AM TRECUT DORUL PE NUMELE TĂU
De ceva timp, am trecut dorul pe numele tău
Uneori mă înfrânge... alteori e-al iubirii ecou
Și chiar de-l port în taină, cu o aripă frântă
Vreau frumos să mi-l duc, să nu mă dau bătută!
Sa-l duc în șoaptă... aripi noi sa-i crească din dureri,
Să mă poarte la rându-i din ierni spre primăveri
Să nu-mi mai pese de cum uitată tu m-ai vrut
Azi sunt așa!...din bucurii, speranțe, dezamagiri am renăscut!
Vreau dorul să-mi rămână, o lumină ce te așteaptă
Să vii, să bei un vin cu poezie, lângă o femeie deșteaptă
Să vezi că între timp am învățat... iubirea și durerea
Lecție scrisă de tine de ceva timp... cu tăcerea...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 29 января
Комментарий: 2
Просмотры: 293
Комментарий
Стихи из этой категории
De-ar fi
De-ar fi hotarele de zahăr le-aș topi
Dar sunt amare-ndepărtările uscate
De-ar fi tăcerile vorbite ne-am privi
Însă distanțele tot cresc înstrăinate
Nu știu emoțiile din vise-a izgoni
Plutesc în gânduri amintirile frustrate
Deschide rănile cumplitul a iubi
De-ar fi uitările să vindece chemate
Ucid cuvintele să nu poată vorbi
Oricum rostite vor muri neascultate
Sângele-albastru-n călimară va pieri
Pe pagini albe adormind înmormântate
Au mai rămas doar frământările târzii
Umblând tomnatic hoinăresc necugetate
Dezleagă ploile mărunte în stihii
Lăsând să curgă fabulațiile abstracte
De-ar fi îndrugă fără noimă cum ar fi
Rulează filme dezlipit de realitate
Uitând că timpul alergând va risipi
Degeaba caută visând ce nu se poate
Scrisoare către tine partea 9
Îți scriu aceste rânduri,
Că poate întâmplător vei citi ce am de zis,
Nu știu în ce moment am uitat numele tău,
Deși a trecut foarte mult timp de atunci,
Îmi amintesc vocea ta cum spune-ai că ești nebun după mine.
Mă întreb oare ce am însemnat pentru tine in trecut?
A fost real sau imaginație?
Doar eu am sentimente pentru tine?
Sau și tu simți la fel?
Nu știu ce se întâmplă cu mine,
Inima mea îmi bate mai tare decât de obicei,
Și simt că ne vom conecta prin telepatie când ochii vor începe să se închidă.
ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!
Si sunt momente când nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.
Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.
Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi cum văd răsăritul soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine una de neuitat...
Îți mulțumesc!!!
Toamnele mele
De orice toamnă mă răneşte,
nu-i vina vântului tembel
şi nici a ploii ce tot creşte,
cat vină-n timpul infidel.
Cobori peste visele mele,
tu, toamnă ce iar m-ai găsit,
din ceruri năvalnic rebele
îmi dărui un gând răzvrătit.
Îmi intri în casă cu mină
de doamnă gătită cu stil,
tu pari fără pată şi vină,
dar frigul îl semeni tiptil.
Mă prinde un dor de plecare
când mantia-ţi gri o privesc,
tu crezi că eşti dură şi-ţi pare
că-n tine sunt doruri ce cresc.
Mi-e vremea rămasă o goană
de zile mărunte şi reci,
iar tu eşti aceeaşi icoană,
m-arunci în tristeţe şi pleci.
Cand ar trebui sa plece
Cand ochii mari, odata luminosi ajung in lacrimi sa se-nece
Si-n loc de bine-i face rau,
Ar trebui sa plece!
Cand zambetul frumos si cald devine trist si rece,
Cand totu-i gri si-ntunecat,
Ar trebui sa plece!
Cand discutii simple de-alta data acum stau sa disece
Si-n vorbele lui nu mai crede,
Ar trebui sa plece!
Cand sufletul ei indoit vrea timp sa se vindece
Si el n-o lasa, egoist,
Ar trebui sa plece!
Cand dragostea ce tu i-o porti doar frica ti-o intrece,
N-o distruge, salveaz-o!, inca poti!
Ce gest mai nobil poti sa faci decat s-o lasi sa plece?
De-ar fi
De-ar fi hotarele de zahăr le-aș topi
Dar sunt amare-ndepărtările uscate
De-ar fi tăcerile vorbite ne-am privi
Însă distanțele tot cresc înstrăinate
Nu știu emoțiile din vise-a izgoni
Plutesc în gânduri amintirile frustrate
Deschide rănile cumplitul a iubi
De-ar fi uitările să vindece chemate
Ucid cuvintele să nu poată vorbi
Oricum rostite vor muri neascultate
Sângele-albastru-n călimară va pieri
Pe pagini albe adormind înmormântate
Au mai rămas doar frământările târzii
Umblând tomnatic hoinăresc necugetate
Dezleagă ploile mărunte în stihii
Lăsând să curgă fabulațiile abstracte
De-ar fi îndrugă fără noimă cum ar fi
Rulează filme dezlipit de realitate
Uitând că timpul alergând va risipi
Degeaba caută visând ce nu se poate
Scrisoare către tine partea 9
Îți scriu aceste rânduri,
Că poate întâmplător vei citi ce am de zis,
Nu știu în ce moment am uitat numele tău,
Deși a trecut foarte mult timp de atunci,
Îmi amintesc vocea ta cum spune-ai că ești nebun după mine.
