui naivitate

 Mă disipă gând de dor

 Cu chipul tău nemuritor.

 Iad îmi ești când mult mă doare

 O lume-ntreagă fără soare;

 Rai îmi ești, eternitate

 Să te uit! – Oh! – Nu se poate!

 Te numești “eternitate”!

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)

Te scriu cu pietrele de apă

în râuri curgătoare

Să te cunoască și peștii …

și caii ce se-adapă

așa … nemuritoare.

Te scriu cu stelele pe pământ

să se mire de tine și cerul

cât ești de strălucitoare,

Să te iubească cât te iubesc

și să rămâi … nemuritoare.

Te scriu cu dorul meu

pe o inimă deschisă

Să mi te trimit lui Dumnezeu …

ca o flacără aprinsă,

să te știu … nemuritoare.

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)

La podul crucilor se vinde

Un amor de semi-zei,

Iar mâna-mi tremurată prinde

Praf de stele-n locul ei!

Pe un arc de poleială verde

Privește jos tu ochi al ei,

Căci prin stele te tot vinde

Un amor de semi-zei!

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)

Pământule oprește-te, 

să privesc la steaua ei pe cer

o eternitate …

sau măcar o viață.

Și când o da înghețul,

ea să-și trimită lumina să se oglindească

într-un cub de gheață …

în mine!

Să vadă și ea cât de frumoasă este!

(autor: Aurel Alexandru Donciu / Volum: Cub de gheață - 2020 / Editura Etnous, Brasov / ISBN: 978-606-712-760-7 )

 Fermecătoare-i marea, sărutându-ți gleznele usor
 Orizontul îți vorbește regretând uitarea ...
 Și pescărușii învingători în sclipirile de aur
 Spulberă ce nu pot înțelege,
 ... depărtarea.

 Fermecătoare-i marea, chiar și când pe cer sunt nori
 Orizontul, depărtarea și chipul tău senin în zori
 Mă-ndeamnă valurile-n larg șoptindu-mi parcă despre tine
 Aștept clipa regăsirii, dar clipa asta
 ... nu mai vine.

 Vântul îmi îndeamnă marea, în gânduri să-mi vorbească
 Iar stelele în noapte pe cerul mare să-mi zâmbească
 Îmi spun să uit, să mă ridic, să plec spre alte zări ...
 Iubirea ei... să mă găsească
 … pe alte visătoare mări.

 Dar a mea inimă-i mai mare decât orice-ndepărtat ocean
 Să-mi văd iubirea peste mări, nu poate fi putință
 Respir priviri în orizont, marea-n orice vis fermecatoare,
 Mă îndeamnă să revin 
 ...la viață.

 (autor: Aurel Alexandru Donciu /  volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )

Dă-mi la o parte versurile …

și șoaptele

Dă-mi la o parte visele

și gândul cum că … noi doi!

Dă-mi trupul la o parte iar palmele ...

de pe umeri-ți goi …

Dă-mi la o parte razele de soare

Și o să vezi cum stelele apar pe cer,

Și cum lumea se răcește într-un aprig ger.

Dă-mi la o parte frunzele …

de pe al meu pământ

să vezi cum toate se sfârșesc …

în măcinatul morilor de vânt.

Dă-mi totul uitării,

ia-mi totul si lasă-mi nimic!

Dă-le pe toate la o parte

și ai să mă găsești așa cum sunt eu,

un fel de … al tău întuneric.

(Autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - Editura Etnous - 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7)

De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,

Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,

Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,

Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.

Lângă tine stau,

Lângă tine stau,

Cu tine sunt mai frumoase nopţile,

În ochii tăi răsare soarele.

Lângă tine stau,

Lângă tine stau,

Cu tine sunt mai frumoase nopţile,

Cu tine-n pat răsare soarele.

De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,

Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,

Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,

Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.

Şi când îți vine greu să vezi,

Eu sunt acolo să te luminez.

Şi când în tine nu mai crezi,

Eu sunt acolo să te motivez.

Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',

Vocea ta e o vioară în inima mea,

Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,

Ești refrenul din viaţa mea.

Lângă tine stau,

Lângă tine stau,

Cu tine sunt mai frumoase nopţile,

În ochii tăi răsare soarele.

Lângă tine stau,

Lângă tine stau,

Cu tine sunt mai frumoase nopţile,

Cu tine-n pat răsare soarele.

