Tacerea
Ma predau tacerii chiar si atunci
Cand sunt plina de durere
Pentru a explica tot ce s-a intamplat
Inca ma distantez de toata lumea.
Chiar si atunci cand sunt pe cale sa ma inec,
In singuratatea mea...
Fug de lucrurile care, mi-ar construi identitatea,
Invingand disperarea.
Unde ajung in aceste ultime zile in care aman totul?
Ce fel de inselaciune si durere ma asteapta in viitor?
Nu pot sa dorm niciodata
Cand ma uit inapoi, pierderile mele par a fi primele.
De ce ma confrunt cu toate acuzatiile?
Pe cheltuiala a ce?
O multime de lucruri prin care am trecut, pentru nimic?
Viata imi datoreaza linistea de mult asteptata.
Стихи из этой категории
Portret
așa cum raza de lumină albă uneori
(trecând din întâmplare printr-o prismă moartă),
se sparge în o mie de culori,
la fel privirea ta, iubito, nu are altă soartă.
te recompui bizar mereu sub alte predicate,
(nimic, până la urmă, comun ideii de frumos!)
și te încurci în geometrii din cele mai ciudate
din care nu lipsește carnea și fiecare os
din fața ta doar două cercuri paralele
(ochii, probabil, rotunzi ca bobul de orez!)
apoi triunghiul dintre ele
(un fel de nas!) și-o gura, sub formă de trapez
mai jos, un gât prelung, precum un cap de hidră
(două triunghiuri puse vârf la vârf)
care apasă nefiresc pe o clepsidră,
anume chiar pe propriu-ți stârf*
doar tibia ca un cilindru mic
ușor concavă,cu-ncovoiri de scut,
cu toată geometria asta de nimic
încă îmi dă fiori și-mi amintește de-nceput
*stârf= stârv
La naiba, în ce lume trăim!
la uma urmei poți înjura de toți sfinții
înjurătura face parte din peisaj
ai putea spune că are o funcție artistică
terapeutică
nimic nu-i mai plăcut decât să dai vina pe sfinții apostoli
să-ți bagi picioarele în ea viață
apoi să te duci la biserică
Prefericitul e și el om
afurisirea păcătosului e un fel de înjurătură avangardistă
cea a polițistului o întoarcere la clasici
„circulați, morții mamelor voastre! ”
iar trecătorii circulă scrâșnind
”fir-ai tu al dracului cu toată circulația mă-tii!” -
Cărtărescu își bagă p… în regina Angliei
în Juriul Nobel
Manolescu în Ramona
alții în altele
niciodată subconștientul mulțimii n-a fost mai prolific ca acum
nu poți să deschizi gura
să ieși din casă
într-o zi o să ne crească urechile cât frunzele de brustur
mai nou și femeile au dat în patima imprecației
băga-mi-aș p… (spus diafan!)
alegoric
copii din clasa întâia-fumători și preoții
medicii
Crucea roșie
mână birjar
dii, fucking bastards!!!
nici caii nu mai au reacții la asemenea „îndemnuri”
gloabă poate însemna orice
dacă mai adaugi și un pahar de whisky
descoperi peste tot conjurații monstruoase ale femeilor
împotriva bărbaților
încleștări fratricide-ntre sexe
înfrângere
numele tău poate fi exprimat într-un cuvânt:
seducție...
