Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Albui Andreea
Data postării: 19 februarie
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 164
Poezii din aceiaşi categorie
Sufletu...
Sufletu-mi e numai plin de ceață
Mi-am pierdut încredere-n undeva
Strig la ceruri lipsită de speranță
Și știu că nu m-ar înțelege cineva...
Personificări
în spatele oricărei trăiri ratate exist-o speranță
cel puțin una
nu mai e niciun secret pentru nimeni în acest joc
de-a v-ați asunselea
pierzi tramvaiul în drum spre servici
nu moare nimeni
vine altul
te-mpedici în mărăcinii stufoși ai gândului
te ridici în alt gând
prima lecție la cursul primar despre viață
fără profesor
începe mereu cu speranța
Jack și vrejul de fasole a lui Joseph Jacobs
pare o poveste pentru copii
în fapt
aceasta este definiția subliminală a speranței
marioneta tâmpă din teatru de păpuși Țăndărică
statuia vivantă din Cișmigiu
la fel
personificăm totul la modul comic
scaunele lui Eugène Ionesco
în camera goală
rămân de departe singura realitate palpabilă…
Mă uit
Mă uit spre cerul nopții
și nu văd luna,
Mă uit incontinuu și n-o găsesc
și simt cum puterile-mi slăbesc.
Ma uit la oameni
și nu-i înțeleg,
mă uit incontinuu și realizez
că s-au pierdut...
prin a lor trecut,
Mă uit la mine,
mă uit la chipul meu...
fără nesocotire,
văd apoi o fată gingașă
și plina de iubire.
Gânduri 5
Lumina înfruntă orice întuneric
Ca Soarele în lobul său sferic,
Ce îți dăruiește energia în viață
Și-ți topește-n suflet sloiul de ghiață.
Depășești cu putere, ardoare
Orice eveniment care doare.
Lupți cu întunericul malefic
Și îți dorești un climat benefic.
Identifici s-apuci o cale măiastră
Precum a cerului culoare albastră.
Încerci să descoperi în suflet
Un drag sentiment și răsuflet.
Întunericului din noapte
Stelele și Luna-i sunt înțelepte,
Transformându-i paradoxul
Astfel ca magia să fie influxul.
Lumină-n suflet și în minte,
Iubire ce nu se dezminte.
Petreci momente fără de cusur
Chiar dacă părul ți-este sur.
Nu mi-ai scris..
Nu mi-ai scris nici ieri, nici azi,
Parcă uit de-atâtea cazuri.
Timpul trece fără rost,
Gândul meu ți-e adăpost.
Vântul bate, ploaia cade,
Dar tăcerea ta mă arde.
Oare câte doruri țin
Lanțul greu al unui chin?
Nu mi-ai scris și, totuși, sper,
Să-mi răspunzi cândva, în cer.
Poate timpul, vindecat,
Va deschide ce-i uitat.
Dar de nu, din depărtare,
Îți trimit o alinare.
Chiar de nu-mi răspunzi nicicând,
Te păstrez în al meu gând.
Trubadur trist
Nu cred in îngeri,nu cred in stele,
Sunt prizonier al vieții,
Obligat să simt și să mor..
Dumnezeu nu poate fi crud,
Așadar,zilele curg infernal,
In zare,umbra negrului final..
Dumnezeu poate fi doar imparțial,
Așadar,nu sper la salvare,
Știu că tentaculele morții mă vor nimici și pe mine.
De ce raiul?
Pacea neființei e la fel de dulce.
Mi-e frica doar de trecerea dintre aici și acolo,
Cu o secundă înaintea morții voi fi în iad,
Cu o secundă după,in rai,
Dar nu cel cu îngeri,ci cel fără grai,
Ca un somn fara vise..
Asta cred,de aceea nu lupt pentru nimic,
Nu sper la rasplata de apoi,
Trubadur trist,ce știe că viața
E un fum ce se risipește..
Lasă-mă să dorm,sa nu mă mai trezesc,
Viața e o cruce,ce paradox,
O port pe spiritul meu de ateu..
