Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Alina
Дата публикации: 6 марта 2024
Добавлено в избранное: 2
Комментарий: 1
Просмотры: 521
Комментарий
Стихи из этой категории
Gânduri
Gânduri peste gânduri...
se roiesc în cap,
Citesc printre rânduri
dar din gând le scap.
Obosit de vreme
ca frunza de ploaie
sufletul mai geme
sub dorul care-l îndoaie.
Vorbele rostite
se pierd în tăcerea
șoaptelor șoptite
dulci ca și mierea .
Mă alint cu gândul
că totul se trece
precum bate vântul
într-o iarnă rece.
Mă împac cu gândul
ca-n viața aceasta trecătoare
suntem două urme clare
care sunt urmărite de Domnul Sfânt.
V-oi avea?
O zi frumoasă v-oi avea
Când soarele și luna
Calea îmi v-or lumina
De parcă țin cununa
O zi frumoasă v-a pleca
Și v-a veni una tristă
V-or plânge norii după dor
Și luna după mine
Când soarele se v-a țicni
V-a lumina în față
Îmi v-oi topi inima mea
Și dorul după viață
Când luna se v-a sătura
Îmi v-a lua cununa
Inima se v-a strica
Ca sticla de oglindă
nimic bun
oamenii sint rai, ades fac prostii,
sint sigura, urmaresti acesta multime.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii,
si-acestea oricum sint scrise de mine.
oamenii sint rai, inauntru-s pustii,
pe fata au masti,- sindromu-i tare acut.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii.
in mine ce-i bun? nimic, absolut.
Când voi scăpa...
Când voi scăpa de lanțuri Doamne,
La mâini să nu mai simt cătușa,
Să cad ca frunza peste toamne,
Iar viața să-mi deschidă ușa?
Și stau plecat, cu părul ud,
Și rumeg frunzele de dud,
Mătasea-mi crește pe sub piele,
De teamă mă-nvelesc cu stele.
Și mult aș vrea să plec, să zbor,
Dar aripile-mi sunt mereu tăiate,
Spre-un iad lăuntric tot cobor,
Cărând dezamăgiri în spate.
Când voi scăpa de juguri Doamne,
Să nu mai trag ca boul de pripas?
Învie-mi sufletul ce astăzi doarme,
Căci numai cerul mi-a rămas.
Îmi croncăne un corb la geam,
Crezând că-i moartea, am deschis,
Însă eram eu, și-n cioc țineam,
Coșciugul meu cu semnul interzis.
Aș vrea să scap de tot ce n-am nevoie,
De firea mea umană și de viață,
Să fiu un fulg ori picătura ploii,
Și veșnic să trăiesc în țări de gheață.
Un orb...
Un orb, pe vechea alee, cântă
Un cântec trist, și afară plouă,
Iar ploaia macină, frământă,
O lume tristă, ruptă pe din două.
Și picuri curg duios pe-arcuș,
Iar toamna pare că dansează,
În ochii săi își fac umil culcuș,
Întunecimi ce veșnic îl veghează.
Nu știi de-i el sau cântul geme,
De e prezent, trecut ori infinit,
Iar ploaia macină încet poeme,
Și cântul său de ceruri e sfințit.
Ciupește coarda virtuos,
Iar scripca voluptuos repede
Spre cer un sunet impetuos,
Pe care orbul nu-l aude, ci îl vede...
Am plâns
Ai plâns?
Am plâns că mi-ai fost drag și ai plecat
Am plâns să văd că nu pot să te-mpac..
Am plâns să simt că pentru tine n-am contat
Am plâns c-ombratisare tu mi-ai refuzat..
Plângi?
Mai plâng când amintirile mă năpădesc
Și plâng cu gândul la vinul ce-l doresc..
Mai plâng când gândurile mắ învăluiesc
Și plâng când de zidul dintre noi mă izbesc.
Mai plângi?
