Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Albui Andreea
Data postării: 15 septembrie 2023
Vizualizări: 644
Poezii din aceiaşi categorie
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Ecouri
Câte ecouri încă pe aripile unei păsări solitare
Cenușie și sclipitoare printre razele de soare,
Și câte ecouri am lăsat înaintea noastră pe pământ
Epicentru al durerii fără trup sau cuvânt.
Câte ecouri de dor șoptesc ochii tăi nedumeriți
Lacrimi triste … și de moarte păianjeniți,
Sorbind veninul cu ochi pierduți printre clipele moarte
Ah … câte ecouri rămase … și triste în noapte.
(Autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - Editura Etnous - 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7)
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Nu și da, da și nu
Nu este nu ,
Sau de vrea se transformă în da!
Precum da este da și de vrea devine nu!
Nu și da pot fi da pot fi nu
Sau ce vrea fiecare, fie da fie nu!
Dragostea este da,niciodată dragostea nu e nu!
Nu e dragostea noastră cum și tu ești frumoasa lui da?
Dacă da,lasă-l ca să plece pe nu!
(19 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea cea mare
În lumea noastră, iubirea strălucește,
Cu fiecare clipă, mai mult crește.
În ochii tăi, o lumină arzătoare,
Îmi spune că ești dragostea cea mare.
Prin vântul blând, pe câmpuri de dor,
Iubirea noastră curge, ca un izvor.
În fiecare atingere, în fiecare sărut,
Simt că iubirea noastra strabate tot mai mult.
Pe calea noastra, impreuna am pornit
Ca doi copii noi am devenit.
În lumina zorilor și sub cerul senin,
Destinele noastre se unesc, fără sfârșit, divin.
Într-o inimă zdrobită…
Într-o inimă zdrobită,
Tihna-ți este o icoană,
Tot ce-atingi îți e ispită,
Iar iubirea-i o prigoană.
Plânge ochiu-nlăcrimat,
Viața-i pare prea deșartă,
Bucuriile-au plecat,
Să deschid-o altă poartă,
Că-n iubirea pătimașă,
Nu poți fi doar o scânteie,
Ci văpaia uriașă,
Care mistuie-o femeie.
Și din rana ce suspină,
Se prelinge amurgul stins,
Iar din inima străină,
Curge dorul necuprins,
Ca un tremur de poveste,
Cu dorințe răstignite,
Și iubirea se topește,
În mici gânduri rătăcite.
Rămân pașii pe cărare,
Umbre reci pe-un drum tăcut,
Dragostea, mistuitoare,
S-a aprins... și a trecut.
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Ecouri
Câte ecouri încă pe aripile unei păsări solitare
Cenușie și sclipitoare printre razele de soare,
Și câte ecouri am lăsat înaintea noastră pe pământ
Epicentru al durerii fără trup sau cuvânt.
Câte ecouri de dor șoptesc ochii tăi nedumeriți
Lacrimi triste … și de moarte păianjeniți,
Sorbind veninul cu ochi pierduți printre clipele moarte
Ah … câte ecouri rămase … și triste în noapte.
(Autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - Editura Etnous - 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7)
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Nu și da, da și nu
Nu este nu ,
Sau de vrea se transformă în da!
Precum da este da și de vrea devine nu!
Nu și da pot fi da pot fi nu
Sau ce vrea fiecare, fie da fie nu!
Dragostea este da,niciodată dragostea nu e nu!
Nu e dragostea noastră cum și tu ești frumoasa lui da?
Dacă da,lasă-l ca să plece pe nu!
(19 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea cea mare
În lumea noastră, iubirea strălucește,
Cu fiecare clipă, mai mult crește.
În ochii tăi, o lumină arzătoare,
Îmi spune că ești dragostea cea mare.
Prin vântul blând, pe câmpuri de dor,
Iubirea noastră curge, ca un izvor.
În fiecare atingere, în fiecare sărut,
Simt că iubirea noastra strabate tot mai mult.
Pe calea noastra, impreuna am pornit
Ca doi copii noi am devenit.
În lumina zorilor și sub cerul senin,
Destinele noastre se unesc, fără sfârșit, divin.
Într-o inimă zdrobită…
Într-o inimă zdrobită,
Tihna-ți este o icoană,
Tot ce-atingi îți e ispită,
Iar iubirea-i o prigoană.
Plânge ochiu-nlăcrimat,
Viața-i pare prea deșartă,
Bucuriile-au plecat,
Să deschid-o altă poartă,
Că-n iubirea pătimașă,
Nu poți fi doar o scânteie,
Ci văpaia uriașă,
Care mistuie-o femeie.
Și din rana ce suspină,
Se prelinge amurgul stins,
Iar din inima străină,
Curge dorul necuprins,
Ca un tremur de poveste,
Cu dorințe răstignite,
Și iubirea se topește,
În mici gânduri rătăcite.
Rămân pașii pe cărare,
Umbre reci pe-un drum tăcut,
Dragostea, mistuitoare,
S-a aprins... și a trecut.
