Nemuritoare - 2
Te scriu cu pietrele de apă
în râuri curgătoare
Să te cunoască și peștii …
și caii ce se-adapă
așa … nemuritoare.
Te scriu cu stelele pe pământ
să se mire de tine și cerul
cât ești de strălucitoare,
Să te iubească cât te iubesc
și să rămâi … nemuritoare.
Te scriu cu dorul meu
pe o inimă deschisă
Să mi te trimit lui Dumnezeu …
ca o flacără aprinsă,
să te știu … nemuritoare.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Aurel Alexandru Donciu
Cub de gheață, gheață, poezii, nemuritoare, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Data postării: 2 ianuarie 2022
Vizualizări: 1156
Poezii din aceiaşi categorie
Am uitat adresa ei!
Cuvinte scriu pe o hârtie
Și care vreau să fie vers,
Dar ele oare au vreun rost?
Când tu adresa mea ai șters?
M-așez pe banca de sub tei
Unde cândva râdeai cu mine,
Eram studenți și nu știiam
Ce ne rezervă ziua de mâine
Și cum să-ți pui vreo întrebare
Când tânăr ești, intens trăiești,
Și simți că lumea-ți aparține
Având cu tine fata ce-o iubești
Mă uit în stânga și locu-i gol
Și nici în depărtare tu nu ești,
Acum aș vrea să-mi fii alături
Dar din păcate tu-mi lipsești
Cu grijă pielea mi-o ciupesc
Să simt că-s treaz, nu levitez,
Stiloul pe hârtie mi-l îndrept
Și sfatul muzei mele îl urmez
Încep să scriu a mea poveste
Și despre vremi de mult uitate,
De tot ce-a fost și nu mai este
Și adevăruri pe jumătate spuse
Termin ce am avut de scris
Dar n-am cui plicul să trimit,
Că am uitat în timp adresa ei
Și înțeleg târziu...că totul s-a sfârșit!
"Ja, einmal ich träumte" în suedeză
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Ja, en gång drömde
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Jag har aldrig känt mig så lycklig som aldrig förr i mitt liv,
för för första gången ler du tillbaka.
Jag tror inte på drömmar, hur mycket jag än försöker
Men jag hoppas att jag bara ses en dag
vid den lila soluppgången, när vi träffas igen,
samma väg kommer att tas.
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Jag har aldrig känt mig så lycklig som aldrig förr i mitt liv,
för för första gången ler du tillbaka.
Jag tror inte på drömmar, hur mycket jag än försöker
Men jag hoppas att jag bara ses en dag
vid den lila soluppgången, när vi träffas igen,
samma väg kommer att tas.
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Jag har aldrig känt mig så lycklig som aldrig förr i mitt liv,
för för första gången ler du tillbaka.
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Drömmen går mot sitt slut, solen sjönkner i havet
och när jag vaknade hittade jag dig inte längre.
Întunericul luminii mele
A soarelui raza subit se revarsă
Pe strada-mi de fiorul iubirii ștearsă
Naivul cer de seninătate-i sufocat,
Cufundând ziua într-un albastru nelimitat,
Care timpul în loc oprea cu romantica-i sclipire
Și invita inima la vals,doar cu o singură privire.
Sângeriu sărut ceresc pe boltă se întrezărește
Si dulce amor de gheață peste nori întinerește
Vântul răspândea mireasmă stelei de ceață stinsă
Si jelea cu lacrimi surde lumina cândva aprinsă
Palida toamna plânge cu lacrimi timorate
De teama sosirii unei furtuni adevărate.
Ce-ar fi dacă...
Ce-ar fi dacă am privi
cum își aruncă noaptea-n ape
lumina hainelor de zi,
cum printre șoapte
tainele-i preface
albeața norilor în gri?
Tot urmărind a zilei crimă,
am fi zărit cum la hotar,
văzduhul capătă rugină,
cum își îneacă
înfiorându-se stelar
coroana de lumină.