Unde ești tu,Zeu?,
Sa iei suferința,nonsensul și spaima..
Îmi trag pașii trist,cu durere,și greu,
E noapte în zare,și-n ultima filă din cartea vieții,
Dar sunt obligat să ajung la ea,
O,viața,te blestem,cu inima rece și grea..
Sufletu...
Sufletu-mi e numai plin de ceață
Mi-am pierdut încredere-n undeva
Strig la ceruri lipsită de speranță
Și știu că nu m-ar înțelege cineva...
Personificări
în spatele oricărei trăiri ratate exist-o speranță
cel puțin una
nu mai e niciun secret pentru nimeni în acest joc
de-a v-ați asunselea
pierzi tramvaiul în drum spre servici
nu moare nimeni
vine altul
te-mpedici în mărăcinii stufoși ai gândului
te ridici în alt gând
prima lecție la cursul primar despre viață
fără profesor
începe mereu cu speranța
Jack și vrejul de fasole a lui Joseph Jacobs
pare o poveste pentru copii
în fapt
aceasta este definiția subliminală a speranței
marioneta tâmpă din teatru de păpuși Țăndărică
statuia vivantă din Cișmigiu
la fel
personificăm totul la modul comic
scaunele lui Eugène Ionesco
în camera goală
rămân de departe singura realitate palpabilă…
Mă uit
Mă uit spre cerul nopții
și nu văd luna,
Mă uit incontinuu și n-o găsesc
și simt cum puterile-mi slăbesc.
Ma uit la oameni
și nu-i înțeleg,
mă uit incontinuu și realizez
că s-au pierdut...
prin a lor trecut,
Mă uit la mine,
mă uit la chipul meu...
fără nesocotire,
văd apoi o fată gingașă
și plina de iubire.
Gânduri 5
Lumina înfruntă orice întuneric
Ca Soarele în lobul său sferic,
Ce îți dăruiește energia în viață
Și-ți topește-n suflet sloiul de ghiață.
Depășești cu putere, ardoare
Orice eveniment care doare.
Lupți cu întunericul malefic
Și îți dorești un climat benefic.
Identifici s-apuci o cale măiastră
Precum a cerului culoare albastră.
Încerci să descoperi în suflet
Un drag sentiment și răsuflet.
Întunericului din noapte
Stelele și Luna-i sunt înțelepte,
Transformându-i paradoxul
Astfel ca magia să fie influxul.
Lumină-n suflet și în minte,
Iubire ce nu se dezminte.
Petreci momente fără de cusur
Chiar dacă părul ți-este sur.
Nu mi-ai scris..
Nu mi-ai scris nici ieri, nici azi,
Parcă uit de-atâtea cazuri.
Timpul trece fără rost,
Gândul meu ți-e adăpost.
Vântul bate, ploaia cade,
Dar tăcerea ta mă arde.
Oare câte doruri țin
Lanțul greu al unui chin?
Nu mi-ai scris și, totuși, sper,
Să-mi răspunzi cândva, în cer.
Poate timpul, vindecat,
Va deschide ce-i uitat.
Dar de nu, din depărtare,
Îți trimit o alinare.
Chiar de nu-mi răspunzi nicicând,
Te păstrez în al meu gând.
Trubadur trist
Nu cred in îngeri,nu cred in stele,
Sunt prizonier al vieții,
Obligat să simt și să mor..
Dumnezeu nu poate fi crud,
Așadar,zilele curg infernal,
In zare,umbra negrului final..
Dumnezeu poate fi doar imparțial,
Așadar,nu sper la salvare,
Știu că tentaculele morții mă vor nimici și pe mine.
De ce raiul?
Pacea neființei e la fel de dulce.
Mi-e frica doar de trecerea dintre aici și acolo,
Cu o secundă înaintea morții voi fi în iad,
Cu o secundă după,in rai,
Dar nu cel cu îngeri,ci cel fără grai,
Ca un somn fara vise..