So lange wie du mich liebst

Wenn der Himmel auf dich fällt, werde ich dich beschützen,

Und es kann kommen, Baby, und die Flut, lösche nicht das Feuer in meinem Herzen,

Selbst wenn es ein Erdbeben gibt, das Ende der Welt, wissen Sie,

Solange du mich liebst, werde ich dich lieben.

Sitze neben dir,

Sitze neben dir,

Mit dir werden die Nächte schöner,

Die Sonne geht in deinen Augen auf.

Sitze neben dir,

Sitze neben dir,

Mit dir werden die Nächte schöner,

Die Sonne geht mit dir im Bett auf.

Wenn uns ein Komet treffen sollte, habe ich keine Angst, wissen Sie

Dass du sicher eine Rakete erwischst, wir werden überleben,

Selbst wenn es einen Tsunami gibt, das Ende der Welt, wissen Sie,

Solange du mich liebst, werde ich dich lieben.

Und wenn es dir schwer fällt zu sehen,

Ich bin da, um Sie aufzuklären.

Und wenn du nicht mehr an dich selbst glaubst,

Ich bin da, um Sie zu motivieren.

Tam-taca-tum-bye, komm her,

Deine Stimme ist eine Geige in meinem Herzen,

Tam-taca-tum-pa, ich würde dich summen,

Du bist der Chor meines Lebens.

Sitze neben dir,

Sitze neben dir,

Mit dir werden die Nächte schöner,

Die Sonne geht in deinen Augen auf.

Sitze neben dir,

Sitze neben dir,

Mit dir werden die Nächte schöner,

Die Sonne geht mit dir im Bett auf.

Te-aștept, iubito, zi de zi,

cu dorul greu ce nu mai moare,

în gândul meu tu încă vii,

chiar dacă taci, chiar dacă doare.

Mi-e dor de ochii tăi senini,

ca două ceruri fără nor,

și nopțile-mi devin lumini

când te visez ușor, ușor.

Te port în suflet ca pe-o stea,

lumina mea din întuneric,

și tot ce am în viața mea

e dorul tău... adânc ,puternic.

N-aș crede nici în mii de ploi

că tu m-ai fi lăsat vreodată.

Te simt aproape, printre noi,

chiar dacă ești departe, fată.

Și te iubesc cum nu știu mulți:

cu rugă-n piept și pași tăcuți.

Cu lacrimi calde, cu răbdare,

cu tot ce-n inimi nu dispare.

Și-oricât va fi să nu te știu,

nici timpul nu mă poate frânge.

Te-aștept cu brațele pustii...

dar dragostea din mine plânge.

Te-aștept cu gândul ne-ncetat,

cu sufletul în rugi plecate,

căci știu: iubirea n-a plecat,

doar s-a retras, puțin, în spate.

N-ai cum să fi uitat de noi,

căci ce-am simțit n-a fost de-o zi.

Ai fost lumina dintre ploi,

și steaua mea, și zori târzii.

Mi-e dor de glasul tău curat,

de râsul cald, de liniștire.

Mi-e dor de ochii de păcat

cu cer albastru și iubire.

Și nu te judec că-ai tăcut —

eu știu că n-ai plecat cu ură.

Poate-ai căzut, sau ai pierdut

o parte-n lupta cea mai dură.

Dar te iubesc cum nimeni nu-i

în stare azi să mai iubească:

Mi aș bate inima -ntr -un cui

Ca ochii tăi să o citească...

Și-aș sta o viață să te-aștept,

Sa vi la mine-n pași de lună

să fim acolo unde drept

iubirea nu mai e nebună.

Frânturi de imagini mi se varsă-n priviri

Nu știu! E real, vis sau amintiri?

Atingeri oarbe, străine, încât Nu știu!

Îs mângâieri sau mă jupoaie de viu? 

Mă trezesc singur pe pustii uitate, 

Adieri calde dau viață pășunii-izolate,

Lanuri verzui, crude, dansează pe sonate

Sub soare, în valuri, curat străluce,

Încât aurul a rugină aduce. 

Nu poate fi vreun Empireu, 

Căci M-a izgonit și din Antreu,

Dar mai divin se simte locu-n suflare,

Ce mă topește-n amor cu văpaie. 

Un soare ca Deus mă orbește cu amor,

Îi simt atingerea până-n a sufletului fior,

Mă las pradă lui până-n a măduvei oscior,

Dragostea-i mă-nconjoară, curat nor. 

Timpul se spânzură, Universul se prăbușește, 

Buzele-i moi suflarea-mi oprește,

Orice urmă de viață-mi sfârșește, 

O nouă existență de-a pururi ne unește. 