1 Decembrie
ca să-ți iubești patria
trebuie mai întâi să ai o patrie
nu e de ajuns să te-njuri în aceeași limbă
cu alte milioane de oameni
într-un anumit loc
o poți face la fel de bine oriunde
în toate limbile Pământului
nu-i de ajuns să trăieși într-un loc binecuvântat de Dumnezeu
Grădina Maicii Domnului
de exemplu
Pământul e plin de asemenea locuri
nu e de ajuns să mori pentru ogorul din spatele casei
amăgindu-te că de acolo
din fundul curții
începe patria
cât vezi cu ochii e doar pământ
oameni care vorbesc în toate limbile
ca în Babilon
po***cenzure***ții
nu e de ajuns să crezi că aparții unui neam
fiindcă te-mbraci într-un anumit fel
că te-nfrupți cu sarmale și slănină de porc
sau că mergi în fiecare duminică la biserică
nici vorbă
trebuie mai întâi să fii demn
smerit
să-ți aparții deopotrivă ție și celorlalți
de ce m-aș bucura azi
în acest început polar de decembrie
să-mi cinstesc „eroii”
niște nefericiți sacrificați pe câmpurile de luptă
când împotriva nemților
când împotriva rușilor
înrușinați din ambele părți
și neîngropați în morminte
morți ca proștii
halal eroi
să-mi cinstesc urmașii
îndușmăniți într-atât între ei
încât a fost nevoie de un rege neamț
mason
dintr-o rasă de criminali și idioți stacojii
cum spunea Nice
Habsburgii și Hohenzollernii
apoi de un cismar
și din nou de un neamț
descălecat din fostele Wafen SS
care ne vorbește despre democarație
mai bine nu
prefer să rămân un om fără patrie
fără tembelii și vânzătorii de neam
# rezist
în aceiași fundătură urât mirositoare
a istoriei
încă o sută de ani....
Neclintire
țărâna prin care-ai călcat s-a-ntărit ca un cadavru
locul de-acolo e mort
nici firul de iarbă nu mai răzbește prin crusta aceea violacee
spre negru
a pământului
așezată ca o platoșă la capul soldatului necunoscut
nici oamenii nu mai trec
copacii și-au asmuțit și ei crengile uscate spre cer
precum niște morți îngopați în picioare
calotele glaciare dinăuntru-mi
alunecă-ncet-încet înspre maluri
aud pașii albi ai iernii arctice călcând peste nisipurile portocalii ale sufletului
aripile bufnițelor rașchetând norii
deșertul timpului se contopește cu linia orizontului infinit
țurțuri imenși îmi atârnă de inimă
așteptând…
Frumoasa
I-ai spus ca e frumoasa
Superba chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o adori.
I-ai spus ca e creativa,
Desteapta chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o admiri.
I-ai frant inima,
Cu doar cateva cuvinte,
In mii de bucati ,
De negasit, pierdute.
A plans saraca,
Nu mai respira,
Plangea si tacea,
Ca nu cumva sa deranjeze.
I-ai spus ca e frumoasa,
Si te-a crezut,
A crezut ca e frumoasa,
Insa doar o minciuna a fost.
I-ai spus ca nu conteaza cum arati,
Pana cand a contat.
Pana cand a ramas doar ea,
Si restul cu altcineva.
I-ai rupt tulpina florii,
De parca ar putea sa cresca din nou.
Usor, petalele i-au cazut,
Si in pamant au intrat.
I-ai calcat pe suflet,
Ai lasat-o sa zaca pe pamant,
Acolo in frig,
Unde e cel mai rau.
Ai rupt-o
Si nu s-a mai ivit la suprafață.
Sta sub pamant,
Acoperindu-si cat de bine poate fața.
Saraca,
Sta acolo, nu zice nimic.
Moara pe zi ce trece,
Fara apa , fara îngrășăminte.
I-ai spus ca e frumoasa,
Te-a crezut,
I-ar sufletul ei “frumos” s-a rupt,
Petalele i-au cazut.
I-ai spus ca o iubesti
Si ca e frumoasa,
Doar ca minciunile astea,
Au costat-o viata.
Epigrame XXXVI
Unui creștin
De sărbătorile Pascale,
Servește-ntruna vin și bere,
Și apoi constată cu durere,
Că-i mort în seara de Înviere.
Colegelor de facultate
Am studiat organica voit,
Colegelor chiar le plăcea chimia,
Privind ades la ele năucit,
A început să-mi placă anatomia.
Întâlnirea de 20 ani a promoției
Mi-am revăzut frumoasele colege,
Dar și-au schimbat fizionomia,
Și am decis…se înțelege,
Să studiez din nou chimia.
