Romanță de toamnă
Cad frunzele galbene,trec clipele...
Copacii-și plâng nostalgic copiii când pleacă,
Ce mor să renască..
Și-așteaptă ca iarna să treacă!
Speranța nu moare ușor...
Iar noi stăm departe visând,
Visarea e gratis vinu-i mai scump,
Și totuși iubirea nu pleacă curând!
Romanța aceasta-i chiar toamna frumoasa!
Privește-o mereu,privește-o dimineața..
Căci toamna zâmbește și cântă-n apus,
Concertul de toamnă nu-i trist cum s-a spus,
Doar dragostea noastră are aceleași culori,
Iubirea nu-i anotimp muribund,
Tristețea ascunde-un fior,
Căci toamna-i romanță de vrei, Sau mai degrabă un cântec de amor!
(3 noiembrie 2022 Horia Stănicel)
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 15 сентября 2023
Просмотры: 591
Стихи из этой категории
Fuga de destin
Din groapa suferinței,
Eu azi am renăscut.
Pun capăt umilinței,
Bun lucru am facut...
În iad am coborât,
Era-ntuneric purpuriu...
Atâta am fugit,
Cu gândul să nu fiu...
Trezindu-mă, totuşi eram...
Şi nu contează ca fugeam...
Singurătate
Trist am ajuns acum înspre amurg,
Să mă ascund la mine-n casă,
Odaia sumbră kilometric s-o parcurg,
Iar glasul să mi-l sting din fașă.
De câțiva ani nu mă cunoaște poarta,
Iar barba-mi mătură podeaua,
O scurtă linie mi-i astăzi toată harta,
Iar ceru-mi este nefiresc perdeaua.
Dar nici așa nu pot să fiu de tot uitat,
Că-mi croncăne la geam un corb anost,
Și-apoi cu ochiul negru și corpul dezpănat,
Îmi cere ca să-și facă pervazul adăpost.
Se mai aude vag la gard câte-un vecin,
Ce-i curios să știe unde-mi țin cadavrul,
Îl las s-aștepte căci timp mai am puțin,
Și-apoi o să-i donez și trupul și năravul.
Dar azi îmi vine ca să petrec cu ciudă,
Să sparg ca un bețiv tavanul și podeaua,
Să râd de voi, ascuns sub iarba crudă,
Și învelit de rouă să-mi savurez cafeaua,
Iar hohotul de râs doar moartea să-l audă,
Să vină furibund să-mi prăbușească steaua.
Un ultim dans...
E altă noapte sub aceeași lună,
Și stau la masă lângă geam,
Și-n persistența mea nebună,
În dosul lunii ascunsă te zăream.
Parfumul tău pe haine-l simt,
Și mă gândesc să-ți scriu scrisoare,
Dar te-ai mutat și așa presimt,
Că adresa ta e dincolo de soare.
Mă uit pe geam și tainic ninge,
Iar gândul viscolește-n mintea mea,
Și văd cum cineva te-mpinge,
Și cazi în neant din stea în stea.
Afară două umbre grațios dansează,
Îmbătrânesc privind acest spectacol,
Iar muzica îmi ține mintea trează,
Și simt c-o să se-ntâmple un miracol.
Dar brusc un crivăț cu miros de frică,
Privirea îmi îngheață în fereastră,
Și dansul umbrelor îl văd prin sticlă,
Iar lumea lor e ca și lumea noastră.
Atâta nostalgie îmbrăcată-n iarnă,
Un ultim dans pentr-un uitat holtei,
Și din tavan a început să cearnă,
Cu inimi suferinde de tinere femei.
PURITATE
Gândindu-mă la tine eu
Te privesc tăcut-mirată;
Sărutându-ți fruntea ta
În noaptea mea uitată.
Tu ești cerul meu senin
Plin de stele luminoase,
În noaptea ce se perindă lin
Ce-mi scânteie în ochii mei raze.
Iubirea mea ești tu,
Cerule, senin, albastru,
Cel ce-nrourezi pământu
Umplându-l de verdeață.
Mea culpa
Mă simt vinovat pentru lume,
Pentru boli, urgii și războaie,
Pentru acele generații postume,
Ce-au creat un colos cu picioare de paie.
Mă simt vinovat pentru vină,
Pentru orice dezastru voit,
Pentru omul lipsit de lumină,
Din care treptat am murit.
De liber arbitru mă fac vinovat,
De pruncii uciși nenăscuți,
De neîncetatul chin și oftat,
De voi cei umili și desculți.
Mă fac, de Creație, la fel, vinovat...
Provocați-mi în cer un potop,
Doar Fiul să-mi fie salvat,
Să vă ducă pe toți în alt loc.
