Teatrul
Azi fărâmă-i cerul,
tristul meu decor
În care regăsesc o notă
de regret și dor,
Făcând în cercuri piruete,
un dans murdar și fantezist
Îmi joc rolul vieții mele …
singur, mut și trist.
În vene-mi fierbe neputința
și în suflet dorul arde
Nu sunt replici să mă-ncerce
și cortina iarăși cade,
Ochii-s ațintiți la stele
prin decorul de carton
Minunate constelații
în lumina de neon.
Pe podeaua veche zace
chip de dor și de tristețe
Peste tot culori de vise
încărcate cu speranțe
Un chip râde și privește
într-o clipă de trecut,
Altul plânge și se pierde
printre oameni … nevăzut.
Am stins luminile în sală
să pot privi ca-ntr-un abis
Crezând că astfel voi fi liber
dar o teamă m-a cuprins,
Teatrul este-un loc de joacă
dintre două fantezii …
Fericirea și tristețea,
două chipuri de copii.
Umbre triste mă provoacă,
să zâmbesc de aș putea
Dar pe scena vieții mele
tot repet: -Nu mă uita!
Pe tavanul plin de stele
teatrul este o galaxie
Sting și ultima lumină,
toate… să-mi rămână mie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Aurel Alexandru Donciu
Cub de gheață, gheață, poezii, teatrul, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Дата публикации: 2 января 2022
Просмотры: 1158
Стихи из этой категории
CAND EȘTI SUPĂRATĂ
Plouă cu regrete de o vreme-ncoace,
Vântul le-ntețește, iar eu stau ca pe ace!
Tu desenezi destinul ținând bine de frâu
Și-ncerci să pui baraj p-al vieții firav râu!
Ți timpul în loc, atât cât îți convine,
Eu cerc ca să țin pasul, dar nu-ți pasă de mine!
Mi-arunci o firmitură de dragoste târzie
Amanetându-mi sufletul ce stă ascuns sub glie!
Profiți când vine noaptea, în razele de lună
Arăți ca și o zână, iar inima-mi suspină
Văzând-te aproape, dar nu te poate atinge
Și azi, ca-ntotdeauna, de dor ea se va stinge!
Cu ce-am greșit eu oare, cu ce te-am supărat,
Vorbește și cu mine sau oare nu-ți mai plac?
Peste supărare lasă astă seară cortina ca să cadă
Fi iarăși fata dulce și mie atât de dragă!
Să nu lăsăm un lucru banal ca supărarea
Să crească între noi cum crește-n tindă floarea!
Aruncă peste dânsa o urmă de iubire
Și vezi cum o să iasă lăstar de fericire!
Ночной Амур
Вот ночь пришла укутав разум,
Она не знает ничего.
Она умеет лишь спускаться,
Беспечным пеплом к нам, на дно.
и вот гуляя под луною,
Два сердца бьются в унисон.
Не нарушая тишину ночную,
Забыв про сладкий, нежный сон.
Часы проходят как минуты,
Минуты... уплывают в миг,
А я держу тебя за руку,
Забыв про тех... и про других.
Вот ночь ушла, и таят звёзды,
Выходит солнце изза гор.
А ты не спишь, гуляешь поздно,
Забыв про дом и родной двор.
В твоих глазах рассвет рисуя,
Дыханьем теплоту даря.
Я обнимая и целуя,
Шепчу: Ты мне одна нужна.
Iubire suprema
Mai presus de stele ajunge o iubire-iubirea de părinte..
Mai sfântă decât cele sfinte,
Mai frumoasă decât un înger,
Mai pura decât fulgul de nea,
În inima noastră are rădăcini uriașe,eterne,
Iar când noaptea se-asterne și pleoapele cad,
Ultimul gând șoptește:,,Puiuț drag,
As vrea sa fiu îngerul care
Din zori pana-n noapte,
Te-acopera cu aripa lui protectoare...
Dar sunt doar un om...
Și lacrima cade,și inima doare...
Un fir de iarbă...
Mi-e sete de tăcerea ce-ți tremură pe buze,
De taina ce tresaltă în trupul tău aprins,
În tine curg izvoare iar ochii-ţi sunt ecluze,
Ce-opresc păcate mute cu lacrimi de nestins.
În ochii tăi de jar sclipesc chemări divine,
Și-n irisul adânc se frâng lumi de mister,
Se naște nemurirea din visurile-ți pline,
Iar eu mă pierd în tine ca nourii prin cer.
