Tu, ochi al ei...

La podul crucilor se vinde

Un amor de semi-zei,

Iar mâna-mi tremurată prinde

Praf de stele-n locul ei!

 

Pe un arc de poleială verde

Privește jos tu ochi al ei,

Căci prin stele te tot vinde

Un amor de semi-zei!

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Aurel Alexandru Donciu poezii.online Tu, ochi al ei...

Cub de gheață, gheață, poezii, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,

Data postării: 3 ianuarie

Vizualizări: 331

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Nesigur in doi

Respir sigur, dar sufăr in doi.
Deschid ochii… si sunt goi..
Nu au stralucire sa priveasca
Nimicul din singuratatea ce mă inconjoară

 

Adorm sigur, dar visez la noi doi
Deschid ochii…. si sunt moi
Nimicul, dansând ii înconjoară,
Iar pe obraz rămâne doar o urmă amară…

 

Iubesc singur, nu suntem noi doi
Deschid sufletul, dar simt razboi
Tropode ce scârtaie usa de metal rugită,
A inimii mele lasată sa moară sigură.

 

“Melodia ce imi alină sufletul, e ritmul inimii tale.”

Mai mult...

Oferă-mi un semn

In venele mele încă simt al tău venin
Pompat nebunesc de a mea inimă
Devenind acum un simplu străin
Lasându-mă fară nici-o sarutare ultimă

 

Tu poate il numesti un simplu destin
Dar eu o văd precum o amplă crimă
Caci acuma mor cate putin in chin
Si tu doar mă privesti din umbră

 

Văd in a ta privire senină si blândă
Cum este pierduta in al meu suspin,
Pășești usor peste-a mea inimă
Urandu-i o moarte frumoasă sublim

 

Dă-mi un semn, dacă chiar esti tu
Sau mintea mea fictiv te proiectează sublim.
Ma regăsesc in arta ta poetică ca un atu
Sau sunt efectele ale al tău puternic venin..

Mai mult...

Pasiune

Muncim o viață în zadar
Nepăsători de omenie, umiliți
Și chiar dacă totul e murdar
Noi suntem păcăliți

 

Ca roboții,doar brațele lucrează
Inima e rece și pustie
O adevărată dragoste salvează
Sufletul de la prostie

 

Aripile înalță creatorul
Și pasiunea îl zdrobește la pământ
Oricare poate fi următorul
Să luăm cu toții din acest învățământ

 

Dragostea și dorul ne readuce un ecou
Mereu cu capul înainte,doar în zbor
Măreț și slăvit ca un erou
Poetul se renaște când sufletele mor

Mai mult...

Primăvară

Te-aș lua să te-nvelesc

cu brațele-mi

Și să-ți șoptesc

Cât înfloresc

Când pe tine te privesc

dimineața

Când mă trezesc.

Te iubesc.

Mai mult...

Fluturii de nisip

Zboară în cercuri în gândurile mele 
Şi lasă nisip din aripile lor 
Să curgă peste amintiri şi peste durere 
Ca să poată îneca orice dorinţă şi dor. 

Sunt sclipitor de frumoşi în lumină 
Şi extrem de hidoşi pe interior 
Aceşti fluturi de nisip pe care-i ţin acum în mână 
Împunşi cu acele viselor lor. 

Îi privesc atent, cu drag, şi uşor
Le rup aripile fine, fărâmicioase, 
Şi ochii de o seninătate veşnică, pură 
Mă privesc cu dulce durere şi... mor. 

Îi las apoi jos, şi iau un chibrit 
Îl aprind şi-l apropii de cadavrele lor, 
Îl las să cadă, ca să transforme-n cenuşă 
Vise, durere, gânduri... şi dor.

Mai mult...

La revedere

Privit-a'n ochii mei și în tăcere,

Și-a adunat cuvintele'ntr-un vers,

Din nou zărindu-mă iar cu plăcere

Mi le-adresat articulându-le în mers.

 

Mergea'ntr-un pas cu mine pe o cale

Unde demult niciunul n-a parcurs,

Zbura în gând rotindu-se agale

Și susținerea drăguț al nost' discurs.

 

Chiar nu doream ca să filozofească,

Nici să m-asculte-atent nu îi ceream...

Doar să-mi privească-n ochi și să zâmbească,

Așa cum o făcea, așa credeam.

 

Odat-apropiindu-se de mine

S-a aplecat un pic, mi s-a părut,

Șoptit-a-mi el cu glas încet: "La revedere"

A spus așa, dar nu ne-am revăzut.

 

Ce a'nsemnat acel "La revedere"

Atunci eu încă nu am înțeles,

Acum dar când plecat-a el cu încheiere,

Primit-am faptul eu că n-am de-ales.

 

Uneori prietenia se sfârșește,

Într-un moment, atunci când nu te-aștepți,

Atunci și lecția mai bine se'nsușește:

"Ca'ntr-un moment să înțelegi, să te deștepți".

Mai mult...