Acum oameni mulţi în stradă,
Acum oameni mulţi în stradă,
Cu toţii manifestează.
Stau în noapte şi ei ţipă,
Spun că de nimic nu au frică.
Însă mai târziu în noapte,
Se întâmplă multe fapte.
Protestul degenerează,
Şi mulţi se scandalizează.
Jandarmii îi atacă cu pietre,
Şi se iscă violenţe.
Şi dintr-un paşnic protest,
Se transformă în violent.
Şi uite aşa dintr-o dată,
Mulţimea e amendată.
Iar cei mai recalcitranţi,
Sunt bătuţi şi maltrataţi.
Fiindcă s-au dat cu petarde,
Şi au făcut fapte grave.
Au acum multe dosare,
Şi multe amenzi penale !
Fuga de destin
Din groapa suferinței,
Eu azi am renăscut.
Pun capăt umilinței,
Bun lucru am facut...
În iad am coborât,
Era-ntuneric purpuriu...
Atâta am fugit,
Cu gândul să nu fiu...
Trezindu-mă, totuşi eram...
Şi nu contează ca fugeam...
Singurătate
Trist am ajuns acum înspre amurg,
Să mă ascund la mine-n casă,
Odaia sumbră kilometric s-o parcurg,
Iar glasul să mi-l sting din fașă.
De câțiva ani nu mă cunoaște poarta,
Iar barba-mi mătură podeaua,
O scurtă linie mi-i astăzi toată harta,
Iar ceru-mi este nefiresc perdeaua.
Dar nici așa nu pot să fiu de tot uitat,
Că-mi croncăne la geam un corb anost,
Și-apoi cu ochiul negru și corpul dezpănat,
Îmi cere ca să-și facă pervazul adăpost.
Se mai aude vag la gard câte-un vecin,
Ce-i curios să știe unde-mi țin cadavrul,
Îl las s-aștepte căci timp mai am puțin,
Și-apoi o să-i donez și trupul și năravul.
Dar azi îmi vine ca să petrec cu ciudă,
Să sparg ca un bețiv tavanul și podeaua,
Să râd de voi, ascuns sub iarba crudă,
Și învelit de rouă să-mi savurez cafeaua,
Iar hohotul de râs doar moartea să-l audă,
Să vină furibund să-mi prăbușească steaua.
Un ultim dans...
E altă noapte sub aceeași lună,
Și stau la masă lângă geam,
Și-n persistența mea nebună,
În dosul lunii ascunsă te zăream.
Parfumul tău pe haine-l simt,
Și mă gândesc să-ți scriu scrisoare,
Dar te-ai mutat și așa presimt,
Că adresa ta e dincolo de soare.
Mă uit pe geam și tainic ninge,
Iar gândul viscolește-n mintea mea,
Și văd cum cineva te-mpinge,
Și cazi în neant din stea în stea.
Afară două umbre grațios dansează,
Îmbătrânesc privind acest spectacol,
Iar muzica îmi ține mintea trează,
Și simt c-o să se-ntâmple un miracol.
Dar brusc un crivăț cu miros de frică,
Privirea îmi îngheață în fereastră,
Și dansul umbrelor îl văd prin sticlă,
Iar lumea lor e ca și lumea noastră.
Atâta nostalgie îmbrăcată-n iarnă,
Un ultim dans pentr-un uitat holtei,
Și din tavan a început să cearnă,
Cu inimi suferinde de tinere femei.
PURITATE
Gândindu-mă la tine eu
Te privesc tăcut-mirată;
Sărutându-ți fruntea ta
În noaptea mea uitată.
Tu ești cerul meu senin
Plin de stele luminoase,
În noaptea ce se perindă lin
Ce-mi scânteie în ochii mei raze.
Iubirea mea ești tu,
Cerule, senin, albastru,
Cel ce-nrourezi pământu
Umplându-l de verdeață.
Mea culpa
Mă simt vinovat pentru lume,
Pentru boli, urgii și războaie,
Pentru acele generații postume,
Ce-au creat un colos cu picioare de paie.
Mă simt vinovat pentru vină,
Pentru orice dezastru voit,
Pentru omul lipsit de lumină,
Din care treptat am murit.
De liber arbitru mă fac vinovat,
De pruncii uciși nenăscuți,
De neîncetatul chin și oftat,
De voi cei umili și desculți.
Mă fac, de Creație, la fel, vinovat...
Provocați-mi în cer un potop,
Doar Fiul să-mi fie salvat,
Să vă ducă pe toți în alt loc.
Acum oameni mulţi în stradă,
Acum oameni mulţi în stradă,
Cu toţii manifestează.
Stau în noapte şi ei ţipă,
Spun că de nimic nu au frică.
