Zbor,amor,dor
Iubito îmi este dor de tine iar,
Nimic nu este în zadar,
Și am știut că lângă tine pot orice,
Pot chiar să zbor cu aripile ce mi-ai dăruit,
Sau când mi-ai dat sărutul tău...
Iubito mor de dorul tău,
Iți văd în gând surâsul iar,
Îți simt și pașii cei timizi,
Rostesc în gând doar rugaciuni de dragul tău,
Să nu te pierd sau să m-alungi
Și vreau mereu să te sărut
Pe ochii ce par două stânci,
Pe nas,pe gură și pe sânii dulci!
(2 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 2 марта
Просмотры: 104
Стихи из этой категории
Iubire?
Oh,iubire,de ce tu oare nu-mi vorbești?
De ce în ochi nu mă privești?
Mă lași sa stau și singura-n poveste
Oare tu nu vezi ce frig și rece este?
Este atât de frig la tine-n piept
Încât aș sta ca un atlet.
E frig și tare rău îmi este
Că nu faci parte din a mea vieții poveste.
Ea,oare,îți sărută pieptul gol
Sau își joacă al vieții rol?
Ea te iubește așa cum eu fac
Sau îi dai și ei în dar doar flori de mac?
Aș vrea să-ți văd măcar o data ochii goi
Și să-ți măcar cu mana ale tale buze moi.
Sa intru în a ta privire
Și să-mi eman a mea iubire.
La masa mea nu mai sta nimeni și nimic
Doar eu și un pahar în care vin mai pun un pic
M-afund în sângele veninului acela acru
Mă uit la al inimii masacru.
Și rochia aceea roșie ca focul,
Zace jos pentru ca s-a terminat jocul
Jocul aspru al iubirii
Ce nu mă lasă să-mi raspcumpar prețul fericirii.
Astăzi stau aici pe jos și scriu aceste versuri
Și-mi mai creez puține universuri.
Mai stau puțin cu bluza ta la piept,
Până în abis simt ca mă pierd.
Primăvara inimii mele în spaniolă
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
La primavera de mi corazón
Un buen chico, George...
Un chico introvertido, George...
Un chico divertido, George...
Un chico como nunca antes había conocido, George.
Un niño para quien cada atención cuenta, George,
Un chico al que le gustan los poemas, George,
Un niño expresivo y artístico, George,
Un chico que tiene muchas ganas de llevarnos a dar un paseo en la hidromoto, George...
Un chico que realmente quiere que nos sentemos y contemos historias en el picnic, George,
Un chico con quien ir al cine, juega, George,
Un chico de gustos sencillos pero bien elegidos, George,
Un niño valiente y decidido, George,
Un chico al que le gustan las revistas de moda antiguas, George.
Un niño que en cada ocasión trae más flores, dulces, George,
Un chico cuyos poemas me atraen cada vez más, George,
Un niño que escribe, corta y reescribe mil veces hasta expresar exactamente lo que quiere, George,
Un chico con el que voy al vecino que da clases de español, George,
Un niño que, si me quedo atrás en el aprendizaje, también medita en mí, George,
Un chico que escucha más o menos el mismo tipo de música, George.
George, mis recuerdos de ti, de cómo te conocí y de lo mucho que me gustaba cómo escribías, cómo comías pizza, cómo te reías de mis chistes (porque normalmente sólo yo me río), cómo te reías de mí a veces, cómo solíamos caminar por los callejones, cómo ambos íbamos en moto, por la carretera del Sol, superando el límite de velocidad, con el pelo al viento, despreocupados, cómo sabíamos hacernos sentir bien, levantarnos el ánimo, divertirte en los pubs, ir a partidos de fútbol, gritar y escupir semillas, jugar con mi gato Nebelung, dame un bolígrafo que te aburría, lo arreglaría y serías muy feliz. Dulces recuerdos, lástima que te fuiste con no sé qué proyecto en Brasil. No es nada, eras joven, como diría Otilia de "El enigma de Otilia", tenías tus sueños y debías cumplirlos. Hay tantas otras chicas, pero realmente necesitabas ese proyecto. Te entiendo, no lo hacías. déjame muchos poemas, pero los conservaré, su recuerdo florecerá cada vez más cuando los lea, los hojee, cuando disfrute de tus escritos y de lo que quisiste expresar a través de esas líneas.