I-am fi lăsat pe-a umbrei cale,
pașii ce ne-au rătăcit
și-l auzim șoptind în vale
cum unduind privirea lunii
lacul tremură agale,
iar de mâini se vor uni
povestind tăceri cu ochii
în acest contur de noapte
până zori se vor ivi,
îți întreb furia sorții:
ce-ar fi dacă...
ne-am privi?
Schizofrenie
Un an deja sunt singur, un an plin de trecut,
Înadușit de gînduri, de’un chip necunoscut.
În geam străbate luna, și chipul cel de dor,
El îmi apare’ntruna, șimi spune c-o să mor.
Si fața i se schimbă, în fiecare noapte,
Si-n fiecare noapte iar mă înnec în șoapte.
Cuvintele-i sunt pline, de jale și de dor,
Si-n fiecare noapte, iar spune c-o să mor.
Au mai ramas trei zile, și atunci o să’nțeleg,
O să îl iau cu mine, de mine o să-l leg.
O să îl țin aproape, pe malul lin de mare,
Si printre mii de șoapte, o să îl văd cum moare.
O să-l cuprindă marea, în valuri o să-l ea,
O să-l ridice-n ceruri, o să îl facă stea.
Si fiecare noapte, pe cer cu nici un nor,
O să apară steaua, să-mi spuna c-o să mor.
Abonamentul fericirii
Abonamentul fericirii
-Buna ziua, doresc sa procur abonamentul fericirii
Am exclamat in magazinul iubirii
-Sigur
Mi-a răspuns vânzătoarea
-Costa zero lei
Mi-a răspuns administratoarea
-Așa ieftin?
Am întrebat entuziasmat
-Da
Mi-a răspuns ea cam detașat
Fără sa ma gândesc mult l-am procurat
Dar...
Abia ajuns acasă am observat
Ca la pachet mergea si sufletul îndurerat
O picătura de suferința, un vis spulberat
O mare de lacrimi si un copil disperat
Abia atunci am înțeles
Fericirea are sens
Dar târziu am realizat
Ce preț imens am achitat
Am uitat adresa ei!
Cuvinte scriu pe o hârtie
Și care vreau să fie vers,
Dar ele oare au vreun rost?
Când tu adresa mea ai șters?
M-așez pe banca de sub tei
Unde cândva râdeai cu mine,
Eram studenți și nu știiam
Ce ne rezervă ziua de mâine
Și cum să-ți pui vreo întrebare
Când tânăr ești, intens trăiești,
Și simți că lumea-ți aparține
Având cu tine fata ce-o iubești
Mă uit în stânga și locu-i gol
Și nici în depărtare tu nu ești,
Acum aș vrea să-mi fii alături
Dar din păcate tu-mi lipsești
Cu grijă pielea mi-o ciupesc
Să simt că-s treaz, nu levitez,
Stiloul pe hârtie mi-l îndrept
Și sfatul muzei mele îl urmez
Încep să scriu a mea poveste
Și despre vremi de mult uitate,
De tot ce-a fost și nu mai este
Și adevăruri pe jumătate spuse
Termin ce am avut de scris
Dar n-am cui plicul să trimit,
Că am uitat în timp adresa ei
Și înțeleg târziu...că totul s-a sfârșit!
"Ja, einmal ich träumte" în suedeză
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Ja, en gång drömde
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Jag har aldrig känt mig så lycklig som aldrig förr i mitt liv,
för för första gången ler du tillbaka.
Jag tror inte på drömmar, hur mycket jag än försöker
Men jag hoppas att jag bara ses en dag
vid den lila soluppgången, när vi träffas igen,
samma väg kommer att tas.
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Jag har aldrig känt mig så lycklig som aldrig förr i mitt liv,
för för första gången ler du tillbaka.
Jag tror inte på drömmar, hur mycket jag än försöker
Men jag hoppas att jag bara ses en dag
vid den lila soluppgången, när vi träffas igen,
samma väg kommer att tas.
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Jag har aldrig känt mig så lycklig som aldrig förr i mitt liv,
för för första gången ler du tillbaka.
