2  

Durere 4

Să-mi furi timpul din viața pe care demult am pierdut-o și sa te-n tristeze tristețea ce-o cred fericire ,
Să-mi privești zilele ce se scurg înșiruite pe-un fir al vieții murdar de amintiri nedemne,
Să-mi dai sa cred ca pot sa fiu un colt în lumea pătată de propriile gânduri îndepărtate de adevăr,
Înseamnă să-mi dai ce n-am,sa cred ca pot,sa vreau mai mult, sa-n văț ce vreau dar să-mi iei ce am!
 

Category: Diverse poems

All author's poems: marian costea poezii.online Durere 4

Date of posting: 23 November 2023

Timp de citire: ~1 min.

Views: 1226

Log in and comment!

Other poems by the author

Durere 3

Ma plimb cu tine in fiecare zi de brat,
Si-a ajung sa cred ceea ce tu vrei sa nu.
Privim,gandim,judecam, ne consultam,
De ani de zile in fiecare zi ne certam!
 
Gandul blestemat trezeste umbre in mine,
Care vor,care pot ,care-n gol ma duc.
Ma sfasie vuietul,imi strapunge inima,
Constiinta-mi sangereaza ,simturile-mi mor.
 
Coplesit de ura ce o simt pentru mine,
In stanga si-n dreapta cu jale arunc.
Ingenuchiat ,imi smulg inima din piept,
Cu pumnalul incins cu regret o sfartec.
 
Seninatatea de pe chip ma minte ca am reusit,
Ca eu pe eul meu prin sange l-am ucis.
De puteri sleit ma trezesc dezamagit,
Ca eu pe mine nu pot sa ma ucid!
More ...

Durere 5

Nu cunosc durerea ce mă copleșește,

Dar știu, simt că o merit pe deplin.

Merit tot ce-i mai rău pe lume,

Căci eu, în lume, întruna am greșit. 

 

Iubire nemeritată am primit,

Iubire pentru care toți viața și-ar da.

Eu am primit, eu am trăit, din viață m-am hrănit,

Și pe toți cei pe care i-am întâlnit, de viață i-am lipsit.

 

Dacă viața ce-am primit-o, corectă ar fi cu mine,

Ar lua zilele ce mie mi-au rămas,

Să scutească, să ferească orice suflet viu de mine.

Căci oricine-n lumea asta, ar merita să nu mă întâlnească.

 

Astfel, ceea ce mi-a rămas, ar trebui împărțit

Tuturor celor ce au plătit din cauza mea.

Așa s-ar face o minimă dreptate,

Iar lumea ar fi un loc mai bun, pentru eternitate.

 

Plătesc acum cu trăiri necunoscute,

Cu sentimente ce nu știam că-n mine există.

Îmi fierbe mintea, sufletul îmi arde,

Într-un corp fara viață ce se plimbă printre suflete curate.

 

Cu lacrimi pline de regret,

Fără vlagă, fără scop, fără dor de a trăi,

Mă înec în gândurile că am furat

Fericirea altora, după bunul meu plac.

 

Astăzi, acum, fix în acest moment,

Caut răspunsuri despre propria-mi viață,

Și mă întâlnesc cu monstrul pe care l-am creat,

Și-l văd cum zace prins într-un univers bine meritat.

More ...

Durere 1

Cu sangele fiert ,respir greu,

Cu durere-n suflet imi adun privirea,

Fara motiv,fara dorinta si fara cust,

Incerc sa-mi  adun trupul marod de o minte bolnava.

 

Umbra-mi sopteste  ca merit tot,

Ca-s nedemn de mine si de mintea mea,

Ca mai bine stau ca-mi este harazit sa-n-dur,

Sa doara ca merit,sa ard ca merit ,sa mor is menit!

More ...

Durere 2

Doar durerea neputentei ,aduce ,un amarat cu picioarele pe pamant,
Pe acel pamant de care s-a dezis,dintr-o lacoma nestiinta .
 
Al nostru om,dar,suflet ratacit cu rusine-si ridica sufletul murdar,
Spre a face inca un pas bolnav,de-un gand necurat,de ura macinat.
 
Intrebari peste intrebari ,menite, sa gaseasca un raspuns ,
La trista viata,purtata, de un suflet plin de cioburi dintr-alte vieti.
 
Crede,vrea si-si doreste si crede ca poate si crede ca merita,
Si falnic se ridica si falnic se inalta spre a lui nemurire pana.....
 
Pana cand mirajul puterii se-neaca in propria existenta ,
Si-n fiecare clipa ,ceva din el moare,cu fiecare gand este tot mai aproape.
 
