Cub de gheață
Pământule oprește-te,
să privesc la steaua ei pe cer
o eternitate …
sau măcar o viață.
Și când o da înghețul,
ea să-și trimită lumina să se oglindească
într-un cub de gheață …
în mine!
Să vadă și ea cât de frumoasă este!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Volum: Cub de gheață - 2020 / Editura Etnous, Brasov / ISBN: 978-606-712-760-7 )
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Aurel Alexandru Donciu
Cub de gheață, gheață, poezii, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Data postării: 31 decembrie 2021
Vizualizări: 1196
Poezii din aceiaşi categorie
Imi asum tot
Imi spui ca sinto ceva si ca ma placi
Da nu-i de ajuns sa te schimbi
Iar eu nu mai vreau, nu mai pot
Sa pierd timp
Pentru ceva ce nu mai are rost
Pentru ceva ce doar credeam
Ca e frumos
Da-i al naibii de dureros
Trebuia sa pun de mult stop
Da n-am avut curaj
Cand eram langa tine
Parca eram in sevraj
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi (bis)
Fiindcă am fost fericita
S-asta nu voi nega
A fost un vis frumos
Dar realitatea zice altceva
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Tin prea mult la tine
Da nu pot comtimua
Iubirea ce mi-o oferi
E toxică si grea
Am rupt bucăţi din mine
Pentru inima ta
Dar drumul catre noi
Nu-l mai pot înfrunta
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Ascuns de tine
Ascunde-ți inima să nu mai bată oarbă
Oprește-ți sufletul la tine în ogradă
Îngroapă-ți gândurile noaptea pe o stradă
Lăsându-ți visele-n deșert căzute pradă
Uscând lumina cresc meschine flori de gheață
Prin întuneric ochi-și caută o față
Cărând ursita atârnată de o ață
Îngroapă-ți norii ascunzându-i într-o ceață
Urcând spre tine te împiedică speranță
Pierdut de sine-o nepăsare te înhață
Îneacă zilele lipsindu-le substanță
Îngroapă-ți ploile glumind cu eleganță
Jucând spectacolul infirm lipsește viață
Mințind frumos lumea aplaudă balanță
Echilibrat trăiește-ți rolul de paiață
Îngroapă-ți lacrima zâmbind la suprafață
Ce mai e omul stând ascuns după cortină
S-arate bine e vopsit peste rugină
Umblând pierdut între visare și rutină
Îngropă soarele mințindu-l de lumină
Amintiri uitate
Urmele trecerii mele prin viața ta,
S-au șters demult...tu, m-ai uitat deja...
De tine cu drag eu îmi mai amintesc,
Nu mai sunt tristă, dar nici nu mai zâmbesc....
Te caut printre amintiri uitate,
Prin sertare de suflet, închise cu chei și lăcate,
Prin toate cele 4 ale inimii cămări...
Poate-am să te zăresc ascuns ca luna prin nori...
Ai plecat fără să te uiţi înapoi.
Ai închis cu nepăsare o pagină care
mie îmi era viață....
Doar poezia mi-a rămas despre noi doi
În ea, noi nu ne-am pierdut niciodată....
O stea...
Am coborât pe pământ stele și foc
Să-mi simtă Dumnezeu durerea,
Ca un fulger m-am prins într-un joc
La dans, la braț cu tine … cu o stea.
Te-am căutat, te-am găsit
și ți-am tras veșmântul
Te-am prins de-o aripă
și te-a durut,
Și un suspin de înger
răscolea pământul
Printre gânduri, printre lacrimi,
tu lumină … te-am cerut!
Ah … te-aș lăsa,
să te întorci prin astre
Să te-aprinzi de dor,
tu înger să-mi zâmbești
Cu foc de noi
și din amintirile noastre
Să mă chemi pe cer,
să-mi spui … că mă iubești!
Ca un muritor de tine,
te privesc pe cer cum strângi
Râuri, fluvii, toate …
cum se scurg prin viitor
Și la braț cu alte stele
plângi …
Pentru mine; o stea …
atunci când am să mor!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Dacă ai știi
Dacă ai știi cât de pătrunse îmi ard gândurile, când ele ma poartă spre tine. Iar cât de pătimașa ma simt-n taina nopții, atunci când lacrimile nu mi le mai țin-n frâu și le las pustii să zboare
Dacă ai știi cât de tare ma doare dorul de tine căci flacără iubirii noastre încă arde atât de vie și plăpândă-n mine. În scrierile pe care le scriu, ard atât de profund de dor și amăgire
Dacă ai știi....știi de fapt, deși se spune că ce nu știi, nu te doare, dar tu îmi știi toată ființa, dar oare știi ca trec-n neființă când te scriu pe sufletul meu?Sentimentul e atât de viu, dar sufletul mi-e doar mort făr' de iubire. Credeam ca știi sa iubești, te credeam om
Și nu orice om, omul meu de nădejde, dar tu știai prea bine ca al meu foc ardea cu atâta intensitate-n interiorul neputinței mele, dar tu n-ai ucis nici cel mai mic suspin. Și dacă atunci m-ai cunoscut atât de bine de ce nu ai vrut să mă alini? De ce mi ai făcut autopsie trupului meu ca să afli de ce sunt rece, iar sufletul mi-e mort, dacă oricum cu toate rănile mele ai plecat ca frunzele frânte a unui amăgit pom?
