Durere 4
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: marian costea
Data postării: 23 noiembrie 2023
Vizualizări: 593
Poezii din aceiaşi categorie
Lichele indispensabile
Nu mã plâng de supãrare,
Cã nu are niciun rost;
Fiindcã nu-i o zi sub soare
Sã nu dau peste vreun prost!
Când îşi cascã gura mare
Şi-mi transmite-al sãu venin,
Mult prea blândã mi se pare
Muşcãtura de asin!
Parcã-l scoate ciuma-n cale,
Sau eu însumi l-aş chema!
Dar lui i se par normale
Cheful lui, rãbdarea mea...
Când îmi merge cel mai bine,
Când mi-e soarele mai drag,
Mã trezesc, din zãri senine,
Peste ceafã, c-un ciomag!
Când vrea cerul sã m-asculte
Şi e roş la orizont,
O lichea, din cele multe
Sare-n cale-mi, c-un afront.
De n-ar exista prostia
Şi, de n-ar avea copii,
Seacã, nu ar fi pustia,
Viaţa, viaţã n-ar mai fi!
Pe neisprãvitul mare,
Cât şi pe cel mititel,
Netratându-i, ca atare,
Veţi pãţi şi voi, la fel!
Decât falnica prostie
Sã vã facã vreun hatâr,
Preferaţi, cu bucurie,
Muşcãtura de catâr!
Mă rog la soare...!
Și astăzi simt că ziua-i minunată
Iar soarele de sus ne încălzește,
Nu ține cont de ești bun sau rău
Cu raza lui pe toți ne nimerește
Răsare și omenirea o lumină
Care în întuneric se găsește,
De mult nu mai trăiește-n pace
Și în război, viața și-o irosește
Mă rog la soare să m-asculte
Ca raza s-o transforme-n scut,
Și pavăză să fie pentru mame
Și Doamne, la copii și nou născut
Dar cine-s eu în astă lume rea
Ca cineva să aibă timp de mine,
Când frică nu au nici de Domnul
Și ura cultivând, ei cred că-i bine
Dar nu voi renunța la rugăciune
Cerând ca TU, să aduci pacea,
Învață-ne să ținem Calea Dreaptă
Fă-ne puternici, să-nvigem moartea!
Calea mea
Te iubesc întîi pe tine,
Te accept in inima mea,
Dumnezeule pe tine,
Căci mi-a areti care-i calea.
Ce nu pot ca să fac eu,
Face bunul Dumnezeu,
El lucrează pentru mine,
Și mă îndrumă tot mereu,
Apelez întotdeauna,
Doar la bunul Dumnezeu.
Pe el eu mă pot baza,
Știu că le face pe toate
Ce îi cer...eu pot avea:
Dar și har, multă putere...
El toate le poate da.,..
Mulțumescuti doamne ție,
Că-mi veghezi mie viața.
Vreau să...
Vreau să uit tot răul ce-a fost,
Să-mi amintesc doar ce-i frumos,
Amintirile să-și găsească un adăpost,
În mintea mea, un loc misterios.
Vreau să iubesc cum n-am iubit,
O femeie ca un înger de frumoasă,
Cum nici nu mi-am închipuit,
Că aș putea să găsesc vreodată.
Vreau să înconjor pământul,
Să mă plimb pe globul întreg,
Să mă bucur și de vântul,
Pas cu pas, continuând să merg.
Vreau să zbor ca păsările cerului,
Liber prin aer să mă deplasez,
Să fiu mai aproape de razele soarelui,
Cu ele neîncetat să mă încălzesc.
Vreau să mă apropi de Dumnezeu,
Prin rugăciunii cu El să vorbesc,
Așa cum sunt, să-i mulțumesc mereu,
Să nu uit niciodată să-l proslăvesc.
Catren
Ține minte steaua calmă
De pe bolta ce visează. —
Este ultima speranță,
Care-n veci rămâne trează...