Cerul se topește, pășunea se înalță, 

Culorile-n esență se-amestecă-ntr-o substanță, 

Se varsă limpede-n a lui iris divin,

Precum suflarea-i pură pe deplin. 

Râsu-i melodios, simfonia perfectă, 

Privirea-i luminează un sincer amor,

Cu-mbrățișări și sărutări mă delectă,

Pentru singura dată mi-e teamă c-am să mor. 

Alergăm râzând în apogeu de fericire,

Suflete nevinovate, dansăm valsuri goi,

Uităm de tot, știm doar iubire,

În Cosmos am rămas noi doi. 

Ne rostogolim pe iarba fină,

Pânză de cașmir, 

Îi simt trupul, catifelat trandafir,

Capu-l culc unde pieptu-i se termină. 

Trec zile, trec nopți,

În brațe-i voi sta-n veci,

Ne-ngână stele, ne îngână toți,

Căci li-s dragostele seci. 

Nicicând nu se sfârși amorul,

Nu-i fantezie, nu e vis,

Iubirea nu-și va lua zborul, 

E mai mult ca-n Paradis. 

O eternitate vom petrece împreună, 

Mă las adânc în strânsa-i-mbrățișare,

Lasă Moartea să apună, 

Să-și găsească altă-nfățișare. 

Sub mângâieri și cântece adormitoare,

Închid ochii și-l sărut cu sete,

Nimic, nici Deus nu va să ne separe,

Amorul nostru-i fără moarte!

Sub tălpi, nu e pământ.
E pielea celor plecați,
întinsă peste oasele unei rugăciuni
care n-a mai ajuns la cer.

Țărâna visează.
Se mișcă noaptea,
își schimbă poziția în somn,
așteaptă o respirație veche
să-i spună că e iarăși vie.

Dar nimeni nu se mai întoarce
în trupul în care a murit.

Oh suflet drag,

In miez de noapte iar nu dorm 

Si dupa el tanjesc

Cu foc in inima 

Si aspru regret

Ma gandesc ce ar fi fost ?

Unde am fi ajuns ? 

Dar oare ...? 

Si iar ma trezesc 

Ca am uitat sa traiesc 

 În amintiri ma pitesc 

Doar acolo siguranta gasesc 

Si caldura iluzorie primesc 

Cand doar de fapt ma amagesc ...

Ma cobor si nu reusesc 

Sa mai ating stele ce lucesc 

În înaltu" ceresc ...

Si aleg 

A vedea ce mi-ai daruit 

Si mereu invatat 

Sa rad,

Sa zambesc,

Sa i-au viata la misto,

Si sa traiesc frumos,

Caci cu amintirile am sa traiesc 

Si dupa cum mi ai spus

Cand n-am sa mai fiu  

O viata frumoasa 

In urma am sa las 

Presarata cu momente de haz

Si zambete cand e necaz 

Caci cu veselie am trait 

Fara regrete si amagiri

Nu cu lacrimi amare 

Cu parfumul greoi incarcate

Al unor trairi de mult uitate.

Copile,

Copilul meu din univers,

ce mamă m-ai ales…

Eu te înțeleg de-ți pare greu,

un simplu,, mulțumesc,,

Scopul și intenția

ce le am in viața mea

o să fac curat în mine,

vreau eliberarea ta.

Și-n a ta călătorie

vei avea un drum ușor.

Eu voi face alchimie

pe ce-a fost și ce-o să fie.

Și protecție îți pun

în curata-ți energie.

Tot ce e din neiubire

nu se apropie de tine.

Tot ce e nevindecare

pe loc se alchimizează

și se întoarce către tine

sănătate ca o haină.

Tot ce spun sau scriu acum

este literă de lege

În a ta călătorie,

drumul tău e armonie.

Vei păși doar prin iubire

și nimic nu te atinge,

doar o altă energie

ce se simte-n armonie

„Cheia ta” se află-n tine,

tu îi știi locul cel mai bine.

Înainte să mă-ntrebi,

doar privește adânc în tine.

Da, rămâi observator

la tot ce te înconjoară,

și tăcerea ta să fie

calea ta interioară.

Predarea ți-e vindecare

spre drumul ce duce-n tine,

și centrarea ta să fie

forța ta în acțiune.

Ți-aș putea scrie volume

cu mii de cuvinte clare,

dar această poezie

astăzi ți-a deschis „canale”.