Însă mai târziu în noapte,
Se întâmplă multe fapte.
Protestul degenerează,
Şi mulţi se scandalizează.
Jandarmii îi atacă cu pietre,
Şi se iscă violenţe.
Şi dintr-un paşnic protest,
Se transformă în violent.
Şi uite aşa dintr-o dată,
Mulţimea e amendată.
Iar cei mai recalcitranţi,
Sunt bătuţi şi maltrataţi.
Fiindcă s-au dat cu petarde,
Şi au făcut fapte grave.
Au acum multe dosare,
Şi multe amenzi penale !
Другие стихотворения автора
Dacă vrei
Dacă vrei să-ți scriu declarații de dragoste,
Ți-am scris acum deja!
Doar ți-am spus că dragostea adevărată,
N-are opriri nici minciuni nici promisiuni deșarte,
Are doar dragoste maxim distilată,
Este de esență tare,
Ne are pe noi îndrăgostiți zi de zi,
Până când recea moarte ne v-a despărți...
Nu,nu-s minciuni...
Dacă vrei să-ți scriu declarații de dragoste,
Ți-am scris acum deja,
Dar și atunci când
Ți-am spus că vreau să-ți sărut tălpile goale,
Când te usturau în excursia de la Busteni...
Iar tu mi-ai raspuns,de ce nu!
Dacă vrei,dacă vreau,dacă vrem..
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fetița de la strungă
Tu ești fetița de la strungă
Poate greșesc,de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
Ești fata zeului de peste dealuri
Sau poate ești fetița Cerului fără sfârșit,
Eu cred la fel de bine și așa...
Ori ești adusă de vânturile verii
Căci barza vara te-a adus...
Astăzi tu ești cea mai frumoasă pentru mine
Și știu că zilnic pot să-ți spun
Că te iubesc,
Chiar dacă ieri ți-am spus-o
Și îți voi spune iarăși și iarăși
Dar altfel de fiecare dată ,te asigur..
Tu ești fetița de la strungă,
Poate greșesc, de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
(12 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Fără titlu
Iubita mea frumoasă,
Acest poem nu are titlu,
Universal este precum ești tu în frumusețea ta...
Cum poate crede cineva,
Că dragostea nu-i însuși cerul în libertatea sa,
Cu-acel albastru necuprins,
Ce poartă norii cei pufoși
Și care capătă ciudate forme,
Ce par să ne vorbească fără rost?
Dar rostul lor este chiar frumusețea pusă-n ei...
Iubito tu ești fata unor zei,
Știam din prima clipă, cu siguranță am știut,
Căci inima-mi șoptește mai mereu tăcut,
Să te iubesc fără să știu a pierde drumul început,
Iubito crede-mă, eu o ascult!
(4 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Cât de frumoasă ești
(Poem unei necunoscute)
Cât de frumoasă ești!
O știu doar eu și Dumnezeu!
Și-ți spun și ție acum
Cu siguranță știai
Sau poate nu...
Pășesc în urma pașilor tăi
Să-ți sarut talpa piciorului
Ce grațios calcă în visele mele,
Căci fără tine suspin mereu
Dorindu-te,iubindu-te,întrebându-mă cine sunt eu,
Din clipa in care te-am întâlnit,
Și-atât!
(10 septembrie 2023 H.S -Irepetabila iubire)
Iubito,ești icoana mea
Ce este o icoană de nu revarsă valuri de speranță sau iubire?
Și ce-i iubirea dacă n-are o icoană?
Nu-i Dumnezeu o dragoste așa de mare
Care pe toți și toate le cuprinde?
Pe-a mea iubită El mi-a trimis-o s-o iubesc iar ea să mă iubească,
Cu dragoste nemuritoare si veșnică,desăvârșită..
Căci Dumnezeu toate le poate face,
Nu el iubirea naște și o trimite?
Iubito ,prin tine eu îl văd pe Dumnezeu,
Iar Dumnezeu mă vede doar prin ochii tăi frumoși
Pe care ți-i sărut mereu,
Tu fiind icoana mea,
Iar Dumnezeu șoptește tainic
Prin dragostea ce de la tine îmi sosește
Și ne iubim cuprinși de-același Dumnezeu!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Refrenul iubirii
Același "te iubesc" pare refrenul iubirii iubito,
Dar nu-i,te asigur...
Refrenul ești doar tu!
Fară tine iubirea-și pierde refrenul,
Te iubesc este refrenul,
Cum să existe fără tine refrenul iubirii,
Când ceasul amorului își pierde rostul lui?