Pe buzele-ți de foc se-așterne rugăciunea,
Un cântec fără glas ce suie către zări,
Și-n mângâierea ta își pleacă fruntea luna,
Topind în al meu sânge eterne depărtări.
În palma ta, furtuna, se stinge în lumină,
Și focuri ancestrale îmi ard tăcut în piept,
Tu ești o rugă moartă, dar dulce și divină,
Un dor ce-l port pe buze, și taina ce-o aștept.
Din glasul tău răsare o toamnă-ntreagă-n mine,
Cu frunze de-ntuneric ce cad încet pe trup,
Și-n tine se adună păcate și destine,
În care se revoltă, același pătimaș sărut.
Un cer ce-și pierde norii mi-e sufletul de-acum,
Pe care-l mistui lin, ca jarul într-un vânt,
Tu ești ispita veche ce-mi arde orice drum,
Și-aș vrea să fiu o clipă din timpul tău mărunt.
Dar sunt un fir de iarbă uitat într-o pădure,
Ce-și scrie-n umbra lunii un ultim jurământ,
Că te-oi iubi o viață... iar inima să-ndure,
Tot focul tău, iubito, până voi fi mormânt.
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Cele două surori part..3
În curând ,le atrage atenția tufele impesionante de leandru sălbatic de diverse culori
de pe marginea autostrăzii. Prin geamul deschis pătrunde parfumul dulce-amărui al
florilor.Aristița își roagă sora să oprească mașina să rupă câteva ramuri cu care să îm-
podobească parbizul încălzit de soare.Deosebiții de frumoși erau și lămâii sălbateci ,
plini de fructe și flori .Pe ceul de un albastru senin nu era nici un nor.iar vântul ,pare că
doarme printre ramuri.Se făcuse abia ora 10.00.Soarele ardea generos,iar până acasă
mai era cale lungă .Ștefania începe să-i povestească fapte pe care ,nu și le-ar fi putut
închipui ,cu ceva timp în urmă.
Aristița ,eu nu merg la biserică ,dar cred în Dumnezeu .Mă consider prea păcătoasă
să întru în casa Domnului.Simt nevoia să mă spovedesc ție .Știu că o să te surprindă ceia ce
ai să auzi ,dar cât de bună ești și milostivă , cât de mult mă iubeși ,socot că mă vei ierta.Mă
întreb uneori cum două surori pot fi atât de diferite una de alta .Eu cui îi semăn?Al cui blestem
îl port ?.Dacă ai știi cât mă frământă aceste gândur!...
- Surioară ,dacă așa simți și dacă te va ajuta să te descarci,eu sunt aici să te ascult.A vem
timp destul .Ia să vedem ce te doare cel mai mult!...
-Surioară ,cred că ai să rămâi șocată, dar te rog să ai răbdare până la sfârșit.
-Ai ucis pe cineva ,atunci păcatul e mare !
-Ascultă,te rog ,și apoi ,dacă poți , să-mi dai binecuvântarea ta.Tot ții tu loc de mamaă ,nu?!
-Seriozitatea și gravitatea cu care vorbești chiar îmi dau fiori..Ai conștiința încărcată,se vede.
-Nu neg și am să-ți mărturisesc acum Nu am avut curajul să spun nimănui.Se spune că păca-
tul mărturisit e pe jumătate iertat ,e o vorbă din bătrâni . Când am plecat prima oară ,mai ții minte?
Mi-am făcut prietenii și relații printre cei mai decăzuți oameni ,fără să știu ce hram poartă sau cu se
ocupă .Mă fascina doar că aveau bani mulți ,pe care îi cheltuiau ,făcând risipă .Mă aflam într-un cerc
deocheat din toate punctle de vedere
-Știu ceva despre unul ,Gabi ,erai atrasă de el , îmi spuneai câte ceva ,atât cât voiai tu să știu.
-Gabi era un fost luptător ,după care fetele alergau înebunite,avea bani ,se îmbrăca modern ,
avea mașină scumpă ...Fetele după ce aleargă ?Era ușor penrtu el să cucerească o fată naivă ca mine.
Am fost flatată că m-a ales pe mine ca prietenă.Apoi am aflat că era căsătorit.El era mai tot timpul cu
gașca .Se adunau la o bere ,vorbeau codificat,își dădeau întânliri nocturne.Mai târziu am aflat că puneau
la cale lovituri ,spargeri, șantaje și chiar asasinate foarte bine plătite .Primeau bani grei pentru serviciile
lor ,iar angajatorii rămâneau în umbră ,scpând de concurența din diferite domenii Comenzile curgeau și
banii primiți le permiteau să trăiască în huzur.
