[ O clipă... ]
fragment
...
Tu Doamne, dă-mi te rog o clipă
Să-i las o floare-n al meu gând
Și lasă-mi Doamne după mine
Cuvintele pe-al meu mormânt…
Iar frunzele să mă citească
Într-un vânt de toamnă amețitor
Gândul meu să îi șoptească
Că m-am stins numai o clipă,
Și am să revin ...
De al ei dor.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / ISBN: 978-973-0-32645-1 - Toate drepturile rezervate)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Aurel Alexandru Donciu
soapte, gheață, poezii, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Дата публикации: 3 января 2022
Просмотры: 1296
Стихи из этой категории
Lume interioara
Departe sunt de ochii tăi,
Departe sunt de tine
Şi m-am pierdut pe undeva,
M-am rătăcit în mine.
M-or scoate poate-n viitor
Să văd lumini şi soare,
Dar astăzi, mă prefer aici -
În lumi interioare.
M-or scoate ochi păienjeniţi
De-aceiaşi disperare.
Vom căuta cu-acelaşi gând
O cale de salvare.
Mersul trenurilor
Speranțe, iluzii, dorințe, concluzii
Asta e viața
Un echilibru dezechilibrat pe alocuri
Un incert continuu întrerupt brusc
De, asta e viața
Citește ‘’Pax magna’’
Poate-nțelegi cine ești
O balanță între bun și rău
Între urât și frumos
Între-nțelept și prost
Oricum ești o stație nicăieri
Un început deja sfârșit
Doar o cărare
Trenul merge împins de etern
Nu aștepta în gară
Ești locomotivă sau vagon?
Un tren sau o gară?
Cum ești?
Schimbă macazul spre tine
Însoțește-te cu-aceeași directie
Ascultă-ți instinctul și mergi
Nu aștepta nimic
Mersul trenului îl decizi tu
5 minute , o eternitate
Ți-am scris. Așteptam un răspuns de la tine.
Mi-ai scris înapoi. Ce zâmbet frumos mi-a apărut pe buze,
M-a făcut să mă gândesc la noi,nu doar la mine,
M-a făcut să uit de scuze.
Ne știm de-abia de 5 minute,
Dar simt ca te cunosc de atât amar de timp…
Deja simt ca te iubesc.
Poate o fi doar de un moment,
Dar mă atragi încet, încet și pic cu pic
Doamne, ai părul ăla care mă face să înnebunesc
Mai lung decât al meu,șaten, oare să ți-l pocesc?
Figură slabă și un chip inocent ca de înger,
Îmi vine să îți spun că n-am deloc plângeri.
Sper să-mi fii vis în noaptea asta rece de iarnă
Fiindcă distanța îmi șoptește
Că dorința ta de lumină către mine aleargă
Îmi șoptește, îmi șoptește…
“Du-te la el,du-te înconjoară-l cu ale tale mâine!”
Dansul Stelelor: Ecou al Dragostei Eterne
În grădina dragostei noastre,
Oceanul inimii tale mă învăluie,
Stelele dansului nostru strălucesc,
Focul pasiunii ne arde, tandru și fierbinte
Cu aripile tandreței, ne îmbrățișăm,
În raiul din brațele tale mă pierd,
Pe calea stelelor, călătorim împreună,
Harfa iubirii ne însoțește, dulce și sublimă
Extazul ne învăluie în serenadele nopții,
În idila noastră, găsim liniștea și armonia, fulgii de iubire cad în jurul nostru
Pâinea dulce a împăcării ne hrănește inimile
Cu fascinație și înălțare, te privesc,
În melancolia dulce a clipei, te iubesc,
Înfrigurat de dorința de a fi alături de tine,
În lumea noastră, dragostea este eternă și divină
Nu vrei
Am căzut .
Psihicul mi-e la pământ
Fără tine Sunt un tâmp
Și cât as vrea sa te urăsc
Sa te urăsc ca sa nu te mai iubesc
Sa te urăsc ca sa pot sa supraviețuiesc
Sa te urăsc ca sa nu mor cât trăiesc
După atâta amar de vreme
Sa iubesc alta persoana mi-e lene
Farmecul s-a dus
Și lumea mi-ai sedus
O întrebare am: apoi te voi lasă
Unde ti-e inima când ma vezi așa?
Știi ft bine cum eram eu înaintea ta
Știi ca lumea mea se învârtea in ambianta
Dc m-ai lăsat sa te iubesc
Știind ca nu ești in stare sa ma păstrezi?
Dc continui sa te întorci
Și asupra mea sa te repezi?
Cu ce ți-am greșit sa ma faci sa fiu așa
Când eu am vrut doar să-ți dau iubirea mea ?