Ai știut, străine iubit, oh ai știu totul din sufletul-mi abis, dar ai preferat sa taci printre umbre mute. M-ai părăsit știind mult prea bine c-am sa mor de dorul tău căci n-am pe nimeni alături, iar viața-mi fără de vreun rost tom.
Mai frumoasă de Laura Stoica în maghiară
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Szebb
Te messze vagy, és nálad vagyok
Hatalmas erő
Minden nap mosolyogva ébredek
Micsoda lehetőség, hogy találkozhattunk
Sokáig nem hittem a szerelemben.
A szerető világodban akarok maradni
Soha nem voltam még így szerelmes
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
A szerető világodban akarok maradni
Mosolyogva ébredni minden nap
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Néha nélküled
Az út nehéz
Szeretném, ha velem lennél,
Mindig velem.
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Imi asum tot
Imi spui ca sinto ceva si ca ma placi
Da nu-i de ajuns sa te schimbi
Iar eu nu mai vreau, nu mai pot
Sa pierd timp
Pentru ceva ce nu mai are rost
Pentru ceva ce doar credeam
Ca e frumos
Da-i al naibii de dureros
Trebuia sa pun de mult stop
Da n-am avut curaj
Cand eram langa tine
Parca eram in sevraj
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi (bis)
Fiindcă am fost fericita
S-asta nu voi nega
A fost un vis frumos
Dar realitatea zice altceva
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Tin prea mult la tine
Da nu pot comtimua
Iubirea ce mi-o oferi
E toxică si grea
Am rupt bucăţi din mine
Pentru inima ta
Dar drumul catre noi
Nu-l mai pot înfrunta
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Ascuns de tine
Ascunde-ți inima să nu mai bată oarbă
Oprește-ți sufletul la tine în ogradă
Îngroapă-ți gândurile noaptea pe o stradă
Lăsându-ți visele-n deșert căzute pradă
Uscând lumina cresc meschine flori de gheață
Prin întuneric ochi-și caută o față
Cărând ursita atârnată de o ață
Îngroapă-ți norii ascunzându-i într-o ceață
Urcând spre tine te împiedică speranță
Pierdut de sine-o nepăsare te înhață
Îneacă zilele lipsindu-le substanță
Îngroapă-ți ploile glumind cu eleganță
Jucând spectacolul infirm lipsește viață
Mințind frumos lumea aplaudă balanță
Echilibrat trăiește-ți rolul de paiață
Îngroapă-ți lacrima zâmbind la suprafață
Ce mai e omul stând ascuns după cortină
S-arate bine e vopsit peste rugină
Umblând pierdut între visare și rutină
Îngropă soarele mințindu-l de lumină
Amintiri uitate
Urmele trecerii mele prin viața ta,
S-au șters demult...tu, m-ai uitat deja...
De tine cu drag eu îmi mai amintesc,
Nu mai sunt tristă, dar nici nu mai zâmbesc....
Te caut printre amintiri uitate,
Prin sertare de suflet, închise cu chei și lăcate,
Prin toate cele 4 ale inimii cămări...
Poate-am să te zăresc ascuns ca luna prin nori...
Ai plecat fără să te uiţi înapoi.
Ai închis cu nepăsare o pagină care
mie îmi era viață....
Doar poezia mi-a rămas despre noi doi
În ea, noi nu ne-am pierdut niciodată....
O stea...
Am coborât pe pământ stele și foc
Să-mi simtă Dumnezeu durerea,
Ca un fulger m-am prins într-un joc
La dans, la braț cu tine … cu o stea.
Te-am căutat, te-am găsit
și ți-am tras veșmântul
Te-am prins de-o aripă
și te-a durut,
Și un suspin de înger
răscolea pământul
Printre gânduri, printre lacrimi,
tu lumină … te-am cerut!
Ah … te-aș lăsa,
să te întorci prin astre
Să te-aprinzi de dor,
tu înger să-mi zâmbești
Cu foc de noi
și din amintirile noastre
Să mă chemi pe cer,
să-mi spui … că mă iubești!