Asta cred,de aceea nu lupt pentru nimic,
Nu sper la rasplata de apoi,
Trubadur trist,ce știe că viața
E un fum ce se risipește..
Lasă-mă să dorm,sa nu mă mai trezesc,
Viața e o cruce,ce paradox,
O port pe spiritul meu de ateu..
Unde ești tu,Zeu?,
Sa iei suferința,nonsensul și spaima..
Îmi trag pașii trist,cu durere,și greu,
E noapte în zare,și-n ultima filă din cartea vieții,
Dar sunt obligat să ajung la ea,
O,viața,te blestem,cu inima rece și grea..
Alte poezii ale autorului
Poem
Ce faci cu iubirea ta?
Totuşi, e stocul nelimitat
De săruturi, îmbrătişări
De seri cu vin, şi cafea?
Poem
zi de zi visăm cu ochii deschişi,
Visând,îţi curg nişte lacrimi pe obraz
Te pui mereu pe genunchi, să te călăuzească la al tău necaz.
Îţi astupă dorurile chiar sub soare.
Te-ntrebi acea iubire, va veni, oare?
Nu ştii, până nu pleci, din acea groapă ce te doare.
Şi spini tai din grădina ta.
Au dispărut, degetele tale nu-ţi vor mai sângera,
Dragostea ta din tine te va vindeca...
Acea vină pe care o ai des în inimă,
Te rog,să o străpungi c-o ultimă gură de vin,
Să-ţi dai seama că meriţi un întreg paradis.
La a ta uşă să nu vină doar cu o declaraţie-n plic,
Să-ţi dea cerul lui senin, şi zâmbetul lui să fie doar pentru tine,
Chiar dacă culoarea scoarţei din ochii tăi , acum se bucură de orice lucru mărunt,
Sper că ai făcut pace cu al tău mic numit , "trecut"
Poem
Si cum viaţa e atât de vastă , îţi doresc numai bine:
Să fi la a ta casă, îmbrăcată-n iubire şi raze divine.
Să-ţi dai voie să fi vulnerabil, să-nveţi să te ierţi.
Din ale tale greseli, din care iubirile uneori
"cu ochii treji"
Vocea ratiunii mele mi-a zis să ard toate amintirile
Nefăcute cu tine, vorbind de el,
Scoţând cioburile cu mâinile mele sfinte
Acea despărţire n-a fost fizică, între ale noastre suflete...
Din pacate, nu ţi-am fost numită " cealaltă jumătate"
Care deseori se caută prin nopţile pierdute.
Poem
Cândva, o femeie cu parul blond,iti va apărea în cale
Nu o întrebi cum e viața ei
Nici ea pe tine,
O vei vedea aranjată la volan,ducându-și pisica la veterinar
Se va uita o secundă ,Acea secundă în care..nu te mai recunoaște,
Nici acea noapte plină de sărutări,Și nici paharul cu vin..ce de dor îl mai scuturi.
P O E Z I E
Aveam o presiune între coaste,
Când venea o întrebare despre el,
Mă cam arde ,și m-apasa în piept,
Eu am zis că nu îl mai aștept.
Apoi am trecut pe lângă un felinar,
M-am așezat comod pe-o bancă
Am început în a da câteva lacrimi,
Toți m-au sunat,scris,deranjat.
Astfel eu nu i-am vrut să vadă cât m-am sfărâmat.
Mi-am dat telefonul pe modul avion,
N-am vrut să încerc să lupt iar,
Am luat un singur bagaj așa cum era,
Știindu-se povestea în care fata aceea din trecut,de dor s-a sufocat.
Proza
Ce văd în oglindă? Mi se oglindește sufletul îl imaginez pe tavă,și îi dăruiesc lui,cred ca asa e iubirea...că unde pui suflet tu te distrugi. Am amorțit pe un pat singură,și m-am lăsat înecată de vin
Că nu i-ar păsa, am numărat 1,2,3,4,5 6,7,8,9,10 inspiră,am numărat iar 1,2,3,4,5 6,7,8,9,10 expiră...m-am lovit singură,ne lovim,el nu...doar că se iubește cu mii de femei și pe mine,nu m-a iubit nici cum...dărâmată și mi-am injectat iubire de sine,am reînviat, a fost un obstacol care tot s-a tot întors ușor ușor ca un boomerang.
