Стихи из этой категории
Durerea
Mușcă din mine timpul rece și-o durere
Topește ceasul amintirile fumând
Convoacă rănile pătrunse la tăiere
Se conformează nepăsării suspinând
Curge tăcerea preligându-se cuminte
Liniștea picură durere sângerând
Îneacă vorbele sfârșite de cuvinte
Usucă stările confuze respirând
Pierind culorile sucombă transparente
Cade lumina dezmembrându-se arzând
Rămase petele albastre conștiente
Pictate orb de o durere persistând
Zboară prezențele urcând independente
Umblă pe aripile timpului visând
Pleacă scrisorile-ajungând indiferente
Durerea stoarsă pe o foaie ascunzând
Mâhnite gândurile calcă neglijente
Uitarea nu le risipește măturând
Privirea capătă sclipirile absente
Durerea sapă adevărul ucigând
Printre vise
Mă bântuie vise ciudate;
Rodul iluziilor deșarte
Ori trăirilor suprimate
Șterse dintr o carte
Ființe stranii se perinda,
Mi este mintea amorțita
Intr un scenariu sa ma prindă,
Eu de voință sunt lipsită.
Situații fără noimă,
Aievea totuși par,
Punându ma n dilemă;
Ce I ficțiune, ce I originar.
Buimacita ma trezesc;
Sa cred in semne, premoniție,
Ori ochiul sa mi l limpezesc
Sa nu ma pierd in definiții.
Un labirint fără ieșire,
Un mister plin de suspans
La mijloc e o tălmăcire;
O întrebare, un răspuns.
Prinsă de gânduri și imagini
Imi beau cafeaua n fugă,
Răsfoiesc nevăzutele pagini
Sa descopăr vreo verigă?...
Abonamentul fericirii
Abonamentul fericirii
-Buna ziua, doresc sa procur abonamentul fericirii
Am exclamat in magazinul iubirii
-Sigur
Mi-a răspuns vânzătoarea
-Costa zero lei
Mi-a răspuns administratoarea
-Așa ieftin?
Am întrebat entuziasmat
-Da
Mi-a răspuns ea cam detașat
Fără sa ma gândesc mult l-am procurat
Dar...
Abia ajuns acasă am observat
Ca la pachet mergea si sufletul îndurerat
O picătura de suferința, un vis spulberat
O mare de lacrimi si un copil disperat
Abia atunci am înțeles
Fericirea are sens
Dar târziu am realizat
Ce preț imens am achitat
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în finlandeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli "rakastan sinua" aika
Me kaksi elimme onnellisina unelmissamme
Se oli "rakastan sinua" aika
Ja sitten halusin lentää siivilläni
Halusin kokea muita rakkauksia
Toiset "rakastan sinua", toiset "aina"
Mutta sinä, rakkaani, näin unta yöllä
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli halua ja tietää
Kaikki elämässä, ehkä liian nopeasti
Se oli elämän löytämistä
Surunsa, ilonsa ja hulluutensa kanssa
Halusin elää kuin aikaa
Seuraa tuntejani, elä nykyhetkessä
Mitä enemmän elin, sitä enemmän rakastin sinua hellästi
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua.
Copilul din mine.
Copilul din mine...
Tom Stoppard spunea că, dacă păstrezi copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată. Dar, uneori, ne trezim uitând tocmai de această comoară din sufletul nostru.
Copilul din mine... trăiește acum în ochii fiului meu. Îl văd în râsul lui cristalin, în pașii șovăielnici, în curiozitatea lui nesfârșită. Îl văd în fiecare moment când lumea devine, dintr-odată, mai simplă și mai frumoasă. Îmi amintește că și eu am fost cândva la fel: fără griji, plin de lumină și bucurie.
Copilul din mine... m-a așteptat. De multe ori l-am lăsat singur. L-am închis în colțuri ascunse ale sufletului, preocupat să fiu „adult”, să fiu „responsabil”. Mi-am dorit să cresc repede, să par puternic, să țin piept vieții, și, fără să-mi dau seama, l-am rănit. Astăzi, îi cer iertare.
Îi cer iertare copilului care eram pentru toate momentele în care nu l-am ascultat, pentru zilele când am uitat să râd, să visez, să mă joc. Îi cer iertare pentru fiecare dată când m-am încruntat în loc să zâmbesc, pentru momentele când grijile m-au făcut să uit de bucuriile simple.
Copilul din mine... e încă acolo. Îl simt mai aproape în fiecare zi petrecută alături de copilul meu. Mă învață din nou să alerg fără destinație, să râd din toată inima, să găsesc frumusețea în lucrurile mici. Mă învață să iubesc așa cum iubește un copil: sincer, complet, fără condiții.
Dacă aș putea vorbi cu copilul care am fost, i-aș spune:
„Iartă-mă. Nu te-am uitat, doar te-am pierdut o vreme. Îți promit că de acum îți voi fi mereu aproape. Voi păstra zâmbetul tău, jocurile tale, visele tale. Voi învăța din nou să privesc lumea prin ochii tăi.”