Ca un muritor de tine,
te privesc pe cer cum strângi
Râuri, fluvii, toate …
cum se scurg prin viitor
Și la braț cu alte stele
plângi …
Pentru mine; o stea …
atunci când am să mor!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Dacă ai știi
Dacă ai știi cât de pătrunse îmi ard gândurile, când ele ma poartă spre tine. Iar cât de pătimașa ma simt-n taina nopții, atunci când lacrimile nu mi le mai țin-n frâu și le las pustii să zboare
Dacă ai știi cât de tare ma doare dorul de tine căci flacără iubirii noastre încă arde atât de vie și plăpândă-n mine. În scrierile pe care le scriu, ard atât de profund de dor și amăgire
Dacă ai știi....știi de fapt, deși se spune că ce nu știi, nu te doare, dar tu îmi știi toată ființa, dar oare știi ca trec-n neființă când te scriu pe sufletul meu?Sentimentul e atât de viu, dar sufletul mi-e doar mort făr' de iubire. Credeam ca știi sa iubești, te credeam om
Și nu orice om, omul meu de nădejde, dar tu știai prea bine ca al meu foc ardea cu atâta intensitate-n interiorul neputinței mele, dar tu n-ai ucis nici cel mai mic suspin. Și dacă atunci m-ai cunoscut atât de bine de ce nu ai vrut să mă alini? De ce mi ai făcut autopsie trupului meu ca să afli de ce sunt rece, iar sufletul mi-e mort, dacă oricum cu toate rănile mele ai plecat ca frunzele frânte a unui amăgit pom?
Ai știut, străine iubit, oh ai știu totul din sufletul-mi abis, dar ai preferat sa taci printre umbre mute. M-ai părăsit știind mult prea bine c-am sa mor de dorul tău căci n-am pe nimeni alături, iar viața-mi fără de vreun rost tom.
Mai frumoasă de Laura Stoica în maghiară
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Szebb
Te messze vagy, és nálad vagyok
Hatalmas erő
Minden nap mosolyogva ébredek
Micsoda lehetőség, hogy találkozhattunk
Sokáig nem hittem a szerelemben.
A szerető világodban akarok maradni
Soha nem voltam még így szerelmes
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
A szerető világodban akarok maradni
Mosolyogva ébredni minden nap
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Néha nélküled
Az út nehéz
Szeretném, ha velem lennél,
Mindig velem.
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Alte poezii ale autorului
Fermecătoare-i marea
Fermecătoare-i marea, sărutându-ți gleznele usor
Orizontul îți vorbește regretând uitarea ...
Și pescărușii învingători în sclipirile de aur
Spulberă ce nu pot înțelege,
... depărtarea.
Fermecătoare-i marea, chiar și când pe cer sunt nori
Orizontul, depărtarea și chipul tău senin în zori
Mă-ndeamnă valurile-n larg șoptindu-mi parcă despre tine
Aștept clipa regăsirii, dar clipa asta
... nu mai vine.
Vântul îmi îndeamnă marea, în gânduri să-mi vorbească
Iar stelele în noapte pe cerul mare să-mi zâmbească
Îmi spun să uit, să mă ridic, să plec spre alte zări ...
Iubirea ei... să mă găsească
… pe alte visătoare mări.
Dar a mea inimă-i mai mare decât orice-ndepărtat ocean
Să-mi văd iubirea peste mări, nu poate fi putință
Respir priviri în orizont, marea-n orice vis fermecatoare,
Mă îndeamnă să revin
...la viață.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Rânduri, rânduri …
Azi îmi bate inima,
Vâslind pe mare contra-vânt
Și fulgeră în depărtare
pe Pământ!
Tâlhari ai sufletului meu,
dorul și iubirea
Se duc pe mare spre nicicând …
cu amintirea!
Mă las purtat de gânduri reci
Prin valurile mării
Când stele cad tu te petreci…
uitării.
O, cât de tristă pare marea
Plină de-ale sale gânduri ...
Curenți de dor aștern uitarea,
rânduri, rânduri …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Colț ascuns de stea
fragment
Acum… îți sunt o adiere,
Și în noaptea dintre noi
Sunt o frunză ce se cade
Scuturată-n gânduri ploi…
Și tot ce noi am fost cândva
S-a pierdut… în infinit
Rătăciți pe undeva
Cât de mult noi ne-am iubit.
Îți sunt… privirea ta pierdută
Printre gânduri te-ai pierdut
Gândul meu inima-ți cântă
Tot mai gol și mai tăcut.