-Dar tu ce făceai? Nu prea veneai pe acasă .Îmi spuneai că esti într-o relație și că totul este bine.
Atunci am făcut niște boacăne .Aveam nevoie de niște bani și am împrumutat de la Gabi .Ca șă-și
recupereze banii mi-a propus să le fiu șofer în treburile lor murdare .Așa am devenit părtașă la faptele la
faptele condamnabile.Atacau în special străini pentru valoti și acte ,pentr care cereau răscumpărare
Avea o relație printre polițiști ,încât mulți dintre reclamanți nu erau luați în seamă.După o vreme sunt cău-
tați de poliție .Cineva i-a avertizat ,au intrat în alertă și au fugit în grabă din țară În ace moment nu aveau
bani iar mașinile lor erau sub observație .Le-am oferit mașina mea ,cu condiția să mă ia și pe mine cu ei.
În graba lor ,au uitat să mă ia sau au vrut să scpe de mine ,nu știu Am plecat după ei și i-am ajuns la
Brăila .Când m-a văzut Gabi a devenit furios ,gesticula și înjura ,dar nu știu cărui gând ,s-a liniștit ,s-a
înseninat .Însă sistemul meu de apărare a întrat în alertă .Dacă atunci a-și fi rămas în țară ,nu mai treceam
prin atâtea umilințe ,...suferințe...Le știam planul ,aveau o legătură prin ASIA Mică de unde luau ponturi
pentru jafuri și spargeri .Am ajuns la Istambul și au început să sune telefoanele conform înțelegerilor .
Pe rând toate ofertele au căzut .Banii s-au dus pe nimicuri .Peste o săptămână nu mai erau banii penrtu
hotel și pentru mâncare.
-Te-ai gândit atunci să vii acasă?
-Ba da ,dar nu mai aveam bani .Nu concepeam să te anunț Credeam că sunt la răscruce și mai
speram în miracole .Presimțeam că inevitabilul era posibil .Gabi mi-a spus mai în glumă mai în serios :
-Ștfania ,acm numai tu ne poți scoate din impas ,ce zici ?O femeie poate să facă ușor rost de bani -
va continua
CAND EȘTI SUPĂRATĂ
Plouă cu regrete de o vreme-ncoace,
Vântul le-ntețește, iar eu stau ca pe ace!
Tu desenezi destinul ținând bine de frâu
Și-ncerci să pui baraj p-al vieții firav râu!
Ți timpul în loc, atât cât îți convine,
Eu cerc ca să țin pasul, dar nu-ți pasă de mine!
Mi-arunci o firmitură de dragoste târzie
Amanetându-mi sufletul ce stă ascuns sub glie!
Profiți când vine noaptea, în razele de lună
Arăți ca și o zână, iar inima-mi suspină
Văzând-te aproape, dar nu te poate atinge
Și azi, ca-ntotdeauna, de dor ea se va stinge!
Cu ce-am greșit eu oare, cu ce te-am supărat,
Vorbește și cu mine sau oare nu-ți mai plac?
Peste supărare lasă astă seară cortina ca să cadă
Fi iarăși fata dulce și mie atât de dragă!
Să nu lăsăm un lucru banal ca supărarea
Să crească între noi cum crește-n tindă floarea!
Aruncă peste dânsa o urmă de iubire
Și vezi cum o să iasă lăstar de fericire!
Ночной Амур
Вот ночь пришла укутав разум,
Она не знает ничего.
Она умеет лишь спускаться,
Беспечным пеплом к нам, на дно.
и вот гуляя под луною,
Два сердца бьются в унисон.
Не нарушая тишину ночную,
Забыв про сладкий, нежный сон.
Часы проходят как минуты,
Минуты... уплывают в миг,
А я держу тебя за руку,
Забыв про тех... и про других.
Вот ночь ушла, и таят звёзды,
Выходит солнце изза гор.
А ты не спишь, гуляешь поздно,
Забыв про дом и родной двор.
В твоих глазах рассвет рисуя,
Дыханьем теплоту даря.
Я обнимая и целуя,
Шепчу: Ты мне одна нужна.
Iubire suprema
Mai presus de stele ajunge o iubire-iubirea de părinte..