Unui chimist
În breaslă vrea să dovedească,
Că-i alchimist de teapă,
Că atunci când bea Fetească,
El urinează apă.
Cărții mele ʺEpigrameʺ
Epigrame am scris sute,
Pe teme vrute și nevrute...
Despre carte a spus experta,
Că-i frumoasă doar coperta!
Colegului meu Cornel
De când frumoasa lui soție,
Îl înșela pe amicul meu Cornel,
Eu îl dezmierd fără să știe,
Și-i spun zâmbind, Coarne-l.
Cuplu
L-am luat ca soț să-mi fie,
C-avea multe dependințe,
După-un an de căsnicie,
Este plin de dependențe.
Punctele cardinale
Patru puncte cardinale,
Cu reperele normale,
Însă am rămas uimit,
Că Est-ul e mai răsărit!
Prietenul la nevoie se cunoaște
Acest proverb de mult folos,
La mine a lucrat pe dos,
Că acea vorbă... la nevoie,
A fost mereu doar: anevoie!
Metamorfoză
Am cunoscut-o la concert,
Avea o slabă cotă,
Apoi încet, încet, discret,
A devenit cocotă.
Subtilitate - la doctor
Fiind la el în cabinet,
Mi-a spus c-un ton discret:
-Pe fișă scrie foarte clar,
Matale ai un Nume-rar!
La doctor
Întreba-i pe asistentă,
La doctor cum e, și cât?
Ea îmi spuse foarte atentă,
Vindecare ai, și atât!
Unui astrolog
Cu telescopu înspre vecina,
Se holba în după-amiezi,
Dar îl surprinse concubina,
Și văzu, și stele verzi.
Indecizie
Alesese varianta,
Să-și înșele și amanta,
Regretându-și nebunia,
A-nșelat-o cu soția.
Unui rugbist
Când are munca separat,
Eșecului îi cade pradă,
Că atâția ani a învățat,
S-o facă la grămadă.
Portret
așa cum raza de lumină albă uneori
(trecând din întâmplare printr-o prismă moartă),
se sparge în o mie de culori,
la fel privirea ta, iubito, nu are altă soartă.
te recompui bizar mereu sub alte predicate,
(nimic, până la urmă, comun ideii de frumos!)
și te încurci în geometrii din cele mai ciudate
din care nu lipsește carnea și fiecare os
din fața ta doar două cercuri paralele
(ochii, probabil, rotunzi ca bobul de orez!)
apoi triunghiul dintre ele
(un fel de nas!) și-o gura, sub formă de trapez
mai jos, un gât prelung, precum un cap de hidră
(două triunghiuri puse vârf la vârf)
care apasă nefiresc pe o clepsidră,
anume chiar pe propriu-ți stârf*
doar tibia ca un cilindru mic
ușor concavă,cu-ncovoiri de scut,
cu toată geometria asta de nimic
încă îmi dă fiori și-mi amintește de-nceput
*stârf= stârv
La naiba, în ce lume trăim!
la uma urmei poți înjura de toți sfinții
înjurătura face parte din peisaj
ai putea spune că are o funcție artistică
terapeutică
nimic nu-i mai plăcut decât să dai vina pe sfinții apostoli
să-ți bagi picioarele în ea viață
apoi să te duci la biserică
Prefericitul e și el om
afurisirea păcătosului e un fel de înjurătură avangardistă
cea a polițistului o întoarcere la clasici
„circulați, morții mamelor voastre! ”
iar trecătorii circulă scrâșnind
”fir-ai tu al dracului cu toată circulația mă-tii!” -
Cărtărescu își bagă p… în regina Angliei
în Juriul Nobel
Manolescu în Ramona
alții în altele
niciodată subconștientul mulțimii n-a fost mai prolific ca acum
nu poți să deschizi gura
să ieși din casă
într-o zi o să ne crească urechile cât frunzele de brustur
mai nou și femeile au dat în patima imprecației
băga-mi-aș p… (spus diafan!)
alegoric
copii din clasa întâia-fumători și preoții
medicii
Crucea roșie
mână birjar
dii, fucking bastards!!!
nici caii nu mai au reacții la asemenea „îndemnuri”
gloabă poate însemna orice
dacă mai adaugi și un pahar de whisky
descoperi peste tot conjurații monstruoase ale femeilor
împotriva bărbaților
încleștări fratricide-ntre sexe
înfrângere
numele tău poate fi exprimat într-un cuvânt:
seducție...