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Drömmen går mot sitt slut, solen sjönkner i havet
och när jag vaknade hittade jag dig inte längre.
Întunericul luminii mele
A soarelui raza subit se revarsă
Pe strada-mi de fiorul iubirii ștearsă
Naivul cer de seninătate-i sufocat,
Cufundând ziua într-un albastru nelimitat,
Care timpul în loc oprea cu romantica-i sclipire
Și invita inima la vals,doar cu o singură privire.
Sângeriu sărut ceresc pe boltă se întrezărește
Si dulce amor de gheață peste nori întinerește
Vântul răspândea mireasmă stelei de ceață stinsă
Si jelea cu lacrimi surde lumina cândva aprinsă
Palida toamna plânge cu lacrimi timorate
De teama sosirii unei furtuni adevărate.
Ce-ar fi dacă...
Ce-ar fi dacă am privi
cum își aruncă noaptea-n ape
lumina hainelor de zi,
cum printre șoapte
tainele-i preface
albeața norilor în gri?
Tot urmărind a zilei crimă,
am fi zărit cum la hotar,
văzduhul capătă rugină,
cum își îneacă
înfiorându-se stelar
coroana de lumină.
I-am fi lăsat pe-a umbrei cale,
pașii ce ne-au rătăcit
și-l auzim șoptind în vale
cum unduind privirea lunii
lacul tremură agale,
iar de mâini se vor uni
povestind tăceri cu ochii
în acest contur de noapte
până zori se vor ivi,
îți întreb furia sorții:
ce-ar fi dacă...
ne-am privi?
Schizofrenie
Un an deja sunt singur, un an plin de trecut,
Înadușit de gînduri, de’un chip necunoscut.
În geam străbate luna, și chipul cel de dor,
El îmi apare’ntruna, șimi spune c-o să mor.
Si fața i se schimbă, în fiecare noapte,
Si-n fiecare noapte iar mă înnec în șoapte.
Cuvintele-i sunt pline, de jale și de dor,
Si-n fiecare noapte, iar spune c-o să mor.
Au mai ramas trei zile, și atunci o să’nțeleg,
O să îl iau cu mine, de mine o să-l leg.
O să îl țin aproape, pe malul lin de mare,
Si printre mii de șoapte, o să îl văd cum moare.
O să-l cuprindă marea, în valuri o să-l ea,
O să-l ridice-n ceruri, o să îl facă stea.
Si fiecare noapte, pe cer cu nici un nor,
O să apară steaua, să-mi spuna c-o să mor.
Abonamentul fericirii
Abonamentul fericirii
-Buna ziua, doresc sa procur abonamentul fericirii
Am exclamat in magazinul iubirii
-Sigur
Mi-a răspuns vânzătoarea
-Costa zero lei
Mi-a răspuns administratoarea
-Așa ieftin?
Am întrebat entuziasmat
-Da
Mi-a răspuns ea cam detașat
Fără sa ma gândesc mult l-am procurat
Dar...
Abia ajuns acasă am observat
Ca la pachet mergea si sufletul îndurerat
O picătura de suferința, un vis spulberat
O mare de lacrimi si un copil disperat
Abia atunci am înțeles
Fericirea are sens
Dar târziu am realizat
Ce preț imens am achitat
Alte poezii ale autorului
[ O clipă... ]
fragment
...
Tu Doamne, dă-mi te rog o clipă
Să-i las o floare-n al meu gând
Și lasă-mi Doamne după mine
Cuvintele pe-al meu mormânt…
Iar frunzele să mă citească
Într-un vânt de toamnă amețitor
Gândul meu să îi șoptească
Că m-am stins numai o clipă,
Și am să revin ...
De al ei dor.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / ISBN: 978-973-0-32645-1 - Toate drepturile rezervate)
Auguste Deter
( dedicată celor ce suferă de alzheimer / dementia )
Mă trezesc cu tine
Într-o urmă de-ndoială,
Te cunosc dar nu mi-e bine …
Sunt chipul tău și-a noastră boală.
Noaptea vine dintr-o dată
Toate stelele-s pe cer,
Numele mi-l spui în șoaptă …
Auguste Deter.