Poate ca unii oameni is făcuți sa sufere și sa îndure totul ca a altii sa trăiască in pace
Pacea mea era in brațele tale
Da m-ai alungat fără pic de alinare
M-ai lăsat sa zac plângând Intr-o margine de drum
Și dacă te duci acum, tot acolo sunt:
In lacrimi înecată , cu inima-Ngropata
Cu capul la pământ
Căutând alinare in brațele unui trecător
Dar fără nădejde într-un viitor
Nu ma lua in seama: doar încerc să-mi îngrop amarul
Am vrut sa fim noi
Sa fim noi Versus restu
Și Sa dam peste cap universul
Dar degeaba Ca singura nu am puterea unor doi
Am căzut
Da . Am căzut
Și nu in cap sau mai știu eu unde
Doar psihicul meu e la pământ
Dincolo de trupul meu plecat spre jurământ
Voi încerca sa par tare
Chiar dacă fără tine nu mai am răsuflare
Voi încerca sa par la fel ca in trecut
Chiar dacă știu ca fără tine nu mai pot sa am un nou început
Is versuri scrise plângând
N-o sa le citești oricum
Încercând sa par cine nu sunt
O sa îngrop ce și cum am ajuns
M-ai lăsat știind in ce stare sunt
Și te-ai culcat dormind profund
Ai distrus tot și m-ai lăsat sa ma încrunt
Indiferent fata de ale mele rugi
Tu mergi inainte fara sa parcurgi
Tot ce m-ai lăsat pe mine sa înfrunt
Doar vântul...
Stau și-ascult...
Doar vântul îmi vorbește,
El mi-e prieten cât sunt iară singur.
Stau și-ascult,
Doar foșnet de pădure,
M-am îndepărtat din nou
De lume...
Din nou,doar pașii tăi
Trec tăcuți printre clipe,
Purtați de fluturi albi
Care bat din aripe...
Din nou cu tine-n gând
Stau și-ascult glas de ape,
Din nou mă mai mint
Că ești aproape,
Si iar stau pierdut de timp
Ca o floare de pe câmp,
Care-așteaptă roua zorilor,
Pradă speranțelor...
............................................
Pe cărări ce-au fost,
Vremea e târzie
Si tristeți de toamnă
Rătăcesc,
Ochii tăi de-ntreb
Spun ca mai iubesc,
Unde ești ??...
Să te caut, iar pornesc...
Lume interioara
Departe sunt de ochii tăi,
Departe sunt de tine
Şi m-am pierdut pe undeva,
M-am rătăcit în mine.
M-or scoate poate-n viitor
Să văd lumini şi soare,
Dar astăzi, mă prefer aici -
În lumi interioare.
M-or scoate ochi păienjeniţi
De-aceiaşi disperare.
Vom căuta cu-acelaşi gând
O cale de salvare.
Mersul trenurilor
Speranțe, iluzii, dorințe, concluzii
Asta e viața
Un echilibru dezechilibrat pe alocuri
Un incert continuu întrerupt brusc
De, asta e viața
Citește ‘’Pax magna’’
Poate-nțelegi cine ești
O balanță între bun și rău
Între urât și frumos
Între-nțelept și prost
Oricum ești o stație nicăieri
Un început deja sfârșit
Doar o cărare
Trenul merge împins de etern
Nu aștepta în gară
Ești locomotivă sau vagon?
Un tren sau o gară?
Cum ești?
Schimbă macazul spre tine
Însoțește-te cu-aceeași directie
Ascultă-ți instinctul și mergi
Nu aștepta nimic
Mersul trenului îl decizi tu
5 minute , o eternitate
Ți-am scris. Așteptam un răspuns de la tine.
Mi-ai scris înapoi. Ce zâmbet frumos mi-a apărut pe buze,
M-a făcut să mă gândesc la noi,nu doar la mine,
M-a făcut să uit de scuze.
Ne știm de-abia de 5 minute,
Dar simt ca te cunosc de atât amar de timp…
Deja simt ca te iubesc.
Poate o fi doar de un moment,
Dar mă atragi încet, încet și pic cu pic
Doamne, ai părul ăla care mă face să înnebunesc
Mai lung decât al meu,șaten, oare să ți-l pocesc?
Figură slabă și un chip inocent ca de înger,
Îmi vine să îți spun că n-am deloc plângeri.
Sper să-mi fii vis în noaptea asta rece de iarnă
Fiindcă distanța îmi șoptește
Că dorința ta de lumină către mine aleargă
Îmi șoptește, îmi șoptește…
“Du-te la el,du-te înconjoară-l cu ale tale mâine!”