(Imagine de fundal: fanthomas)
Nu știu doamne...
Dumnezeu a hotărât
Să trimită fiul sfânt.
Vestea de venirea lui,
Trimisă la maica lui,
Îngerul a înștiințat,
Numele-i prea minunat,
Acesta este ISUS,
Al tatălui cel de sus.
Să credeți în Dumnezeu,
A zis: Ăsta-i fiul meu.
Vi-lam trimis pe pământ,
Să știți cine-i Domnul sfânt.
Pentru a vă mântuii,
De rele a vă feri.
Toate păcatele rele,
Le-a luat asupra sa,
Și răspunde cu iubire,
Pentru a ne apăra.
Pentru dragostea cea mare,
Ce o are pentru noi,
A fost răstignit pe cruce,
Pentru a fi iertați azi noi .
A-nviat este cu noi,
Dar .. ne depărtăm mereu
Ne întrebăm adesea oare..
Unde este Dumnezeu?
Nu mă întreb, avem păcate,
El ne iartă tot mereu,
S-au ne răsplătește oare ?
Cu puteri Dumnezeiești.
Sunt incendii ,sunt dezastre,
Inundații multe rele ..
Or fi de la Dumnezeu ?
Mă întreb și eu întruna ..
Nu știu Doamne, nu știu eu .
Lichele indispensabile
Nu mã plâng de supãrare,
Cã nu are niciun rost;
Fiindcã nu-i o zi sub soare
Sã nu dau peste vreun prost!
Când îşi cascã gura mare
Şi-mi transmite-al sãu venin,
Mult prea blândã mi se pare
Muşcãtura de asin!
Parcã-l scoate ciuma-n cale,
Sau eu însumi l-aş chema!
Dar lui i se par normale
Cheful lui, rãbdarea mea...
Când îmi merge cel mai bine,
Când mi-e soarele mai drag,
Mã trezesc, din zãri senine,
Peste ceafã, c-un ciomag!
Când vrea cerul sã m-asculte
Şi e roş la orizont,
O lichea, din cele multe
Sare-n cale-mi, c-un afront.
De n-ar exista prostia
Şi, de n-ar avea copii,
Seacã, nu ar fi pustia,
Viaţa, viaţã n-ar mai fi!
Pe neisprãvitul mare,
Cât şi pe cel mititel,
Netratându-i, ca atare,
Veţi pãţi şi voi, la fel!
Decât falnica prostie
Sã vã facã vreun hatâr,
Preferaţi, cu bucurie,
Muşcãtura de catâr!
Mă rog la soare...!
Și astăzi simt că ziua-i minunată
Iar soarele de sus ne încălzește,
Nu ține cont de ești bun sau rău
Cu raza lui pe toți ne nimerește
Răsare și omenirea o lumină
Care în întuneric se găsește,
De mult nu mai trăiește-n pace
Și în război, viața și-o irosește
Mă rog la soare să m-asculte
Ca raza s-o transforme-n scut,
Și pavăză să fie pentru mame
Și Doamne, la copii și nou născut
Dar cine-s eu în astă lume rea
Ca cineva să aibă timp de mine,
Când frică nu au nici de Domnul
Și ura cultivând, ei cred că-i bine
Dar nu voi renunța la rugăciune
Cerând ca TU, să aduci pacea,
Învață-ne să ținem Calea Dreaptă
Fă-ne puternici, să-nvigem moartea!
Calea mea
Te iubesc întîi pe tine,
Te accept in inima mea,
Dumnezeule pe tine,
Căci mi-a areti care-i calea.
Ce nu pot ca să fac eu,
Face bunul Dumnezeu,
El lucrează pentru mine,
Și mă îndrumă tot mereu,
Apelez întotdeauna,
Doar la bunul Dumnezeu.
Pe el eu mă pot baza,
Știu că le face pe toate
Ce îi cer...eu pot avea:
Dar și har, multă putere...
El toate le poate da.,..