Speranta de odinioara il macina treptat,visele-l sufoca si-l transforma crunt,
Intr-un suflet mort, plimbandu-se pe strada unde adesea este vazut.
 
Cu fata cazuta ,cu zambetul pierdut,priveste in neant fara scop,
Picioarele se tarasc spre ai duce trupul in pustiul timpului.
 
In privirea intunecata ,venita ,din adancul sufletului uscat,
Urla mila, prinsa intr-un om viu dar totusi mort.
More ...

Poems in the same category

Moara

La moara timpului, morar

Sunt angajat pe viaţă,

Să macin clipa, iar şi iar,

Sub piatra-i hrăpăreaţă.

 

De pe al timpului ogor,

Saci burduşiţi cu clipe,

S-aducă soarta mea de zor,

Prezentu-mi să-nfiripe.

 

Cu praful clipelor ce-au fost,

Aşa cum fac nebunii,

Să-ncarc, pe urmă, fără rost,

Sacii deşertăciunii.

 

Şi când recolta s-a-ncheiat,

Din mersul năsăliei

Să urc cu timpul măcinat

În podul veşniciei.

More ...

Valurile vieții

Cale străbătută 

De găunoasa plută,

Purtatä de val,

Departe de mal..

 

Prin arșiță ori ploaie 

Alunecă vioaie 

Spre zările senine 

De speranță pline..

 

Din negură nocturnă 

O arie răsună,

Din farul ce se-naltä

Ce de stele se-agatä.

 

Și răsări o punte 

Din visele mărunte,

Salvând din ruină 

Un licăr de lumină..

 

Și deziluzii orbite,

De inimi risipite 

Se scurg în adâncime,

În häu de -ntunecime..

More ...

Mai pot!

Nu jeli ce-a fost odată,

Tot trecutul lasă-l dus

Atâtea căi sunt de urmat,

Nu te lăsa intimidat.

Cu cât cărarea, e mai grea 

Pe care-o  lași în urma ta,

Răsplata pare mai bogată

În viața asta zbuciumată.

De cazi în brînci, să te ridici

Prin credință și efort

În clipa grea nu blestema

Zâmbind să-ți spui:

Mai pot visa, 

Mai pot urca,

Mai pot spera....

More ...

Regretul unui fiu

Târziu este, copile, plânsul tãu,

Târzii sunt şi pãrerile de rãu!

E prea târziu s-aduci un trandafir

Sãdindu-l lângã cruce-n cimitir!...

 

E prea târziu acuma sã mai plângi,

Ferindu-ţi ochii-n palma mâinii stângi!

Cu graiul stins, cu-amar, mâhnit de tot,

Aş plânge-n rând cu tine...sã mai pot.

 

Nu pot nici sã te-aud, nici sã-ţi rãspund...

Dar toatã viaţa m-ai rãnit profund:

La bal, la reuniuni sau la "boutique"

Când te duceai fãrã sã-mi zici nimic.

 

Dar... în sfârşit, e grea durerea ta

Şi multã vreme-o vei simţi aşa!

Nu doare lutul biciuit de ploi,

Cât ne dor remuşcãrile din noi!

 

                          ☆

 

Tu nu ai timp, cât ai dori sã ai,

Nici rost, nici sentimente şi nici grai!

Când nu ai fost ce-ai fi putut sã fii,

Când toate trec, rãmân lacrimi târzii!...

More ...

Blestem

Asta e ultima oară cand mă mai ascult
Am exagerat când am spus cât de bine sunt
Sute de lame se aruncă între suflet si trup
Vor să pună capăt definitiv acestui loop

 

Crezi că mi-a păsat prea mult ca să se vindece?
Vrăjești ce faci să pară că sunt farmece
Muzica în urechi a început să țiuie
Dacă o oprești tot o să mă chinuie

 

Căutam un semn, dar lumina m-a orbit
Războiul din mine e fără de sfârșit
E dureros din poet să devii poem
In viata celui care-l scrie ca pe un blestem

More ...

Învață de cincisprezece ori

Învață să taci atunci când tot ce vrei e să cerți,
Învață să-mparți cu alții bucurii și tristeți,
Învață să șoptești când tot ce vrei e să strigi
Si-nvață să dai când tot ce vrei e să strângi.

Învață să iubești când cel ce te-atacă nu merită iubirea ta
Învață să zâmbești când rana îți desfigurează privirea
Învață să uiți, și-nvață să ierți
Învață să pleci și să nu regreți.

Învață din tot și-nvață din toate, 
Învață de la oameni, învață din carte
Învață de la bătrâni și de la copii,
Învață să-nveți cum în toate - OM să rămâi.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