Fără de rost și gol
Răsare fără rost o altă dimineață
Las gol în patul gol, tot gol să mă primească
Găsesc poate un rost când voi pleca de-acasă
E musai să zâmbesc chiar dacă nu-mi mai pasă
Trec zilele gonind, se-neacă-n nopți tăcute
Doar visele plutind mai vin să mă sărute
Cu buze reci m-ating pe firele cărunte
S-adune albe stoluri în zbor de aripi frânte
Se duce azi ca ieri, tristețea nu mă lasă
Sătul o iau la rost dar plânge la fereastră
Mă-nțeapă fără rost și-apoi îmi râde-n față
Nu știu cum s-o alung, nu cred că mai e șansă
E sufletul plecat, în gol bate-ntr-o poartă
Tot strigă ne-ncetat privit în râs de gloată
Încearcă disperat să-nvingă crudă soartă
Iubind e vinovat, stă fără rost de gardă
Primesc răspunsul gol la întrebări ce-apasă
Să umplu-nlocuiesc un gol cu o fereastră
Scrutând prin ea-i tot gol, doar zarea cea albastră
Deși nu-i nici un nor rămân umblând prin ceață
Se pierde om din om, devine o paiață
Un corp amorf din lut, statuie fără față
Tablou în amintiri, decor lipsit de viață
Trimis în loc străin se vinde într-o piață
Prin vene curge dor lăsând inima stoarsă
S-adune timpul gol scurtând firul de ață
Lipsit de noi mă dor toți pașii către casă
Doar Ea mi-ar umle gol în rostul meu de viață
Prada-m căzut!
Am prins o rază de lumină
Pe care vreau să o primești,
Să-ți lumineze în întuneric
Și calea s-o găsești să ieși
Aș vrea să-ți mângâi inima
Cu sentimente de iubire,
Dar te-ai închis în carapace
Și te-ai legat cu mii de fire
Nu știu cum să ajung la tine
Să-ți răscolesc vreo amintire,
De când eram îndrăgostiți
Și mă visam să-ți devin mire
Prea repede ne-am depărtat
Fără s-avem motiv întemeiat,
Prada-m căzut la bârfa lumii
Și tot ce-a fost s-a destrămat
Suntem ca doi necunoscuți
Ce nu-și răspund la telefon,
Iar mulți cu răutate-mi spun
Că din iubit am devenit bufon
Mă rog s-avem înțelepciune
Și mâna să ne-o întindem iar,
Pe care să ne punem verighete
Și să scăpăm de-al nost' amar!
Verde
E atâta verde pretutindeni azi,
De parcă-mi cresc şi mie frunze,
Picioarele le simt doi falnici brazi,
Ce între ramuri inima îmi strânge.
Atâta sevă în coaste-mi clocoteşte,
Mi-e trupul ridicat spre cer de rădăcini,
De tine nu-mi parvine nici o veste,
Căci înfrunzind, am devenit străini.
Mă pasc şi ciute şi gazele,
Pe braţe păsări cuib îşi fac,
Mă înalţ în zbor sincron cu ele,
Foşneşte-n mine frunza, iar eu tac.
E atâta verde pretutindeni azi,
Smarald e cerul şi îmi e pupila,
Mi-s toţi copacii din pădure camarazi,
Şi împărţim frăţeşte clorofila.
RÂURILE TĂCERII ȘI LUNA DE HÂRTIE
Trecând râurile tăcerii pe sub luna de hârtie
La cumpăna visului nebănuit de nimeni
am lăsat mărturie urmele petalelor de flori de iasomie
Erau singurele rămase în palmele mele după atâtea ploi
Dar parfumul lor, penetra pâna și prin pietrele de granit
Adunate geometric în podul arcuit care uneori îmi cânta…
Era ca un fluierat hoinar, pornit de pe buzele râului
Peste arcadele smulse din orbitele vechilor ziduri
peste care nimeni nu poate trece de două ori
Rămân în urmă tăceri, iar luna de hârtie se face scrum
Purtat în cercuri de alte râuri, peste alte tăceri și alt drum
(Pe Pont D’ Avignon)
Другие стихотворения автора
Alt poem de iubire nebună
Iubita mea,
Să știe lumea-ntreagă,
De-a mea iubire pentru tine,
Iar pentru cei ce-ntreabă cu rost,
Sau mai degrabă fără rost,prostește,
Cine-i nebunul care își declară nebună a sa iubire,
Ori nu cumva iubirea este bună
Iar el este pierdut cu firea?