Ce scriu defel mi se-ntrevede
În miez de noapte așternut,
Și privirea mi se pierde
Rătăcită prin trecut.
Și simt cumva o mână caldă
Mă-ntreabă de sunt bine,
Teama ta deja să vadă
Că sfârșitul totuși vine.
Orele se scurg obscure
Pendul cu chip de ghilotină
Tu mă păzești să nu mă fure …
Iar eu mă simt mereu de vină.
Te privesc întâmplător
În închisoarea scrisă mie,
Cum dai târcoale întrebător
În eterna reverie.
Și de-aș ști unde mi-e gândul
În timpane țipător,
Aș cutreiera pământul…
Și aș da leacul tuturor.
Al tău nume … l-am uitat!
Te știu… savantul fără nume,
Închizi ochii resemnat
Acuzatori și triști spre lume.
În ochii tăi sunt eu, o clipă …
Te rog să nu clipești,
Un gând… parfum ce se risipă,
Să poți să-ți amintești.
Am pierdut deja o viață
Nimeni nu mai vine,
În jurul meu e multă ceață,
“Și m-am pierdut… pe mine”.
Nu pot să dorm, pendulul țipă
O ultimă chemare …
Groparului pasiv ce sapă,
Și mortului o lumânare.
Mi-e groază de acest halat …
Îmi descrie neputința,
În noaptea-n care s-a lăsat …
Ghilotina și sentința.
Iar oglinda-i prăfuită
Prin fereastra cu nuiele
Privind cu-n ochi la ghilotină
Și cu celălalt… la stele.
*
În 1906, ca-ntr-o colivie
Un nume moare și se naște
O lume-ntreagă să îl știe …
Auguste Deter.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Colț ascuns de stea
fragment
Acum… îți sunt o adiere,
Și în noaptea dintre noi
Sunt o frunză ce se cade
Scuturată-n gânduri ploi…
Și tot ce noi am fost cândva
S-a pierdut… în infinit
Rătăciți pe undeva
Cât de mult noi ne-am iubit.
Îți sunt… privirea ta pierdută
Printre gânduri te-ai pierdut
Gândul meu inima-ți cântă
Tot mai gol și mai tăcut.
Îți sunt pe cer un nor, o umbră
Printre razele de soare…
Îți sunt parfum de crizantemă
Ce se scutură… și moare.
Îți sunt un curcubeu în noapte
Desenat pe gura ta…
Colorat cu mii de șoapte
Într-un colț ascuns de stea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Erou
Pictor trist în visul meu
Mă pictez ca un erou
Salvându-te pe tine
Pentru mine.
Amândoi într-un tablou
Tu ești sunet, eu ecou
Extensia sufletului meu,
Mă pictez al tău erou.
Și prin negura uitării
Tu ești numele iubirii
În visul meu… eu visul tău,
Mă visezi al tău erou.
Și-n albastrul mării
În căderea serii
Gânduri zboară-ntr-un ecou
Mă visez al tău erou.
Te salvez de la uitare
Și te mângâi cu o floare
Eternitatea ne așteaptă
Într-o lume dreaptă.
Tu ești pată de culoare
Eu sunt singur și mă doare
Te pictez cum te-am iubit…
Povestea mea fără sfârșit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Amintește-ți!
Întru acest ceas al nopții…
Amintește-ți zgomotul picăturilor de ploaie
Și al lacrimilor din ochii tăi
Amintește-ți furia și tăcerea întunericului,
Al nopților ce te-au purtat plângând…
Pe genunchii goi.
Amintește-ți!
Rememorează visele pierdute - al viselor de ieri…
Și îndrăznește să te lași găsită de inima ta,
Privește-te în oglindă și… zâmbește!
Îndrăznește … să te recunoști o stea
Ce parcurge infinitul … cu lumina sa.
Amintește-ți drumul pietruit închinat tălpilor tale…
Și toate clipele de ieri ce s-au ascuns în ochii tăi,
Când nu înțelegeam ce-mi ceri - prin ochii mei…
Uscați și răi!