1 Decembrie
ca să-ți iubești patria
trebuie mai întâi să ai o patrie
nu e de ajuns să te-njuri în aceeași limbă
cu alte milioane de oameni
într-un anumit loc
o poți face la fel de bine oriunde
în toate limbile Pământului
nu-i de ajuns să trăieși într-un loc binecuvântat de Dumnezeu
Grădina Maicii Domnului
de exemplu
Pământul e plin de asemenea locuri
nu e de ajuns să mori pentru ogorul din spatele casei
amăgindu-te că de acolo
din fundul curții
începe patria
cât vezi cu ochii e doar pământ
oameni care vorbesc în toate limbile
ca în Babilon
po***cenzure***ții
nu e de ajuns să crezi că aparții unui neam
fiindcă te-mbraci într-un anumit fel
că te-nfrupți cu sarmale și slănină de porc
sau că mergi în fiecare duminică la biserică
nici vorbă
trebuie mai întâi să fii demn
smerit
să-ți aparții deopotrivă ție și celorlalți
de ce m-aș bucura azi
în acest început polar de decembrie
să-mi cinstesc „eroii”
niște nefericiți sacrificați pe câmpurile de luptă
când împotriva nemților
când împotriva rușilor
înrușinați din ambele părți
și neîngropați în morminte
morți ca proștii
halal eroi
să-mi cinstesc urmașii
îndușmăniți într-atât între ei
încât a fost nevoie de un rege neamț
mason
dintr-o rasă de criminali și idioți stacojii
cum spunea Nice
Habsburgii și Hohenzollernii
apoi de un cismar
și din nou de un neamț
descălecat din fostele Wafen SS
care ne vorbește despre democarație
mai bine nu
prefer să rămân un om fără patrie
fără tembelii și vânzătorii de neam
# rezist
în aceiași fundătură urât mirositoare
a istoriei
încă o sută de ani....
Neclintire
țărâna prin care-ai călcat s-a-ntărit ca un cadavru
locul de-acolo e mort
nici firul de iarbă nu mai răzbește prin crusta aceea violacee
spre negru
a pământului
așezată ca o platoșă la capul soldatului necunoscut
nici oamenii nu mai trec
copacii și-au asmuțit și ei crengile uscate spre cer
precum niște morți îngopați în picioare
calotele glaciare dinăuntru-mi
alunecă-ncet-încet înspre maluri
aud pașii albi ai iernii arctice călcând peste nisipurile portocalii ale sufletului
aripile bufnițelor rașchetând norii
deșertul timpului se contopește cu linia orizontului infinit
țurțuri imenși îmi atârnă de inimă
așteptând…
Frumoasa
I-ai spus ca e frumoasa
Superba chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o adori.
I-ai spus ca e creativa,
Desteapta chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o admiri.
I-ai frant inima,
Cu doar cateva cuvinte,
In mii de bucati ,
De negasit, pierdute.
A plans saraca,
Nu mai respira,
Plangea si tacea,
Ca nu cumva sa deranjeze.
I-ai spus ca e frumoasa,
Si te-a crezut,
A crezut ca e frumoasa,
Insa doar o minciuna a fost.
I-ai spus ca nu conteaza cum arati,
Pana cand a contat.
Pana cand a ramas doar ea,
Si restul cu altcineva.
I-ai rupt tulpina florii,
De parca ar putea sa cresca din nou.
Usor, petalele i-au cazut,
Si in pamant au intrat.
I-ai calcat pe suflet,
Ai lasat-o sa zaca pe pamant,
Acolo in frig,
Unde e cel mai rau.
Ai rupt-o
Si nu s-a mai ivit la suprafață.