Uneori când simt că nu mai am putere
Alteori când mult prea mult îmi pasă
Și... când în inimă simt doar durere
Dar plâng mereu...c-un licăr de speranță!
Gânduri
Gânduri peste gânduri...
se roiesc în cap,
Citesc printre rânduri
dar din gând le scap.
Obosit de vreme
ca frunza de ploaie
sufletul mai geme
sub dorul care-l îndoaie.
Vorbele rostite
se pierd în tăcerea
șoaptelor șoptite
dulci ca și mierea .
Mă alint cu gândul
că totul se trece
precum bate vântul
într-o iarnă rece.
Mă împac cu gândul
ca-n viața aceasta trecătoare
suntem două urme clare
care sunt urmărite de Domnul Sfânt.
V-oi avea?
O zi frumoasă v-oi avea
Când soarele și luna
Calea îmi v-or lumina
De parcă țin cununa
O zi frumoasă v-a pleca
Și v-a veni una tristă
V-or plânge norii după dor
Și luna după mine
Când soarele se v-a țicni
V-a lumina în față
Îmi v-oi topi inima mea
Și dorul după viață
Când luna se v-a sătura
Îmi v-a lua cununa
Inima se v-a strica
Ca sticla de oglindă
nimic bun
oamenii sint rai, ades fac prostii,
sint sigura, urmaresti acesta multime.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii,
si-acestea oricum sint scrise de mine.
oamenii sint rai, inauntru-s pustii,
pe fata au masti,- sindromu-i tare acut.
in tine ce-i bun? doar citeva poezii.
in mine ce-i bun? nimic, absolut.
Când voi scăpa...
Când voi scăpa de lanțuri Doamne,
La mâini să nu mai simt cătușa,
Să cad ca frunza peste toamne,
Iar viața să-mi deschidă ușa?
Și stau plecat, cu părul ud,
Și rumeg frunzele de dud,
Mătasea-mi crește pe sub piele,
De teamă mă-nvelesc cu stele.
Și mult aș vrea să plec, să zbor,
Dar aripile-mi sunt mereu tăiate,
Spre-un iad lăuntric tot cobor,
Cărând dezamăgiri în spate.
Când voi scăpa de juguri Doamne,
Să nu mai trag ca boul de pripas?
Învie-mi sufletul ce astăzi doarme,
Căci numai cerul mi-a rămas.
Îmi croncăne un corb la geam,
Crezând că-i moartea, am deschis,
Însă eram eu, și-n cioc țineam,
Coșciugul meu cu semnul interzis.
Aș vrea să scap de tot ce n-am nevoie,
De firea mea umană și de viață,
Să fiu un fulg ori picătura ploii,
Și veșnic să trăiesc în țări de gheață.
Un orb...
Un orb, pe vechea alee, cântă
Un cântec trist, și afară plouă,
Iar ploaia macină, frământă,
O lume tristă, ruptă pe din două.
Și picuri curg duios pe-arcuș,
Iar toamna pare că dansează,
În ochii săi își fac umil culcuș,
Întunecimi ce veșnic îl veghează.
Nu știi de-i el sau cântul geme,
De e prezent, trecut ori infinit,
Iar ploaia macină încet poeme,
Și cântul său de ceruri e sfințit.
Ciupește coarda virtuos,
Iar scripca voluptuos repede
Spre cer un sunet impetuos,
Pe care orbul nu-l aude, ci îl vede...
Am plâns
Ai plâns?
Am plâns că mi-ai fost drag și ai plecat
Am plâns să văd că nu pot să te-mpac..
Am plâns să simt că pentru tine n-am contat
Am plâns c-ombratisare tu mi-ai refuzat..
Plângi?
Mai plâng când amintirile mă năpădesc
Și plâng cu gândul la vinul ce-l doresc..
Mai plâng când gândurile mắ învăluiesc
Și plâng când de zidul dintre noi mă izbesc.
Mai plângi?