Și dacă atunci, în copilărie, aș fi scris o scrisoare pentru mine, adult, ar fi sunat așa:
„Dragul meu,
Nu mă lăsa să dispar. Rămâi copil în suflet, râzi fără motiv, iubește din toată inima. Ia viața ca pe un joc, nu ca pe o povară. Fii curios, găsește bucurie în tot ce te înconjoară. Deschide-ți inima și ascult-o mereu. În ea vei găsi răspunsurile.”
Astăzi, știu că a fi copil este o binecuvântare, iar a păstra copilăria vie înseamnă a-ți păstra sufletul tânăr. Copilul din mine e acolo, mă însoțește și mă inspiră. Îi mulțumesc că nu m-a abandonat niciodată.
Vasilica
Nu-mi amintesc în viața asta
Nimic frumos deasupra ta,
Nici vreo iubire sau vreun amor
să strălucească,
Așa cum tu ai strălucit!
Frumoasă ești, fermecatoare
Precum doar în povești sunt zânele,
Acum pot spune că prin tine,
Eu muritorul,am primit
Ceva ce-mi este mult deasupra
Și fericirea dar și zâna mea !
Te voi iubi clipă de clipă,
Cu siguranță așa va fi
Căci nu-i pe lume o iubită
Așa frumoasă, delicată sau plină de lumină,
Cum ești, ai fost cu siguranță vei mai fi!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
DOR DE TINE
Mi-a rămas să-mi duc povara
Zilelor ce vin ,fără tine
Sunt vie -moartă
Te găsesc doar în album.
Și te mângăi cu privirea
Lăcrimând păreri de rău
Dragule te simt aproape
Așa cum mi-ai fost mereu.
SINGURĂTATE
Ulcioare de lut ,semne de piatră
Mușcate de timp, mușcate de daltă
Vorbesc de trecerea noastră ,
Pe acest pământ.
Într-o poveste minunată.
Într-un cuvânt plâng
Prin noaptea înstelată
Și râd și plâng și-mi
Caut un drum...
PĂCAT
Păcat de tinerii ce mor
De cei ce n-au cunoscut iubirea
De cei ce lasă în urma lor,
Copii plângând, părinți jelând,
Familii îndoliate...
Morminte cu flori încărcate
Cu lacrimi și dor udate
Păcat de ei și de tinerețea lor.
ZILE RECI
Grijile se abat năvalnic
Într-o eră zbuciumată
Toate relele din lume
Peste -o vatră întunecată.
Lacrimi nu-s care să plângă
Prin obidă și prin zloată
Îmroșcați cu nepăsare
Un popor sărman înnoată.
Nu-i nici vis nici alinare
Ziua care vine doare
Zile cenușii, zile reci.
IUBITA MEA
Iubita mea te-am așteptat ,
Sperând co să revii
Să vezi cărările pustii ,
Pe care ne-am jurat odată...
O dragoste adevărată .
În serile când ne găseam ,
Fremătau frunzele în ram .
Raza lunii strălucea ,
Iubita mea .
În ochii tăi de viorele ,
Se oglindeau visele mele ,
Te adoram copil cuminte ,
Furat de calde jurăminte ,
Dar te-am pierdut în ceața serii ,
Și-a ruginit frunza cărării ,
O stea din cer s-a prăvălit ,
Iubirea noastră a murit .
CELE DOUĂ SURORI -continuare- prt.2
-Tot așa ai rămas cum te știu!
-Numai de câte ori ai încercat tu să mă lămurești să-mi așez viața pe alt făgaș .
Am apreciat mereu efortul tău ,te-am simțit mereu aproape .Tu ai rămas pentru mine
casa părintească ,locul de baștină și știu bine că atunci când dorul mă va chema,te voi
găsi prezentă .
-Sunt gata să-ți ascult toate rătăcirile și,cum zici tu de multe ori ,toate păcatele.
-Apropo,Aristița,știi că uneori mă apasă .Și nu știu ce să fac?A-și vrea să-mi tri-
ez faptele bune de cele rele...
-Și la ce concluzie ai ajuns?
-Nu prea am fapte bune!...
-De când te frământă pe tine astfel de întrebări?Te cunosc ca o persoană dură ,
voluntară,care nu are nevoie de sfaturi,chiar dacă sunt date cu bunăvoință și cu dragoste .
Surioara mea dragă îmi pari foarte schimbată.!
-Am timp să-ți povestesc despre tot și toate.Spuneai că te-ai întânlit cu Mircea ?
-Da ,Mircea ,coleg ge liceu.Îmi spunea că este căsătorit , are familie și doi copii
frumoși.Abia acum a reușit să -mi spună că pe atunci îi pustiisem inima cu răceala cu care i-am
răspuns la încercarea lui de -a fi împreună.Eu făcusem pasiune pentru Vali ,iar el era topit pentru
Adriana .Uite așa se învârte roata ,așa este în viață .Așa se face că eu tot am așteptat că Vali se
va întoarce la mine cândva...