Mai sfântă decât cele sfinte,
Mai frumoasă decât un înger,
Mai pura decât fulgul de nea,
În inima noastră are rădăcini uriașe,eterne,
Iar când noaptea se-asterne și pleoapele cad,
Ultimul gând șoptește:,,Puiuț drag,
As vrea sa fiu îngerul care
Din zori pana-n noapte,
Te-acopera cu aripa lui protectoare...
Dar sunt doar un om...
Și lacrima cade,și inima doare...
Un fir de iarbă...
Mi-e sete de tăcerea ce-ți tremură pe buze,
De taina ce tresaltă în trupul tău aprins,
În tine curg izvoare iar ochii-ţi sunt ecluze,
Ce-opresc păcate mute cu lacrimi de nestins.
În ochii tăi de jar sclipesc chemări divine,
Și-n irisul adânc se frâng lumi de mister,
Se naște nemurirea din visurile-ți pline,
Iar eu mă pierd în tine ca nourii prin cer.
Pe buzele-ți de foc se-așterne rugăciunea,
Un cântec fără glas ce suie către zări,
Și-n mângâierea ta își pleacă fruntea luna,
Topind în al meu sânge eterne depărtări.
În palma ta, furtuna, se stinge în lumină,
Și focuri ancestrale îmi ard tăcut în piept,
Tu ești o rugă moartă, dar dulce și divină,
Un dor ce-l port pe buze, și taina ce-o aștept.
Din glasul tău răsare o toamnă-ntreagă-n mine,
Cu frunze de-ntuneric ce cad încet pe trup,
Și-n tine se adună păcate și destine,
În care se revoltă, același pătimaș sărut.
Un cer ce-și pierde norii mi-e sufletul de-acum,
Pe care-l mistui lin, ca jarul într-un vânt,
Tu ești ispita veche ce-mi arde orice drum,
Și-aș vrea să fiu o clipă din timpul tău mărunt.
Dar sunt un fir de iarbă uitat într-o pădure,
Ce-și scrie-n umbra lunii un ultim jurământ,
Că te-oi iubi o viață... iar inima să-ndure,
Tot focul tău, iubito, până voi fi mormânt.
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Cele două surori part..3
În curând ,le atrage atenția tufele impesionante de leandru sălbatic de diverse culori
de pe marginea autostrăzii. Prin geamul deschis pătrunde parfumul dulce-amărui al
florilor.Aristița își roagă sora să oprească mașina să rupă câteva ramuri cu care să îm-
podobească parbizul încălzit de soare.Deosebiții de frumoși erau și lămâii sălbateci ,
plini de fructe și flori .Pe ceul de un albastru senin nu era nici un nor.iar vântul ,pare că
doarme printre ramuri.Se făcuse abia ora 10.00.Soarele ardea generos,iar până acasă
mai era cale lungă .Ștefania începe să-i povestească fapte pe care ,nu și le-ar fi putut
închipui ,cu ceva timp în urmă.
Aristița ,eu nu merg la biserică ,dar cred în Dumnezeu .Mă consider prea păcătoasă
să întru în casa Domnului.Simt nevoia să mă spovedesc ție .Știu că o să te surprindă ceia ce
ai să auzi ,dar cât de bună ești și milostivă , cât de mult mă iubeși ,socot că mă vei ierta.Mă
întreb uneori cum două surori pot fi atât de diferite una de alta .Eu cui îi semăn?Al cui blestem
îl port ?.Dacă ai știi cât mă frământă aceste gândur!...
- Surioară ,dacă așa simți și dacă te va ajuta să te descarci,eu sunt aici să te ascult.A vem
timp destul .Ia să vedem ce te doare cel mai mult!...
-Surioară ,cred că ai să rămâi șocată, dar te rog să ai răbdare până la sfârșit.
-Ai ucis pe cineva ,atunci păcatul e mare !
-Ascultă,te rog ,și apoi ,dacă poți , să-mi dai binecuvântarea ta.Tot ții tu loc de mamaă ,nu?!
-Seriozitatea și gravitatea cu care vorbești chiar îmi dau fiori..Ai conștiința încărcată,se vede.
-Nu neg și am să-ți mărturisesc acum Nu am avut curajul să spun nimănui.Se spune că păca-
tul mărturisit e pe jumătate iertat ,e o vorbă din bătrâni . Când am plecat prima oară ,mai ții minte?