Poem
Ce faci cu iubirea ta?
Totuşi, e stocul nelimitat
De săruturi, îmbrătişări
De seri cu vin, şi cafea?
Poem
zi de zi visăm cu ochii deschişi,
Visând,îţi curg nişte lacrimi pe obraz
Te pui mereu pe genunchi, să te călăuzească la al tău necaz.
Îţi astupă dorurile chiar sub soare.
Te-ntrebi acea iubire, va veni, oare?
Nu ştii, până nu pleci, din acea groapă ce te doare.
Şi spini tai din grădina ta.
Au dispărut, degetele tale nu-ţi vor mai sângera,
Dragostea ta din tine te va vindeca...
Acea vină pe care o ai des în inimă,
Te rog,să o străpungi c-o ultimă gură de vin,
Să-ţi dai seama că meriţi un întreg paradis.
La a ta uşă să nu vină doar cu o declaraţie-n plic,
Să-ţi dea cerul lui senin, şi zâmbetul lui să fie doar pentru tine,
Chiar dacă culoarea scoarţei din ochii tăi , acum se bucură de orice lucru mărunt,
Sper că ai făcut pace cu al tău mic numit , "trecut"
Poem
Si cum viaţa e atât de vastă , îţi doresc numai bine:
Să fi la a ta casă, îmbrăcată-n iubire şi raze divine.
Să-ţi dai voie să fi vulnerabil, să-nveţi să te ierţi.
Din ale tale greseli, din care iubirile uneori
"cu ochii treji"
Vocea ratiunii mele mi-a zis să ard toate amintirile
Nefăcute cu tine, vorbind de el,
Scoţând cioburile cu mâinile mele sfinte
Acea despărţire n-a fost fizică, între ale noastre suflete...
Din pacate, nu ţi-am fost numită " cealaltă jumătate"
Care deseori se caută prin nopţile pierdute.
Poem
Cândva, o femeie cu parul blond,iti va apărea în cale
Nu o întrebi cum e viața ei
Nici ea pe tine,
O vei vedea aranjată la volan,ducându-și pisica la veterinar
Se va uita o secundă ,Acea secundă în care..nu te mai recunoaște,
Nici acea noapte plină de sărutări,Și nici paharul cu vin..ce de dor îl mai scuturi.
P O E Z I E
Aveam o presiune între coaste,
Când venea o întrebare despre el,
Mă cam arde ,și m-apasa în piept,
Eu am zis că nu îl mai aștept.
Apoi am trecut pe lângă un felinar,
M-am așezat comod pe-o bancă
Am început în a da câteva lacrimi,
Toți m-au sunat,scris,deranjat.
Astfel eu nu i-am vrut să vadă cât m-am sfărâmat.
Mi-am dat telefonul pe modul avion,
N-am vrut să încerc să lupt iar,
Am luat un singur bagaj așa cum era,
Știindu-se povestea în care fata aceea din trecut,de dor s-a sufocat.
Proza
Ce văd în oglindă? Mi se oglindește sufletul îl imaginez pe tavă,și îi dăruiesc lui,cred ca asa e iubirea...că unde pui suflet tu te distrugi. Am amorțit pe un pat singură,și m-am lăsat înecată de vin
Că nu i-ar păsa, am numărat 1,2,3,4,5 6,7,8,9,10 inspiră,am numărat iar 1,2,3,4,5 6,7,8,9,10 expiră...m-am lovit singură,ne lovim,el nu...doar că se iubește cu mii de femei și pe mine,nu m-a iubit nici cum...dărâmată și mi-am injectat iubire de sine,am reînviat, a fost un obstacol care tot s-a tot întors ușor ușor ca un boomerang.