Dansul Stelelor: Ecou al Dragostei Eterne
În grădina dragostei noastre,
Oceanul inimii tale mă învăluie,
Stelele dansului nostru strălucesc,
Focul pasiunii ne arde, tandru și fierbinte
Cu aripile tandreței, ne îmbrățișăm,
În raiul din brațele tale mă pierd,
Pe calea stelelor, călătorim împreună,
Harfa iubirii ne însoțește, dulce și sublimă
Extazul ne învăluie în serenadele nopții,
În idila noastră, găsim liniștea și armonia, fulgii de iubire cad în jurul nostru
Pâinea dulce a împăcării ne hrănește inimile
Cu fascinație și înălțare, te privesc,
În melancolia dulce a clipei, te iubesc,
Înfrigurat de dorința de a fi alături de tine,
În lumea noastră, dragostea este eternă și divină
Nu vrei
Am căzut .
Psihicul mi-e la pământ
Fără tine Sunt un tâmp
Și cât as vrea sa te urăsc
Sa te urăsc ca sa nu te mai iubesc
Sa te urăsc ca sa pot sa supraviețuiesc
Sa te urăsc ca sa nu mor cât trăiesc
După atâta amar de vreme
Sa iubesc alta persoana mi-e lene
Farmecul s-a dus
Și lumea mi-ai sedus
O întrebare am: apoi te voi lasă
Unde ti-e inima când ma vezi așa?
Știi ft bine cum eram eu înaintea ta
Știi ca lumea mea se învârtea in ambianta
Dc m-ai lăsat sa te iubesc
Știind ca nu ești in stare sa ma păstrezi?
Dc continui sa te întorci
Și asupra mea sa te repezi?
Cu ce ți-am greșit sa ma faci sa fiu așa
Când eu am vrut doar să-ți dau iubirea mea ?
Poate ca unii oameni is făcuți sa sufere și sa îndure totul ca a altii sa trăiască in pace
Pacea mea era in brațele tale
Da m-ai alungat fără pic de alinare
M-ai lăsat sa zac plângând Intr-o margine de drum
Și dacă te duci acum, tot acolo sunt:
In lacrimi înecată , cu inima-Ngropata
Cu capul la pământ
Căutând alinare in brațele unui trecător
Dar fără nădejde într-un viitor
Nu ma lua in seama: doar încerc să-mi îngrop amarul
Am vrut sa fim noi
Sa fim noi Versus restu
Și Sa dam peste cap universul
Dar degeaba Ca singura nu am puterea unor doi
Am căzut
Da . Am căzut
Și nu in cap sau mai știu eu unde
Doar psihicul meu e la pământ
Dincolo de trupul meu plecat spre jurământ
Voi încerca sa par tare
Chiar dacă fără tine nu mai am răsuflare
Voi încerca sa par la fel ca in trecut
Chiar dacă știu ca fără tine nu mai pot sa am un nou început
Is versuri scrise plângând
N-o sa le citești oricum
Încercând sa par cine nu sunt
O sa îngrop ce și cum am ajuns
M-ai lăsat știind in ce stare sunt
Și te-ai culcat dormind profund
Ai distrus tot și m-ai lăsat sa ma încrunt
Indiferent fata de ale mele rugi
Tu mergi inainte fara sa parcurgi
Tot ce m-ai lăsat pe mine sa înfrunt
Doar vântul...
Stau și-ascult...
Doar vântul îmi vorbește,
El mi-e prieten cât sunt iară singur.
Stau și-ascult,
Doar foșnet de pădure,
M-am îndepărtat din nou
De lume...
Din nou,doar pașii tăi
Trec tăcuți printre clipe,
Purtați de fluturi albi
Care bat din aripe...
Din nou cu tine-n gând
Stau și-ascult glas de ape,
Din nou mă mai mint
Că ești aproape,
Si iar stau pierdut de timp
Ca o floare de pe câmp,
Care-așteaptă roua zorilor,
Pradă speranțelor...
............................................
Pe cărări ce-au fost,
Vremea e târzie
Si tristeți de toamnă
Rătăcesc,
Ochii tăi de-ntreb
Spun ca mai iubesc,
Unde ești ??...
Să te caut, iar pornesc...
Другие стихотворения автора
Te numești “eternitate”!
Peste mine, peste toate
Te numești “eternitate”
Peste gândurile mele
Tu ești toate cele.
Atâtea vise călătoare
Pe poteci nemuritoare
Tu dragoste, divinitate…
Te numești “eternitate”.
Cu toate simțurile mele
Te simt deghizată-n stele
Și-acolo iar te-ndrăgostești
În cer să mă primești.
Infinitul nu se-abate
Și cu-a lui naivitate
Mă disipă gând de dor
Cu chipul tău nemuritor.
Iad îmi ești când mult mă doare
O lume-ntreagă fără soare;
Rai îmi ești, eternitate
Să te uit! – Oh! – Nu se poate!
Te numești “eternitate”!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Nemuritoare - 2
Te scriu cu pietrele de apă
în râuri curgătoare
Să te cunoască și peștii …
și caii ce se-adapă
așa … nemuritoare.