Mă întreb oare ce am însemnat pentru tine in trecut?
A fost real sau imaginație?
Doar eu am sentimente pentru tine?
Sau și tu simți la fel?
Nu știu ce se întâmplă cu mine,
Inima mea îmi bate mai tare decât de obicei,
Și simt că ne vom conecta prin telepatie când ochii vor începe să se închidă.
ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!
Si sunt momente când nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.
Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.
Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi cum văd răsăritul soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine una de neuitat...
Îți mulțumesc!!!
Toamnele mele
De orice toamnă mă răneşte,
nu-i vina vântului tembel
şi nici a ploii ce tot creşte,
cat vină-n timpul infidel.
Cobori peste visele mele,
tu, toamnă ce iar m-ai găsit,
din ceruri năvalnic rebele
îmi dărui un gând răzvrătit.
Îmi intri în casă cu mină
de doamnă gătită cu stil,
tu pari fără pată şi vină,
dar frigul îl semeni tiptil.
Mă prinde un dor de plecare
când mantia-ţi gri o privesc,
tu crezi că eşti dură şi-ţi pare
că-n tine sunt doruri ce cresc.
Mi-e vremea rămasă o goană
de zile mărunte şi reci,
iar tu eşti aceeaşi icoană,
m-arunci în tristeţe şi pleci.
Cand ar trebui sa plece
Cand ochii mari, odata luminosi ajung in lacrimi sa se-nece
Si-n loc de bine-i face rau,
Ar trebui sa plece!
Cand zambetul frumos si cald devine trist si rece,
Cand totu-i gri si-ntunecat,
Ar trebui sa plece!
Cand discutii simple de-alta data acum stau sa disece
Si-n vorbele lui nu mai crede,
Ar trebui sa plece!
Cand sufletul ei indoit vrea timp sa se vindece
Si el n-o lasa, egoist,
Ar trebui sa plece!
Cand dragostea ce tu i-o porti doar frica ti-o intrece,
N-o distruge, salveaz-o!, inca poti!
Ce gest mai nobil poti sa faci decat s-o lasi sa plece?
Другие стихотворения автора
Oare de ce?....
Oare de ce gânduri ma dor?..
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...în lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înțeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a fntelege
Ca în iubire nu există lege?
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
Vin cu amintiri
Și îmi trec zilele amintindu-mi cu dor
De al meu prim vin Merlot
De notele roșii ce mă duceau în visare
Si cum mă simțeam... ca-ntr-o îmbrățișare.
Și mi-au trecut veri cu al tau blanc în gând
Și zile-ntregi l-am pomenit sperând
Să-ți amintești c-ai fost cel ce mi-a arătat
Taina vinului bun... dar nu... n-a contat.
Și îmi trec zilele mințindu-mă frumos
Că ai păstrat din promisul Sauvignon
Că te gândești când savurezi Bordeaux,
Și ții o sticlă pitită sub torpedo...
După 2 ani...
E-o noapte întunecată, flămândă de o lună plină
Nu știu de-mi plouă-n suflet sau e vremea de afară
Vreau să te scriu în versuri, c-o rază de lumină
Poate așa dorul de tine, azi, nu o să doară...
Cât mi-e de dor, oricât aș vrea, nu pot descrie
Îmi ești și vis, dorință arzătoare dar și chin
Ești gândul ce noaptea mă cuprinde
Într-un pahar de poezie plin...
Și pare că visele nu îmi mai sunt de-ajuns
Prin amintiri cu noi, gândul îmi stă ascuns
Amintiri una și una, care de care mai frumoase,
Ce dăinuiesc în suflet...de-aici nicicând nu au fost scoase!
Și năvălesc peste mine și nu pot să le opresc
Toate par să îmi amintească cât de mult încă îmi lipsești
Și mă conving a nu știu câta oară, încă o dată,
Că tot ce-a fost frumos cândva, timpul nicicând nu o să șteargă!
Doi ani de când ne-am cunoscut, un an de când ne-am frânt,
Eu te-am păstrat în amintiri și gânduri cu dorul in brațe
Tăcerea ta deși mă doare o port drept legământ
C-o să ne terminăm povestea într-o altă viață...
Până atunci o să te scriu în tot și-n toate
Chiar de pe-acest pământ nicicând n-o să mai fim
....din tot, a mai rămas doar poza într-un sertar cu amintiri uitate,
Și dor... de vin, îmbrățișări... iluzii...un infinit...