Pustiul se-ntrevede pretutindeni fără sărutul ce pleacă din tine,
Eu sunt doar un mort viu fără iubirea trimisă-n spre mine,
Fară tine dragostea-și pierde refrenul,
Te iubesc este refrenul ce-i scris pentru tine,
Cum să existe fără tine refrenul iubirii iubito,
Mai caldă e moartea cea rece,urâtă și hâdă
Dacă te iubescul dispare odată cu tine!
(26 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dacă vrei
Dacă vrei să-ți scriu declarații de dragoste,
Ți-am scris acum deja!
Doar ți-am spus că dragostea adevărată,
N-are opriri nici minciuni nici promisiuni deșarte,
Are doar dragoste maxim distilată,
Este de esență tare,
Ne are pe noi îndrăgostiți zi de zi,
Până când recea moarte ne v-a despărți...
Nu,nu-s minciuni...
Dacă vrei să-ți scriu declarații de dragoste,
Ți-am scris acum deja,
Dar și atunci când
Ți-am spus că vreau să-ți sărut tălpile goale,
Când te usturau în excursia de la Busteni...
Iar tu mi-ai raspuns,de ce nu!
Dacă vrei,dacă vreau,dacă vrem..
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fetița de la strungă
Tu ești fetița de la strungă
Poate greșesc,de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
Ești fata zeului de peste dealuri
Sau poate ești fetița Cerului fără sfârșit,
Eu cred la fel de bine și așa...
Ori ești adusă de vânturile verii
Căci barza vara te-a adus...
Astăzi tu ești cea mai frumoasă pentru mine
Și știu că zilnic pot să-ți spun
Că te iubesc,
Chiar dacă ieri ți-am spus-o
Și îți voi spune iarăși și iarăși
Dar altfel de fiecare dată ,te asigur..
Tu ești fetița de la strungă,
Poate greșesc, de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
(12 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Fără titlu
Iubita mea frumoasă,
Acest poem nu are titlu,
Universal este precum ești tu în frumusețea ta...
Cum poate crede cineva,
Că dragostea nu-i însuși cerul în libertatea sa,
Cu-acel albastru necuprins,
Ce poartă norii cei pufoși
Și care capătă ciudate forme,
Ce par să ne vorbească fără rost?
Dar rostul lor este chiar frumusețea pusă-n ei...
Iubito tu ești fata unor zei,
Știam din prima clipă, cu siguranță am știut,
Căci inima-mi șoptește mai mereu tăcut,
Să te iubesc fără să știu a pierde drumul început,
Iubito crede-mă, eu o ascult!
(4 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Cât de frumoasă ești
(Poem unei necunoscute)
Cât de frumoasă ești!
O știu doar eu și Dumnezeu!
Și-ți spun și ție acum
Cu siguranță știai
Sau poate nu...
Pășesc în urma pașilor tăi
Să-ți sarut talpa piciorului
Ce grațios calcă în visele mele,
Căci fără tine suspin mereu
Dorindu-te,iubindu-te,întrebându-mă cine sunt eu,
Din clipa in care te-am întâlnit,
Și-atât!
(10 septembrie 2023 H.S -Irepetabila iubire)
Iubito,ești icoana mea
Ce este o icoană de nu revarsă valuri de speranță sau iubire?
Și ce-i iubirea dacă n-are o icoană?
Nu-i Dumnezeu o dragoste așa de mare
Care pe toți și toate le cuprinde?
Pe-a mea iubită El mi-a trimis-o s-o iubesc iar ea să mă iubească,
Cu dragoste nemuritoare si veșnică,desăvârșită..
Căci Dumnezeu toate le poate face,
Nu el iubirea naște și o trimite?
Iubito ,prin tine eu îl văd pe Dumnezeu,
Iar Dumnezeu mă vede doar prin ochii tăi frumoși
Pe care ți-i sărut mereu,
Tu fiind icoana mea,
Iar Dumnezeu șoptește tainic
Prin dragostea ce de la tine îmi sosește
Și ne iubim cuprinși de-același Dumnezeu!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Refrenul iubirii
Același "te iubesc" pare refrenul iubirii iubito,
Dar nu-i,te asigur...
Refrenul ești doar tu!
Fară tine iubirea-și pierde refrenul,
Te iubesc este refrenul,
Cum să existe fără tine refrenul iubirii,
Când ceasul amorului își pierde rostul lui?
Pustiul se-ntrevede pretutindeni fără sărutul ce pleacă din tine,
Eu sunt doar un mort viu fără iubirea trimisă-n spre mine,
Fară tine dragostea-și pierde refrenul,
Te iubesc este refrenul ce-i scris pentru tine,
Cum să existe fără tine refrenul iubirii iubito,
Mai caldă e moartea cea rece,urâtă și hâdă
Dacă te iubescul dispare odată cu tine!
(26 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)