Amintește-ți!
Ridică-te la cer și plouă, cum numai tu ști să o faci
Prin ochii tăi albaștrii rouă și cu noaptea să te-mpaci,
Amintește-ți căldura picăturilor de ploaie,
Ce s-au scurs prin ochii tăi și… ridică-te!
Ridică-te la cer și tună cu regrete pe pământ,
Și te rog… îndrăznește!
Să fi mai mult decât ești sortită a fi…
În versurile mele… o urmă de dor într-un cuvânt.
Să-ți văd lumina nepurtată pe al tău contur
Și în miez de noapte… din Rai să te fur
Ești tot ce-mi doresc…
Amintește-ți… cum se spune “te iubesc!”
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / 978-97-0-32645-1) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7) Toate drepturile rezervate.
Tot ce sunt
Furat de-a ta primăvară,
Printre copaci cu razele de soare,
Chipul tău ți-l desenează o floare
Pentru ultima oară …
Și mă las învrăjbit de-un zumzet
Întins în viitor cu gândurile mele,
Numărând clipe și cu tine petale …
Și încă te aștept …
Te simt cum lași pe fruntea mea
O rază caldă de lumină,
Și știu că buzele îți sunt de vină …
Și îmi declar iubirea.
Și-n tot ce prinde viață te privesc
Iar printre razele de soare, printre rânduri …
Cu tot ce sunt și-n gânduri …
Te iubesc!
Furat de-a ta primăvară
Privesc doar chipul tău cu dor și mă doare,
Singur numărând petale …
Întâia oară …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
[ O clipă... ]
fragment
...
Tu Doamne, dă-mi te rog o clipă
Să-i las o floare-n al meu gând
Și lasă-mi Doamne după mine
Cuvintele pe-al meu mormânt…
Iar frunzele să mă citească
Într-un vânt de toamnă amețitor
Gândul meu să îi șoptească
Că m-am stins numai o clipă,
Și am să revin ...
De al ei dor.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / ISBN: 978-973-0-32645-1 - Toate drepturile rezervate)
Auguste Deter
( dedicată celor ce suferă de alzheimer / dementia )
Mă trezesc cu tine
Într-o urmă de-ndoială,
Te cunosc dar nu mi-e bine …
Sunt chipul tău și-a noastră boală.
Noaptea vine dintr-o dată
Toate stelele-s pe cer,
Numele mi-l spui în șoaptă …
Auguste Deter.
Ce scriu defel mi se-ntrevede
În miez de noapte așternut,
Și privirea mi se pierde
Rătăcită prin trecut.
Și simt cumva o mână caldă
Mă-ntreabă de sunt bine,
Teama ta deja să vadă
Că sfârșitul totuși vine.
Orele se scurg obscure
Pendul cu chip de ghilotină
Tu mă păzești să nu mă fure …
Iar eu mă simt mereu de vină.
Te privesc întâmplător
În închisoarea scrisă mie,
Cum dai târcoale întrebător
În eterna reverie.
Și de-aș ști unde mi-e gândul
În timpane țipător,
Aș cutreiera pământul…
Și aș da leacul tuturor.
Al tău nume … l-am uitat!
Te știu… savantul fără nume,
Închizi ochii resemnat
Acuzatori și triști spre lume.
În ochii tăi sunt eu, o clipă …
Te rog să nu clipești,
Un gând… parfum ce se risipă,
Să poți să-ți amintești.
Am pierdut deja o viață
Nimeni nu mai vine,
În jurul meu e multă ceață,
“Și m-am pierdut… pe mine”.
Nu pot să dorm, pendulul țipă
O ultimă chemare …
Groparului pasiv ce sapă,
Și mortului o lumânare.
Mi-e groază de acest halat …
Îmi descrie neputința,
În noaptea-n care s-a lăsat …
Ghilotina și sentința.
Iar oglinda-i prăfuită
Prin fereastra cu nuiele
Privind cu-n ochi la ghilotină
Și cu celălalt… la stele.