Sta sub pamant,
Acoperindu-si cat de bine poate fața.
Saraca,
Sta acolo, nu zice nimic.
Moara pe zi ce trece,
Fara apa , fara îngrășăminte.
I-ai spus ca e frumoasa,
Te-a crezut,
I-ar sufletul ei “frumos” s-a rupt,
Petalele i-au cazut.
I-ai spus ca o iubesti
Si ca e frumoasa,
Doar ca minciunile astea,
Au costat-o viata.
Epigrame XXXVI
Unui creștin
De sărbătorile Pascale,
Servește-ntruna vin și bere,
Și apoi constată cu durere,
Că-i mort în seara de Înviere.
Colegelor de facultate
Am studiat organica voit,
Colegelor chiar le plăcea chimia,
Privind ades la ele năucit,
A început să-mi placă anatomia.
Întâlnirea de 20 ani a promoției
Mi-am revăzut frumoasele colege,
Dar și-au schimbat fizionomia,
Și am decis…se înțelege,
Să studiez din nou chimia.
Unui chimist
În breaslă vrea să dovedească,
Că-i alchimist de teapă,
Că atunci când bea Fetească,
El urinează apă.
Cărții mele ʺEpigrameʺ
Epigrame am scris sute,
Pe teme vrute și nevrute...
Despre carte a spus experta,
Că-i frumoasă doar coperta!
Colegului meu Cornel
De când frumoasa lui soție,
Îl înșela pe amicul meu Cornel,
Eu îl dezmierd fără să știe,
Și-i spun zâmbind, Coarne-l.
Cuplu
L-am luat ca soț să-mi fie,
C-avea multe dependințe,
După-un an de căsnicie,
Este plin de dependențe.
Punctele cardinale
Patru puncte cardinale,
Cu reperele normale,
Însă am rămas uimit,
Că Est-ul e mai răsărit!
Prietenul la nevoie se cunoaște
Acest proverb de mult folos,
La mine a lucrat pe dos,
Că acea vorbă... la nevoie,
A fost mereu doar: anevoie!
Metamorfoză
Am cunoscut-o la concert,
Avea o slabă cotă,
Apoi încet, încet, discret,
A devenit cocotă.
Subtilitate - la doctor
Fiind la el în cabinet,
Mi-a spus c-un ton discret:
-Pe fișă scrie foarte clar,
Matale ai un Nume-rar!
La doctor
Întreba-i pe asistentă,
La doctor cum e, și cât?
Ea îmi spuse foarte atentă,
Vindecare ai, și atât!
Unui astrolog
Cu telescopu înspre vecina,
Se holba în după-amiezi,
Dar îl surprinse concubina,
Și văzu, și stele verzi.
Indecizie
Alesese varianta,
Să-și înșele și amanta,
Regretându-și nebunia,
A-nșelat-o cu soția.
Unui rugbist
Când are munca separat,
Eșecului îi cade pradă,
Că atâția ani a învățat,
S-o facă la grămadă.
Другие стихотворения автора
Povestea noastra
A-si spune ca aceste sunt ultimele randuri,
Pe care le mai scriu despre tine
Dar nu stiu daca e adevarat sau nu,
Caci ai fost atat de diferita.
Ai fost o carte, din care cu cat citeam mai mult,
Cu atat aflam mai multe si vroiam sa o citesc mai departe
O carte despre care le-am spus tuturor si nu ma mai puteam opri,
O carte a carui personaj mi-a ramas in cap.
Dar cartea s-a sfarsit si asteptam continuarea,
Insa nu exista o continuare
Desi de multe ori imi dadeai de inteles ca totusi este una,
Intr-un sfarsit am decis sa ard cartea, caci oricum nu mai are rost asteptarea.
Povestea noastra
A-si spune ca aceste sunt ultimele randuri,
Pe care le mai scriu despre tine
Dar nu stiu daca e adevarat sau nu,
Caci ai fost atat de diferita.