Te scriu cu stelele pe pământ
să se mire de tine și cerul
cât ești de strălucitoare,
Să te iubească cât te iubesc
și să rămâi … nemuritoare.
Te scriu cu dorul meu
pe o inimă deschisă
Să mi te trimit lui Dumnezeu …
ca o flacără aprinsă,
să te știu … nemuritoare.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Tu, ochi al ei...
La podul crucilor se vinde
Un amor de semi-zei,
Iar mâna-mi tremurată prinde
Praf de stele-n locul ei!
Pe un arc de poleială verde
Privește jos tu ochi al ei,
Căci prin stele te tot vinde
Un amor de semi-zei!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
De te-aș scrie
De te-aș scrie, te-aș avea
Într-un cuib de rândunea
Cuibăriți în cioc și pene
Asta-i dragoste, pesemne!
Amândoi și-o rămurică
Să te pierd mi-e tare frică
Pe aleea vântului
La capatul… pământului.
De te-aș scrie, ai cânta
Poezii din cartea mea
Despre noi și-un puișor
Împrejur, în zbor.
Și deasupra tuturor
Desenând pe cer un nor
Cu o notă de iubire
Să le dăm de știre.
De te-aș scrie aceste șoapte…
“Nu mai vreau singuratate”,
Condamnați pe veci să fim…
Să ne iubim!
De te-aș scrie reală ai fi
Tu m-ai iubi…
Eu te-aș atinge,
Și n-aș mai plânge.
De te-aș scrie ai putea
Să înțelegi că… ești o stea
Strofă închinată ție…
Despre ce n-a fost să fie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Fir de ață
Am pus șoapte într-un cub de gheață,
Iar noaptea mi-a pus gheață,
într-un pahar de șoapte,
Pastile de durere,
ale muribundului de mine.
Am pus lacrimi într-un pahar cu gheață
Să le trec prin timp un infinit
Să redenumesc viața printr-un fir de ață
Cu un titlu “ne-am iubit”.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Te numești “eternitate”!
Peste mine, peste toate
Te numești “eternitate”
Peste gândurile mele
Tu ești toate cele.
Atâtea vise călătoare
Pe poteci nemuritoare
Tu dragoste, divinitate…
Te numești “eternitate”.
Cu toate simțurile mele
Te simt deghizată-n stele
Și-acolo iar te-ndrăgostești
În cer să mă primești.
Infinitul nu se-abate
Și cu-a lui naivitate
Mă disipă gând de dor
Cu chipul tău nemuritor.
Iad îmi ești când mult mă doare
O lume-ntreagă fără soare;
Rai îmi ești, eternitate
Să te uit! – Oh! – Nu se poate!
Te numești “eternitate”!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Nemuritoare - 2
Te scriu cu pietrele de apă
în râuri curgătoare
Să te cunoască și peștii …
și caii ce se-adapă
așa … nemuritoare.
Te scriu cu stelele pe pământ
să se mire de tine și cerul
cât ești de strălucitoare,
Să te iubească cât te iubesc
și să rămâi … nemuritoare.
Te scriu cu dorul meu
pe o inimă deschisă
Să mi te trimit lui Dumnezeu …
ca o flacără aprinsă,
să te știu … nemuritoare.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Tu, ochi al ei...
La podul crucilor se vinde
Un amor de semi-zei,
Iar mâna-mi tremurată prinde
Praf de stele-n locul ei!
Pe un arc de poleială verde
Privește jos tu ochi al ei,
Căci prin stele te tot vinde
Un amor de semi-zei!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
De te-aș scrie
De te-aș scrie, te-aș avea
Într-un cuib de rândunea
Cuibăriți în cioc și pene
Asta-i dragoste, pesemne!
Amândoi și-o rămurică
Să te pierd mi-e tare frică
Pe aleea vântului
La capatul… pământului.
De te-aș scrie, ai cânta
Poezii din cartea mea
Despre noi și-un puișor
Împrejur, în zbor.
Și deasupra tuturor
Desenând pe cer un nor
Cu o notă de iubire
Să le dăm de știre.
De te-aș scrie aceste șoapte…
“Nu mai vreau singuratate”,
Condamnați pe veci să fim…
Să ne iubim!
De te-aș scrie reală ai fi
Tu m-ai iubi…
Eu te-aș atinge,
Și n-aș mai plânge.
De te-aș scrie ai putea
Să înțelegi că… ești o stea
Strofă închinată ție…
Despre ce n-a fost să fie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Fir de ață
Am pus șoapte într-un cub de gheață,
Iar noaptea mi-a pus gheață,
într-un pahar de șoapte,
Pastile de durere,
ale muribundului de mine.
Am pus lacrimi într-un pahar cu gheață
Să le trec prin timp un infinit
Să redenumesc viața printr-un fir de ață
Cu un titlu “ne-am iubit”.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)