Alte poezii ale autorului
Poezie
Te-am pus în tabloul inimii mele,
Şi cuvintele mele sunt acum la superlativ,
Te-am iubit şi fără un cuvânt de spus
Ţi-am citit ochii căprui fără să mă acuz,
Am râs subit într-o casă goală,
Şi m-a luat un gând de-atunci
Cum am uitat tot
Si doar de zis , regret nespus că te-am întâlnit.
Poem
Mi-au inflorit ghiocei în suflet,
Cândva era de tot îngheţat
Azi nu mă mai recunosc asa bine.
Ce să vezi acele momente negre din mine - Au plecat
Proza
Ce văd în oglindă? Mi se oglindește sufletul îl imaginez pe tavă,și îi dăruiesc lui,cred ca asa e iubirea...că unde pui suflet tu te distrugi. Am amorțit pe un pat singură,și m-am lăsat înecată de vin
Că nu i-ar păsa, am numărat 1,2,3,4,5 6,7,8,9,10 inspiră,am numărat iar 1,2,3,4,5 6,7,8,9,10 expiră...m-am lovit singură,ne lovim,el nu...doar că se iubește cu mii de femei și pe mine,nu m-a iubit nici cum...dărâmată și mi-am injectat iubire de sine,am reînviat, a fost un obstacol care tot s-a tot întors ușor ușor ca un boomerang.
Poem
Mă mai iubești?,Nu te văd asa clar acum,
Simți mirosuri diferite pe perna ta,
Poate note dulci și florale...
Sau poate note de cafea puțin amare.
Ai schimbat câteva săruturi și priviri ,
În ziua actuală
Te-au îmbrățișat trupuri,unele mai mici și firave
Unele s-au distanțat, ca s-a răcit inima.
Dar cu apartamentul nou schimbat,te va lăsa rătăcit,
Și rezemat de pat
Gândindu-te la un "iartă-mă "
Și ea ce face ? Hmm,Să știi că e schimbată, mai îi este dor..
Nu uita că pagina s-a ars,
Și multe răni au fost de cos.
Poezie
Totuşi o întrebare aş mai avea...
De ce mă simt atât de straină , acum în patul altcuiva?
Poem
N-am de ce să tot fiu rupta neîncetat de oameni ,ce nu știu în a repara o inimă dură. Doare să crezi,că toți îți vor binele,Lasă măcar ești tu baza vieții tale,Uneori ne frământăm ca un aluat..nici cum nu reușim în a pune puțină iubire,că sunt oameni ce vor să fie fericiți ca ai ales ce vor doar ei,nu e metaforă, doar o realitate, fa ce-ți place
Și lasă în urmă doar acele " vise negre" ce-s de tot moarte.
Poezie
Te-am pus în tabloul inimii mele,
Şi cuvintele mele sunt acum la superlativ,
Te-am iubit şi fără un cuvânt de spus
Ţi-am citit ochii căprui fără să mă acuz,
Am râs subit într-o casă goală,
Şi m-a luat un gând de-atunci
Cum am uitat tot
Si doar de zis , regret nespus că te-am întâlnit.
Poem
Mi-au inflorit ghiocei în suflet,
Cândva era de tot îngheţat
Azi nu mă mai recunosc asa bine.
Ce să vezi acele momente negre din mine - Au plecat
Proza
Ce văd în oglindă? Mi se oglindește sufletul îl imaginez pe tavă,și îi dăruiesc lui,cred ca asa e iubirea...că unde pui suflet tu te distrugi. Am amorțit pe un pat singură,și m-am lăsat înecată de vin
Că nu i-ar păsa, am numărat 1,2,3,4,5 6,7,8,9,10 inspiră,am numărat iar 1,2,3,4,5 6,7,8,9,10 expiră...m-am lovit singură,ne lovim,el nu...doar că se iubește cu mii de femei și pe mine,nu m-a iubit nici cum...dărâmată și mi-am injectat iubire de sine,am reînviat, a fost un obstacol care tot s-a tot întors ușor ușor ca un boomerang.
Poem
Mă mai iubești?,Nu te văd asa clar acum,
Simți mirosuri diferite pe perna ta,
Poate note dulci și florale...
Sau poate note de cafea puțin amare.
Ai schimbat câteva săruturi și priviri ,
În ziua actuală
Te-au îmbrățișat trupuri,unele mai mici și firave
Unele s-au distanțat, ca s-a răcit inima.
Dar cu apartamentul nou schimbat,te va lăsa rătăcit,
Și rezemat de pat
Gândindu-te la un "iartă-mă "
Și ea ce face ? Hmm,Să știi că e schimbată, mai îi este dor..
Nu uita că pagina s-a ars,
Și multe răni au fost de cos.
Poezie
Totuşi o întrebare aş mai avea...
De ce mă simt atât de straină , acum în patul altcuiva?
Poem
N-am de ce să tot fiu rupta neîncetat de oameni ,ce nu știu în a repara o inimă dură. Doare să crezi,că toți îți vor binele,Lasă măcar ești tu baza vieții tale,Uneori ne frământăm ca un aluat..nici cum nu reușim în a pune puțină iubire,că sunt oameni ce vor să fie fericiți ca ai ales ce vor doar ei,nu e metaforă, doar o realitate, fa ce-ți place
Și lasă în urmă doar acele " vise negre" ce-s de tot moarte.