Iubita mea,ieri te-am ținut de mână,
Și m-am simțit plutind pe Lună,
Nu-i Luna astrul celor ce se declară îndrăgostiți?
Ba da,dar noi suntem cu mult mai diferiți,
Tu ești regina nopții ce trece liniștită
Pe la Unirii,piața bine cunoscută,
Iar eu rătăcitorul Cavaler îndrăgostit,
Știi bine că ți-am povestit!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tăcerea iubirii
Cei ce cred că iubirea-i zgomot
Sau paradă cu fanfară militară
Cu daruri din aur,cumparată
Cu alte cuvinte furată
Cu mulă emfază,exagerări în cascadă,
Fățarnică dovadă de suprafață
Ei bine,se-nșală!
Iubirea-i suferința în tăcere,
E simplă,curată,frumoasă de la prima vedere,
Nimic nu cere,
Pășește pe cale domol,
Fără vorbe-ncrezute ori slute
Vrea să sărute obrazul iubitei
Și-atât!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ireversibilitate
Ireversibil este te iubescul!
Cum poți să-ți ceri iubirea înapoi
Odată ce-ai pierdut-o dusă este..
Cine-ti va pune lacrimile înapoi?
Ireversibil este timpul
Și visele sau vremea irosită,
Astăzi puteai să mă iubești cu mii de dulci săruturi
Dar ai ales să pleci pe ușa ce-ai deschiso...
Sper să revi cu alte noi speranțe
Să faci să viețuiască iar sărutul
Ce mort îl ții pe buzele-ți frumoase,
Dar reci și nemișcate,pedepsite.
(8 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Vasilica
Nu-mi amintesc în viața asta
Nimic frumos deasupra ta,
Nici vreo iubire sau vreun amor
să strălucească,
Așa cum tu ai strălucit!
Frumoasă ești, fermecatoare
Precum doar în povești sunt zânele,
Acum pot spune că prin tine,
Eu muritorul,am primit
Ceva ce-mi este mult deasupra
Și fericirea dar și zâna mea !
Te voi iubi clipă de clipă,
Cu siguranță așa va fi
Căci nu-i pe lume o iubită
Așa frumoasă, delicată sau plină de lumină,
Cum ești, ai fost cu siguranță vei mai fi!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce dacă!
Ce dacă ți-ai trimis amorul departe...
Întorcându-ți spatele,plecând
Zâmbind,tăcând!
Vai și ce liniște de mormânt lăsând...
Nemaiputând a-ți spune nimic...
O mulțime de clipe nenăscute
Ce doreau să-ți fie umile le-ai umilit,
Atâtea speranțe închipuite au dispărut înecate subit!
Ce poți face când soarta îți răpește totul necuvenit,ilicit?
Atâtea cuvinte am omorât în gând!
Ce să fac cu atâta iubire devenită otravă acum
Căci nimeni nu-ți poartă chipul
Nici ochii nici glasul nici pasul?
Vai ce blestem e iubirea!
Antidotul e nesimțirea,
Să poți omorî amorul când dezertează, lașul..
Neștiind că iubirea doare mult prea tare când moare,
Si nimeni și nimic nu are alinare de împrumut...
Fericire,
Unde-i dulcele tău sărut?
Efemere și mincinoase au fost promisiunile tale toate,
Visele ți le-am trimis
Sperând și crezând că vei reveni curând,
Și-atât!
(4 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Zbor
Iubita mea frumoasă
Sunt eu demn de iubirea ta aleasă?
Aceea care pleacă de la tine
Și mă-mpresoară lăsându-mă fără cuvinte?
Eu cerșetorul iubirilor pierdute?
E-adevarat am mai mereu cuvintele la mine
Am și dorința de-a ne iubi cuminte,
Am vrut mereu să fugi cu mine
Neștiind că asta nu se poate
Poate mâine!
Iubita mea e vremea fericirii noastre
A Mântuirii prin dragoste,credință și jerfelnicie,
Ce pot eu să-ți ofer fără să se sfârșească?
Averi sau bani știi bine că nu am,
Dar am ceva ce rar găsești la cei ce au averi și bani...
Știi bine ce spune Hristos celui care căra averea la vedere,
Cu slujitori și multele căruțe,
De vrei desăvârșirea vinde toate
Și urmează mie!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)