Ai fost o carte, din care cu cat citeam mai mult,
Cu atat aflam mai multe si vroiam sa o citesc mai departe
O carte despre care le-am spus tuturor si nu ma mai puteam opri,
O carte a carui personaj mi-a ramas in cap.
Dar cartea s-a sfarsit si asteptam continuarea,
Insa nu exista o continuare
Desi de multe ori imi dadeai de inteles ca totusi este una,
Intr-un sfarsit am decis sa ard cartea, caci oricum nu mai are rost asteptarea.
Povestea noastra
A-si spune ca aceste sunt ultimele randuri,
Pe care le mai scriu despre tine
Dar nu stiu daca e adevarat sau nu,
Caci ai fost atat de diferita.
Ai fost o carte, din care cu cat citeam mai mult,
Cu atat aflam mai multe si vroiam sa o citesc mai departe
O carte despre care le-am spus tuturor si nu ma mai puteam opri,
O carte a carui personaj mi-a ramas in cap.
Dar cartea s-a sfarsit si asteptam continuarea,
Insa nu exista o continuare
Desi de multe ori imi dadeai de inteles ca totusi este una,
Intr-un sfarsit am decis sa ard cartea, caci oricum nu mai are rost asteptarea.
Povestea noastra
A-si spune ca aceste sunt ultimele randuri,
Pe care le mai scriu despre tine
Dar nu stiu daca e adevarat sau nu,
Caci ai fost atat de diferita.
Ai fost o carte, din care cu cat citeam mai mult,
Cu atat aflam mai multe si vroiam sa o citesc mai departe
O carte despre care le-am spus tuturor si nu ma mai puteam opri,
O carte a carui personaj mi-a ramas in cap.
Dar cartea s-a sfarsit si asteptam continuarea,
Insa nu exista o continuare
Desi de multe ori imi dadeai de inteles ca totusi este una,
Intr-un sfarsit am decis sa ard cartea, caci oricum nu mai are rost asteptarea.
Povestea noastra
A-si spune ca aceste sunt ultimele randuri,
Pe care le mai scriu despre tine
Dar nu stiu daca e adevarat sau nu,
Caci ai fost atat de diferita.
Ai fost o carte, din care cu cat citeam mai mult,
Cu atat aflam mai multe si vroiam sa o citesc mai departe
O carte despre care le-am spus tuturor si nu ma mai puteam opri,
O carte a carui personaj mi-a ramas in cap.
Dar cartea s-a sfarsit si asteptam continuarea,
Insa nu exista o continuare
Desi de multe ori imi dadeai de inteles ca totusi este una,
Intr-un sfarsit am decis sa ard cartea, caci oricum nu mai are rost asteptarea.
Povestea noastra
A-si spune ca aceste sunt ultimele randuri,
Pe care le mai scriu despre tine
Dar nu stiu daca e adevarat sau nu,
Caci ai fost atat de diferita.
Ai fost o carte, din care cu cat citeam mai mult,
Cu atat aflam mai multe si vroiam sa o citesc mai departe
O carte despre care le-am spus tuturor si nu ma mai puteam opri,
O carte a carui personaj mi-a ramas in cap.
Dar cartea s-a sfarsit si asteptam continuarea,
Insa nu exista o continuare
Desi de multe ori imi dadeai de inteles ca totusi este una,
Intr-un sfarsit am decis sa ard cartea, caci oricum nu mai are rost asteptarea.
Povestea noastra
A-si spune ca aceste sunt ultimele randuri,
Pe care le mai scriu despre tine
Dar nu stiu daca e adevarat sau nu,
Caci ai fost atat de diferita.
Ai fost o carte, din care cu cat citeam mai mult,
Cu atat aflam mai multe si vroiam sa o citesc mai departe
O carte despre care le-am spus tuturor si nu ma mai puteam opri,
O carte a carui personaj mi-a ramas in cap.
Dar cartea s-a sfarsit si asteptam continuarea,
Insa nu exista o continuare
Desi de multe ori imi dadeai de inteles ca totusi este una,
Intr-un sfarsit am decis sa ard cartea, caci oricum nu mai are rost asteptarea.