Speranțe desarte
Ti-am fost atât de zambitoare
Cu sufletul desculț și larg deschis,
Atat de naivă și încrezătoare
Dar sufletul tu pentru mine ti l-ai ținut închis..
Dorul meu am vrut sa il sădesc
În sufletul tau gol și pustiit,
Și n-am știut, că am să-l risipesc
Pentr-un strain careia i-am fost nimic.
Am tot sperat intr-o poveste fericită
Dar brațele nu ți-ai deschis spre mine,
Și am rămas in drum, cu inima mâhnită
Așteptănd o ultimă îmbrățisare de la tine....
Amintiri uitate
Urmele trecerii mele prin viața ta,
S-au șters demult...tu, m-ai uitat deja...
De tine cu drag eu îmi mai amintesc,
Nu mai sunt tristă, dar nici nu mai zâmbesc....
Te caut printre amintiri uitate,
Prin sertare de suflet, închise cu chei și lăcate,
Prin toate cele 4 ale inimii cămări...
Poate-am să te zăresc ascuns ca luna prin nori...
Ai plecat fără să te uiţi înapoi.
Ai închis cu nepăsare o pagină care
mie îmi era viață....
Doar poezia mi-a rămas despre noi doi
În ea, noi nu ne-am pierdut niciodată....
Oare de ce?....
Oare de ce gânduri ma dor?..
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...în lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înțeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a fntelege
Ca în iubire nu există lege?
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
Vin cu amintiri
Și îmi trec zilele amintindu-mi cu dor
De al meu prim vin Merlot
De notele roșii ce mă duceau în visare
Si cum mă simțeam... ca-ntr-o îmbrățișare.
Și mi-au trecut veri cu al tau blanc în gând
Și zile-ntregi l-am pomenit sperând
Să-ți amintești c-ai fost cel ce mi-a arătat
Taina vinului bun... dar nu... n-a contat.
Și îmi trec zilele mințindu-mă frumos
Că ai păstrat din promisul Sauvignon
Că te gândești când savurezi Bordeaux,
Și ții o sticlă pitită sub torpedo...
După 2 ani...
E-o noapte întunecată, flămândă de o lună plină
Nu știu de-mi plouă-n suflet sau e vremea de afară
Vreau să te scriu în versuri, c-o rază de lumină
Poate așa dorul de tine, azi, nu o să doară...
Cât mi-e de dor, oricât aș vrea, nu pot descrie
Îmi ești și vis, dorință arzătoare dar și chin
Ești gândul ce noaptea mă cuprinde
Într-un pahar de poezie plin...
Și pare că visele nu îmi mai sunt de-ajuns
Prin amintiri cu noi, gândul îmi stă ascuns
Amintiri una și una, care de care mai frumoase,
Ce dăinuiesc în suflet...de-aici nicicând nu au fost scoase!
Și năvălesc peste mine și nu pot să le opresc
Toate par să îmi amintească cât de mult încă îmi lipsești
Și mă conving a nu știu câta oară, încă o dată,
Că tot ce-a fost frumos cândva, timpul nicicând nu o să șteargă!
Doi ani de când ne-am cunoscut, un an de când ne-am frânt,
Eu te-am păstrat în amintiri și gânduri cu dorul in brațe
Tăcerea ta deși mă doare o port drept legământ
C-o să ne terminăm povestea într-o altă viață...
Până atunci o să te scriu în tot și-n toate
Chiar de pe-acest pământ nicicând n-o să mai fim
....din tot, a mai rămas doar poza într-un sertar cu amintiri uitate,
Și dor... de vin, îmbrățișări... iluzii...un infinit...
Speranțe desarte
Ti-am fost atât de zambitoare
Cu sufletul desculț și larg deschis,
Atat de naivă și încrezătoare
Dar sufletul tu pentru mine ti l-ai ținut închis..
Dorul meu am vrut sa il sădesc
În sufletul tau gol și pustiit,
Și n-am știut, că am să-l risipesc
Pentr-un strain careia i-am fost nimic.
Am tot sperat intr-o poveste fericită
Dar brațele nu ți-ai deschis spre mine,
Și am rămas in drum, cu inima mâhnită
Așteptănd o ultimă îmbrățisare de la tine....
Amintiri uitate
Urmele trecerii mele prin viața ta,
S-au șters demult...tu, m-ai uitat deja...
De tine cu drag eu îmi mai amintesc,
Nu mai sunt tristă, dar nici nu mai zâmbesc....
Te caut printre amintiri uitate,
Prin sertare de suflet, închise cu chei și lăcate,
Prin toate cele 4 ale inimii cămări...
Poate-am să te zăresc ascuns ca luna prin nori...
Ai plecat fără să te uiţi înapoi.
Ai închis cu nepăsare o pagină care
mie îmi era viață....
Doar poezia mi-a rămas despre noi doi
În ea, noi nu ne-am pierdut niciodată....
OneWineWoman