*
În 1906, ca-ntr-o colivie
Un nume moare și se naște
O lume-ntreagă să îl știe …
Auguste Deter.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Colț ascuns de stea
fragment
Acum… îți sunt o adiere,
Și în noaptea dintre noi
Sunt o frunză ce se cade
Scuturată-n gânduri ploi…
Și tot ce noi am fost cândva
S-a pierdut… în infinit
Rătăciți pe undeva
Cât de mult noi ne-am iubit.
Îți sunt… privirea ta pierdută
Printre gânduri te-ai pierdut
Gândul meu inima-ți cântă
Tot mai gol și mai tăcut.
Îți sunt pe cer un nor, o umbră
Printre razele de soare…
Îți sunt parfum de crizantemă
Ce se scutură… și moare.
Îți sunt un curcubeu în noapte
Desenat pe gura ta…
Colorat cu mii de șoapte
Într-un colț ascuns de stea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Erou
Pictor trist în visul meu
Mă pictez ca un erou
Salvându-te pe tine
Pentru mine.
Amândoi într-un tablou
Tu ești sunet, eu ecou
Extensia sufletului meu,
Mă pictez al tău erou.
Și prin negura uitării
Tu ești numele iubirii
În visul meu… eu visul tău,
Mă visezi al tău erou.
Și-n albastrul mării
În căderea serii
Gânduri zboară-ntr-un ecou
Mă visez al tău erou.
Te salvez de la uitare
Și te mângâi cu o floare
Eternitatea ne așteaptă
Într-o lume dreaptă.
Tu ești pată de culoare
Eu sunt singur și mă doare
Te pictez cum te-am iubit…
Povestea mea fără sfârșit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Amintește-ți!
Întru acest ceas al nopții…
Amintește-ți zgomotul picăturilor de ploaie
Și al lacrimilor din ochii tăi
Amintește-ți furia și tăcerea întunericului,
Al nopților ce te-au purtat plângând…
Pe genunchii goi.
Amintește-ți!
Rememorează visele pierdute - al viselor de ieri…
Și îndrăznește să te lași găsită de inima ta,
Privește-te în oglindă și… zâmbește!
Îndrăznește … să te recunoști o stea
Ce parcurge infinitul … cu lumina sa.
Amintește-ți drumul pietruit închinat tălpilor tale…
Și toate clipele de ieri ce s-au ascuns în ochii tăi,
Când nu înțelegeam ce-mi ceri - prin ochii mei…
Uscați și răi!
Amintește-ți!
Ridică-te la cer și plouă, cum numai tu ști să o faci
Prin ochii tăi albaștrii rouă și cu noaptea să te-mpaci,
Amintește-ți căldura picăturilor de ploaie,
Ce s-au scurs prin ochii tăi și… ridică-te!
Ridică-te la cer și tună cu regrete pe pământ,
Și te rog… îndrăznește!
Să fi mai mult decât ești sortită a fi…
În versurile mele… o urmă de dor într-un cuvânt.
Să-ți văd lumina nepurtată pe al tău contur
Și în miez de noapte… din Rai să te fur
Ești tot ce-mi doresc…
Amintește-ți… cum se spune “te iubesc!”
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 / 978-97-0-32645-1) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7) Toate drepturile rezervate.
Tot ce sunt
Furat de-a ta primăvară,
Printre copaci cu razele de soare,
Chipul tău ți-l desenează o floare
Pentru ultima oară …
Și mă las învrăjbit de-un zumzet
Întins în viitor cu gândurile mele,
Numărând clipe și cu tine petale …
Și încă te aștept …
Te simt cum lași pe fruntea mea
O rază caldă de lumină,
Și știu că buzele îți sunt de vină …
Și îmi declar iubirea.
Și-n tot ce prinde viață te privesc
Iar printre razele de soare, printre rânduri …
Cu tot ce sunt și-n gânduri …
Te iubesc!
Furat de-a ta primăvară
Privesc doar chipul tău cu dor și mă doare,
Singur numărând petale …
Întâia oară …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)