Autorul marian costea
Creaţii aleatorii :)
Ce ne dorim?
Răul dacă nu ar fi,
Numai bine am trăi .
Și invidia e mare ..
Rea e pentru fiecare.
Cred că-i bine
Cum să spun ...
Cum să fi oare om bun.
Binele este iubire,
E noroc, e fericire...
Se întoarce înzecit,
Și te face fericit.
Sigur că noi ne dorim,
Bine mult și să iubim
fara nume
Mereu aceeași Renunțare o tot simt
Si-ncremenit mă ține, fără de putință
Nu știu ce văd, nu știu alt chin
Când nu contează nici de-i neființă
Mereu Revine cu un nesfârșit venin
In gât, si-n piept, și-n ochii uzi
Si ce spurcat mă simt în râsul fin
Al judecății voastre, ca de surzi
Chiar ce mirați mă mai studiați la-ncheieturi
Și ce dispreț și ce spurcate semne
Imi arătati de parcă a-ți știi cumva
Cum sufletul se sparge ca de lemne
Mereu aceeași Renunțare o tot simt
Și nu știu cât s-o mai amân
De ce-i Păcat dacă e chin?
De ce ar trebui să mai rămân?
Medusa
Să-ți cobor stelele de pe cer,
le-aș așeza pe față și aș face colaje.
Te-aș privi cum n-aș putea de sincer
și am trăi meschin, ca două personaje.
Dar mie-mi place marea s-o zăresc în ochii tăi,
să-ți strălucească lumina părului ud.
Te-aș mângâia blând cu ochii mei uscați și răi,
ca jocul nostru să continue tot mai mut.
M-afund tot mai adânc în întunericul ocean
și pot doar să observ ceea ce e neînsemnat.
Căci doar glasul tău mai este cântec de pian,
Iar ce avem noi nu este adevărat.
Mi-ai prezentat și marea, soarele, și spațiul protector,
Ființe nedumerite în fumuri de arsură.
Mi-ai furat inima asemeni unui infractor,
lăsând în urmă drumul fără de căldură.
Am căzut printre rândurile amestecate de dorințe,
când vorbele tale mi-au oferit siguranță.
Medusa ta sunt eu, aleasă dintre ființe,
Sau doar am fost, cândva, acum — doar ignoranță.
Vin dulce prelins de-a lungul gurii,
ca toate cuvintele rostite de tine.
Speranțe împietrite prin arta literaturii,
'medusa ta' ce-a distrus niște destine.
Inadecvare
Ar trebui sa mă apun
Sa ma opun
Sa ma adun
Vreau sa spun
Sunt in ianuarie
Și sunt o luminiță de Crăciun
Natura în zori !
Bună dimineață ,natură
M-am trezit ...
Stelele nopții s-au stins
Raza soarelui
Îmi întră pe geam
Cerul e senin
Vântul e doar o nălucă
Adie încet
Copacii foșnesc în tăcere
Păsări își trimit chemarea
De răsină valea.
Tăcut ascult ,primesc mesaje
Natura-mi șoptește
Sunt priten cu tine
Si-ți doresc numai bine!
ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ VIAȚĂ …
Îmbrățișează-mă viață
Încă o dată…
Și reazemă de - al tău zid
Cu iedera-ți verde răcoros
Culorile vieții să le privesc
Vitralii ce-n ochi se risipesc
Precum cioburi frumos colorate.
Îmbrățișează-mă viață
Încă o dată…
Iar eu am să-ți las urma
Dorințelor mele pe-al tău zid,
Pe-a ta iederă înlăcrimată
Unde, privirea-mi zace strivită
Când pleoapele reci mi se închid.
Îmbrățișează-mă viață încă o dată.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 noiembrie
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 noiembrie
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 noiembrie
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 noiembrie
A D O RRRRR
Plouă cu dor de tine
Cosmin_P
8 noiembrie
Foarte frumos scris
Camera
un-pahar-de-poezie
8 noiembrie
Superba!