Mulțumescuti doamne ție,
Că-mi veghezi mie viața.
Vreau să...
Vreau să uit tot răul ce-a fost,
Să-mi amintesc doar ce-i frumos,
Amintirile să-și găsească un adăpost,
În mintea mea, un loc misterios.
Vreau să iubesc cum n-am iubit,
O femeie ca un înger de frumoasă,
Cum nici nu mi-am închipuit,
Că aș putea să găsesc vreodată.
Vreau să înconjor pământul,
Să mă plimb pe globul întreg,
Să mă bucur și de vântul,
Pas cu pas, continuând să merg.
Vreau să zbor ca păsările cerului,
Liber prin aer să mă deplasez,
Să fiu mai aproape de razele soarelui,
Cu ele neîncetat să mă încălzesc.
Vreau să mă apropi de Dumnezeu,
Prin rugăciunii cu El să vorbesc,
Așa cum sunt, să-i mulțumesc mereu,
Să nu uit niciodată să-l proslăvesc.
Catren
Ține minte steaua calmă
De pe bolta ce visează. —
Este ultima speranță,
Care-n veci rămâne trează...
(Imagine de fundal: fanthomas)
Nu știu doamne...
Dumnezeu a hotărât
Să trimită fiul sfânt.
Vestea de venirea lui,
Trimisă la maica lui,
Îngerul a înștiințat,
Numele-i prea minunat,
Acesta este ISUS,
Al tatălui cel de sus.
Să credeți în Dumnezeu,
A zis: Ăsta-i fiul meu.
Vi-lam trimis pe pământ,
Să știți cine-i Domnul sfânt.
Pentru a vă mântuii,
De rele a vă feri.
Toate păcatele rele,
Le-a luat asupra sa,
Și răspunde cu iubire,
Pentru a ne apăra.
Pentru dragostea cea mare,
Ce o are pentru noi,
A fost răstignit pe cruce,
Pentru a fi iertați azi noi .
A-nviat este cu noi,
Dar .. ne depărtăm mereu
Ne întrebăm adesea oare..
Unde este Dumnezeu?
Nu mă întreb, avem păcate,
El ne iartă tot mereu,
S-au ne răsplătește oare ?
Cu puteri Dumnezeiești.
Sunt incendii ,sunt dezastre,
Inundații multe rele ..
Or fi de la Dumnezeu ?
Mă întreb și eu întruna ..
Nu știu Doamne, nu știu eu .
Alte poezii ale autorului
Durere 1
Cu sangele fiert ,respir greu,
Cu durere-n suflet imi adun privirea,
Fara motiv,fara dorinta si fara cust,
Incerc sa-mi adun trupul marod de o minte bolnava.
Umbra-mi sopteste ca merit tot,
Ca-s nedemn de mine si de mintea mea,
Ca mai bine stau ca-mi este harazit sa-n-dur,
Sa doara ca merit,sa ard ca merit ,sa mor is menit!
Durere 3
Durere 2
Durere 1
Cu sangele fiert ,respir greu,
Cu durere-n suflet imi adun privirea,
Fara motiv,fara dorinta si fara cust,
Incerc sa-mi adun trupul marod de o minte bolnava.
Umbra-mi sopteste ca merit tot,
Ca-s nedemn de mine si de mintea mea,
Ca mai bine stau ca-mi este harazit sa-n-dur,
Sa doara ca merit,sa ard ca merit ,sa mor is menit!
Durere 3
Durere 2
Durere 1
Cu sangele fiert ,respir greu,
Cu durere-n suflet imi adun privirea,
Fara motiv,fara dorinta si fara cust,
Incerc sa-mi adun trupul marod de o minte bolnava.
Umbra-mi sopteste ca merit tot,
Ca-s nedemn de mine si de mintea mea,
Ca mai bine stau ca-mi este harazit sa-n-dur,
Sa doara ca merit,sa ard ca merit ,sa mor is menit!