simpozion de clipe
Am atârnat de clanța uşii tale
un suflet greu, împodobit cu zale.
Nu am curaj să bat şi tremur,
căci ochii tăi ma zbuciumă ca un
cutremur.
O enigmă, ceva străin îmi pari
şi totuşi, în ai mei ochi răsari.
De-o viață pare că te ştiu,
sufletu-mi pare-acum mai viu.
Cerneală las să cadă
să-mi spele sulfetul, ca o spovadă.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Sabina Brandiu
Data postării: 28 februarie
Vizualizări: 90
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Trista mediocritate
Poem: Scrisoare către tine partea 10
(foto, video) Poezia răsare la apus. A fost lansat volumul de versuri al tinerei poete Romina Chetraru
Poem: Doar două secunde
Poem: CITATE
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”
Poem: Ia-mă iubito...
Poem: În ciuda ta
poezii.online sustine initiativa #stauacasa