Îți sunt pe cer un nor, o umbră
Printre razele de soare…
Îți sunt parfum de crizantemă
Ce se scutură… și moare.
Îți sunt un curcubeu în noapte
Desenat pe gura ta…
Colorat cu mii de șoapte
Într-un colț ascuns de stea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Un vis ciudat
Am râs, cu un râs ciudat, de noi, de-un gând
Să te țin acum in brațe strâns,
Dar m-am întors, sfios plângând…
Cu plâns ciudat, ciudat ai plâns!
Ciudată noaptea ce-a venit
Cu luna noastră misterioasă,
De ochii mei te-a dezvelit
De ochii mei necredincioasă.
Și, iată, tot ce eu trăiesc
Trăiesc cu tine-un legământ,
O fi ciudat că te iubesc
Cum te trăiesc pe-acest pământ.
Iar când umbre se răstesc la mine
În umbra ta mă fac pierdut
Nemărginit rămas de tine,
Eu… ciudatul dispărut.
O fi ciudat că adorm cu tine
În gândul meu tu vis ciudat…
În dimineața care vine
În visul tău, tu m-ai uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Aripile îngerilor
fragment
....
"cu fiecare pas pe care îl facem prin iubire,
sădim flori pentru eternitate
în grădina lui Dumnezeu."
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Fermecătoare-i marea
Fermecătoare-i marea, sărutându-ți gleznele usor
Orizontul îți vorbește regretând uitarea ...
Și pescărușii învingători în sclipirile de aur
Spulberă ce nu pot înțelege,
... depărtarea.
Fermecătoare-i marea, chiar și când pe cer sunt nori
Orizontul, depărtarea și chipul tău senin în zori
Mă-ndeamnă valurile-n larg șoptindu-mi parcă despre tine
Aștept clipa regăsirii, dar clipa asta
... nu mai vine.
Vântul îmi îndeamnă marea, în gânduri să-mi vorbească
Iar stelele în noapte pe cerul mare să-mi zâmbească
Îmi spun să uit, să mă ridic, să plec spre alte zări ...
Iubirea ei... să mă găsească
… pe alte visătoare mări.
Dar a mea inimă-i mai mare decât orice-ndepărtat ocean
Să-mi văd iubirea peste mări, nu poate fi putință
Respir priviri în orizont, marea-n orice vis fermecatoare,
Mă îndeamnă să revin
...la viață.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Rânduri, rânduri …
Azi îmi bate inima,
Vâslind pe mare contra-vânt
Și fulgeră în depărtare
pe Pământ!
Tâlhari ai sufletului meu,
dorul și iubirea
Se duc pe mare spre nicicând …
cu amintirea!
Mă las purtat de gânduri reci
Prin valurile mării
Când stele cad tu te petreci…
uitării.
O, cât de tristă pare marea
Plină de-ale sale gânduri ...
Curenți de dor aștern uitarea,
rânduri, rânduri …
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Colț ascuns de stea
fragment
Acum… îți sunt o adiere,
Și în noaptea dintre noi
Sunt o frunză ce se cade
Scuturată-n gânduri ploi…
Și tot ce noi am fost cândva
S-a pierdut… în infinit
Rătăciți pe undeva
Cât de mult noi ne-am iubit.
Îți sunt… privirea ta pierdută
Printre gânduri te-ai pierdut
Gândul meu inima-ți cântă
Tot mai gol și mai tăcut.
Îți sunt pe cer un nor, o umbră
Printre razele de soare…
Îți sunt parfum de crizantemă
Ce se scutură… și moare.
Îți sunt un curcubeu în noapte
Desenat pe gura ta…
Colorat cu mii de șoapte
Într-un colț ascuns de stea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Un vis ciudat
Am râs, cu un râs ciudat, de noi, de-un gând
Să te țin acum in brațe strâns,
Dar m-am întors, sfios plângând…
Cu plâns ciudat, ciudat ai plâns!
Ciudată noaptea ce-a venit
Cu luna noastră misterioasă,
De ochii mei te-a dezvelit
De ochii mei necredincioasă.
Și, iată, tot ce eu trăiesc
Trăiesc cu tine-un legământ,
O fi ciudat că te iubesc
Cum te trăiesc pe-acest pământ.
Iar când umbre se răstesc la mine
În umbra ta mă fac pierdut
Nemărginit rămas de tine,
Eu… ciudatul dispărut.
O fi ciudat că adorm cu tine
În gândul meu tu vis ciudat…
În dimineața care vine
În visul tău, tu m-ai uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Aripile îngerilor
fragment
....
"cu fiecare pas pe care îl facem prin iubire,
sădim flori pentru eternitate
în grădina lui Dumnezeu."
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)