Mi-am făcut prietenii și relații printre cei mai decăzuți oameni ,fără să știu ce hram poartă sau cu se
ocupă .Mă fascina doar că aveau bani mulți ,pe care îi cheltuiau ,făcând risipă .Mă aflam într-un cerc
deocheat din toate punctle de vedere
-Știu ceva despre unul ,Gabi ,erai atrasă de el , îmi spuneai câte ceva ,atât cât voiai tu să știu.
-Gabi era un fost luptător ,după care fetele alergau înebunite,avea bani ,se îmbrăca modern ,
avea mașină scumpă ...Fetele după ce aleargă ?Era ușor penrtu el să cucerească o fată naivă ca mine.
Am fost flatată că m-a ales pe mine ca prietenă.Apoi am aflat că era căsătorit.El era mai tot timpul cu
gașca .Se adunau la o bere ,vorbeau codificat,își dădeau întânliri nocturne.Mai târziu am aflat că puneau
la cale lovituri ,spargeri, șantaje și chiar asasinate foarte bine plătite .Primeau bani grei pentru serviciile
lor ,iar angajatorii rămâneau în umbră ,scpând de concurența din diferite domenii Comenzile curgeau și
banii primiți le permiteau să trăiască în huzur.
-Dar tu ce făceai? Nu prea veneai pe acasă .Îmi spuneai că esti într-o relație și că totul este bine.
Atunci am făcut niște boacăne .Aveam nevoie de niște bani și am împrumutat de la Gabi .Ca șă-și
recupereze banii mi-a propus să le fiu șofer în treburile lor murdare .Așa am devenit părtașă la faptele la
faptele condamnabile.Atacau în special străini pentru valoti și acte ,pentr care cereau răscumpărare
Avea o relație printre polițiști ,încât mulți dintre reclamanți nu erau luați în seamă.După o vreme sunt cău-
tați de poliție .Cineva i-a avertizat ,au intrat în alertă și au fugit în grabă din țară În ace moment nu aveau
bani iar mașinile lor erau sub observație .Le-am oferit mașina mea ,cu condiția să mă ia și pe mine cu ei.
În graba lor ,au uitat să mă ia sau au vrut să scpe de mine ,nu știu Am plecat după ei și i-am ajuns la
Brăila .Când m-a văzut Gabi a devenit furios ,gesticula și înjura ,dar nu știu cărui gând ,s-a liniștit ,s-a
înseninat .Însă sistemul meu de apărare a întrat în alertă .Dacă atunci a-și fi rămas în țară ,nu mai treceam
prin atâtea umilințe ,...suferințe...Le știam planul ,aveau o legătură prin ASIA Mică de unde luau ponturi
pentru jafuri și spargeri .Am ajuns la Istambul și au început să sune telefoanele conform înțelegerilor .
Pe rând toate ofertele au căzut .Banii s-au dus pe nimicuri .Peste o săptămână nu mai erau banii penrtu
hotel și pentru mâncare.
-Te-ai gândit atunci să vii acasă?
-Ba da ,dar nu mai aveam bani .Nu concepeam să te anunț Credeam că sunt la răscruce și mai
speram în miracole .Presimțeam că inevitabilul era posibil .Gabi mi-a spus mai în glumă mai în serios :
-Ștfania ,acm numai tu ne poți scoate din impas ,ce zici ?O femeie poate să facă ușor rost de bani -
va continua
Другие стихотворения автора
Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
Prin mine …
Ah, șoaptele astea,
fantome ale trecutului
Mă tot vizitează de parcă aș fi
cel mai bun prieten al lor.
Ca un liliac,
mă las ghidat de ecouri vechi și noi,
printr-un infinit absurd.
Cu unele șoapte îți mângâi părul
într-un miros de trandafiri …
Altele … se aprind în noapte
un lampadar de amintiri …
Sunt șoapte ce-mi zvâcnesc în tâmple
și în inimă un dor.
Și mai sunt câteva … atunci când dorm,
te visez … și zbor!
Rădăcinile unui copac,
ce sug din mine ultima picătură de tine …
Mă las pe-o parte, învelit de umbra lor,
și mă duc departe … prin mine,
să te caut,
cu ele.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Ecouri
Câte ecouri încă pe aripile unei păsări solitare
Cenușie și sclipitoare printre razele de soare,
Și câte ecouri am lăsat înaintea noastră pe pământ
Epicentru al durerii fără trup sau cuvânt.
Câte ecouri de dor șoptesc ochii tăi nedumeriți
Lacrimi triste … și de moarte păianjeniți,
Sorbind veninul cu ochi pierduți printre clipele moarte
Ah … câte ecouri rămase … și triste în noapte.
(Autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - Editura Etnous - 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7)
Tu, ochi al ei...
La podul crucilor se vinde
Un amor de semi-zei,
Iar mâna-mi tremurată prinde
Praf de stele-n locul ei!
Pe un arc de poleială verde
Privește jos tu ochi al ei,
Căci prin stele te tot vinde
Un amor de semi-zei!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Întuneric
Întuneric
Dă-mi la o parte versurile
și șoaptele
Dă-mi la o parte visele
și gândul cum că noi doi.
Dă-mi trupul la o parte
iar palmele de pe umeri-ți goi.
Dă-mi la o parte razele de soare,
O să vezi cum stelele apar pe cer
Și cum lumea se răcește
într-un aprig ger.
Dă-mi la o parte frunzele
de pe al meu pământ,
să vezi cum toate se sfârșesc
în măcinatul morilor de vânt.
Dă-mi totul uitării,
ia-mi totul si lasă-mi nimic.
Dă-le pe toate la o parte
și o să mă găsești așa cum sunt eu,
un fel de… al tău întuneric.
[ O clipă... ]
fragment
...
Tu Doamne, dă-mi te rog o clipă
Să-i las o floare-n al meu gând
Și lasă-mi Doamne după mine
Cuvintele pe-al meu mormânt…
Iar frunzele să mă citească
Într-un vânt de toamnă amețitor
Gândul meu să îi șoptească
Că m-am stins numai o clipă,
Și am să revin ...
De al ei dor.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / ISBN: 978-973-0-32645-1 - Toate drepturile rezervate)
Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
Prin mine …
Ah, șoaptele astea,
fantome ale trecutului
Mă tot vizitează de parcă aș fi
cel mai bun prieten al lor.
Ca un liliac,
mă las ghidat de ecouri vechi și noi,
printr-un infinit absurd.
Cu unele șoapte îți mângâi părul
într-un miros de trandafiri …
Altele … se aprind în noapte
un lampadar de amintiri …
Sunt șoapte ce-mi zvâcnesc în tâmple
și în inimă un dor.
Și mai sunt câteva … atunci când dorm,
te visez … și zbor!
Rădăcinile unui copac,
ce sug din mine ultima picătură de tine …
Mă las pe-o parte, învelit de umbra lor,
și mă duc departe … prin mine,
să te caut,
cu ele.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Ecouri
Câte ecouri încă pe aripile unei păsări solitare
Cenușie și sclipitoare printre razele de soare,
Și câte ecouri am lăsat înaintea noastră pe pământ
Epicentru al durerii fără trup sau cuvânt.
Câte ecouri de dor șoptesc ochii tăi nedumeriți
Lacrimi triste … și de moarte păianjeniți,
Sorbind veninul cu ochi pierduți printre clipele moarte
Ah … câte ecouri rămase … și triste în noapte.
(Autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - Editura Etnous - 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7)
Tu, ochi al ei...
La podul crucilor se vinde
Un amor de semi-zei,
Iar mâna-mi tremurată prinde
Praf de stele-n locul ei!
Pe un arc de poleială verde
Privește jos tu ochi al ei,
Căci prin stele te tot vinde
Un amor de semi-zei!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Întuneric
Întuneric
Dă-mi la o parte versurile
și șoaptele
Dă-mi la o parte visele
și gândul cum că noi doi.
Dă-mi trupul la o parte
iar palmele de pe umeri-ți goi.
Dă-mi la o parte razele de soare,
O să vezi cum stelele apar pe cer
Și cum lumea se răcește
într-un aprig ger.
Dă-mi la o parte frunzele
de pe al meu pământ,
să vezi cum toate se sfârșesc
în măcinatul morilor de vânt.
Dă-mi totul uitării,
ia-mi totul si lasă-mi nimic.
Dă-le pe toate la o parte
și o să mă găsești așa cum sunt eu,
un fel de… al tău întuneric.
[ O clipă... ]
fragment
...
Tu Doamne, dă-mi te rog o clipă
Să-i las o floare-n al meu gând
Și lasă-mi Doamne după mine
Cuvintele pe-al meu mormânt…
Iar frunzele să mă citească
Într-un vânt de toamnă amețitor
Gândul meu să îi șoptească
Că m-am stins numai o clipă,
Și am să revin ...
De al ei dor.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / ISBN: 978-973-0-32645-1 - Toate drepturile rezervate)