-Și eu am rămas cu un mare gol în suflet ,am fost bolnavă de dragoste pentru Fane .
M-am dizolvat si iar m-am adunat .Până acum a fost singura mea iubire .Mi se pare atât mult de atunci .
Nu m-a înțeles sau nu și-a dorit să știe ce mult însemna el pentru mine.De atunci .multă vreme ,caut ,
caut mereu vedeam în orice băiat un posibil îndrăgostit de mine...
-În final ai găsit ce căutai?
-Nu Aristița ,de aici vine și golul din sufletul meu .Eu nu știu ce-i fericirea ,nu am pe
lângă un suflet apropiat ,cu care să comunic ,să mă destăinui, chiar să plâng atunci îmi este greu!...
M-am amăgit că adunând bani ,pot urca pe scara socială și că o viață îndestulată îmi va aduce împăcarea .
Dar golul din sufletul meu, crește din zi în zi !...
-Mi se pare că esti cam aspră cu tine .Încă mai ai timp să schimbi multe în viața ta !...
Doar abia ai împlinit treizeci de ani ,nu? Ștefania oprește mașina ,își pune mâinile la ochi și plânge în hohote...
Aristița rămâne nemișcată un timp .Asta nu-i Ștefania pe care o cunosc eu ,îți zice ea.
-Te am lăsat să te descarci .Ai adunat multă suferință ,dar toate au o rezolvare .
Hai să vedem cu ce începem! Cu duioșia unei mame,Aristița o cuprinde în brațe o mângâie ca pe un copil și o
scoate din mașină să respire aerul curat , să-și adune puterile și să pornească mai departe.
-Cum pot eu surioara mea rebelă ,să te desprind de trecutul tău, să te speli de păcate ,
să te purifici și să-ți găsești liniștea drumul drept, fie și mai tărziu?
După cum știu am nevoie de mult curaj și dorința de o lua de la capăt spune cu vocea răgușită de plâns Ștefania.
Abia acum cele două surori se îmbrățișează cu adevărat ,regăsindu-se una pe alta .Aristița reprezenta pentru
Ștefania ,trecutul ei curat, aspirația către împlinire prin învățătură ,o viață ordonată și respectul celor din jur .
Deși roiesc în jurul meu bărbați am o situație materială bună ,nu asta mi-am dorit Acum vreau un partener, o familie,
copii în primul rând .Știi ,aristița ce am devenit eu?Un obiect de trebuință ,odată uzat cui mai trebuești? Chipul Aristiție
se umbrește ,o idee pusese stăpânire pe mintea ei .
-Știi Aristița ,mă simt ca în fața unei judecăți și nici nu vreau să mă apăr .De ce am ales eu calea
asta care acum mă dezgustă?Îmi amintesc uneori în liniștea mea zbucimată de atmosfera de fericire din familia noastră
înainte de moartea mamei Ce tainică împăcare în zilele de sărbătoare, când ne adunam toți în jurul mesei!...Ce aură de fericire
pe chipul mamei când așeza în dreptul fiecărui farfuriile încărcate făcute de mâinile ei harnice,care știau să muncească der și
alinte .Părinții noștri se înțelegeau atât de bine ,fără certuri ,fără descărcări nervoase, fără voci ridicate ,stridente .La noi în
casă domnea armonia ,spiritul datoriei, și al muncii O viață ordonată ,curată , de invidiat .Poate dacă nu murea mama ,soarta
mea era alta. Spun -poate -pentru că ea avea darul de a ne face să înțelegem că mai presus de bani și de bunăstare , este
calitatea omului , curățenia lui sufletească .Spun asta deoarece tu ai fost mai mult alături de mama , și se văd rezultatele
educației pe care ți-a dat-o . Însă eu vreau să mă justific, așa simt .Tocmai când aveam cea mai mare nevoie de ea ,mama s-a
prăpădit .Deși tu ai făcut totul sâ-i ții locul ,încă de la început am simțit că sunt liberă și că pot face tot ce doresc .
Mi-am făcut prieteni pe cine nu trebuia .Nu știam atunci că având libertate trebuie să știi și cum s-o folosești .Apoi tata s-a
recăsătorit , avra alte preocupări , iar tu ,din prea multă dragoste m-ai acceptat așa cum sunt .Încet ,germenii au încolțit,
ajutată și de anturajul pe care îl frecventam .
-Ștefania ,cuprinsă de un val de emoții,rămâne tăcută .Aristița o strânge în brațe și îi șterge lacrimile
sărate de pe obraz Ea se liniștește treptat ,gustă puțină apă și se urcă cuminte la volanul mașinii.Amândouă păstrează
o vreme tăcerea.Mașina rulează cu vitează pe auotostradă .Urmează o liniște aparentă ,însă fiecare dintre ele trăiește
sentimente neclare ,contradictorii,iar frământările Ștefaniei se reflectă ,asupra Aristiției.
va urma
-