Uneori când simt că nu mai am putere
Alteori când mult prea mult îmi pasă
Și... când în inimă simt doar durere
Dar plâng mereu...c-un licăr de speranță!
Другие стихотворения автора
Sub sabia mea de fier
Sub sabia mea de fier,
Dușmanii vor cădea.
De sabia mea de fier,
Toți se vor temea.
Poezie dedicată dușmanului.
Se aude frica
În ceruri se aude frica
glăsuind puțin
ea privește întristată
la copacul pustiu.
Autor Zamurca Alina 🤍
Tărână și morminte
După mâna mea și pază.
Nu las eu drept avere.
În morminte țărâna e neagră,
Iar sufletul ți-e alb.
Sufletul e alb ca negru,
tot în proprii,sacre cuvinte.
Luminii galbene și tinere,
Albul îi încurcă.
Servesc tot drept avere:
Cântarea spre apus,
Și în mâna ta domnie!
în stare și cuvinte.
Prietenii mei nu prea buni
În decursul anilor
am aflat cine sunt prietenii mei.
care deja acum îmi sunt
doar colegi de clasă,
și nu mai mult.
Multe trădări, lacrimi am avut.
Și cuvinte murdare ei îmi ziceau,
Dar eu tot asta doar stăteam și ascultam.
Nu merită să fie numiți nici chiar și
Simpli dușmani!
Respectul meu ei nu-l merită!
Cât de lungă e ziua și noaptea.
Au trecut ani întregi
și cuvintele lor mi-au rămas încă-n minte.
Dar ei de răul făcut ,pur și simplu au uitat.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia este scrisă pe (03.10.2024)
Timpul
Timpul înapoi nu-l întorci,
Ca când s-au închis și niște porți.
Timpul, pierdut,
Nu-l întorci nou înnăscut.
Timpul pierdut e așa,
Parcă de acum pasărea nu-ți va mai cânta.
L-ai pierdut, nu-l mai întorci,
Printre chiar și cele scumpe roci.
Timpul cel de dimineață,
Precum,un fir rupt de ață.
Soarele parcă-i neburos,
Și nu-ți mai strălucește luminos.
Autor Zamurca Alina ❤️
Sub sabia mea de fier
Sub sabia mea de fier,
Dușmanii vor cădea.
De sabia mea de fier,
Toți se vor temea.
Poezie dedicată dușmanului.
Se aude frica
În ceruri se aude frica
glăsuind puțin
ea privește întristată
la copacul pustiu.
Autor Zamurca Alina 🤍
Tărână și morminte
După mâna mea și pază.
Nu las eu drept avere.
În morminte țărâna e neagră,
Iar sufletul ți-e alb.
Sufletul e alb ca negru,
tot în proprii,sacre cuvinte.
Luminii galbene și tinere,
Albul îi încurcă.
Servesc tot drept avere:
Cântarea spre apus,
Și în mâna ta domnie!
în stare și cuvinte.
Prietenii mei nu prea buni
În decursul anilor
am aflat cine sunt prietenii mei.
care deja acum îmi sunt
doar colegi de clasă,
și nu mai mult.
Multe trădări, lacrimi am avut.
Și cuvinte murdare ei îmi ziceau,
Dar eu tot asta doar stăteam și ascultam.
Nu merită să fie numiți nici chiar și
Simpli dușmani!
Respectul meu ei nu-l merită!
Cât de lungă e ziua și noaptea.
Au trecut ani întregi
și cuvintele lor mi-au rămas încă-n minte.
Dar ei de răul făcut ,pur și simplu au uitat.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia este scrisă pe (03.10.2024)
Timpul
Timpul înapoi nu-l întorci,
Ca când s-au închis și niște porți.
Timpul, pierdut,
Nu-l întorci nou înnăscut.
Timpul pierdut e așa,
Parcă de acum pasărea nu-ți va mai cânta.
L-ai pierdut, nu-l mai întorci,
Printre chiar și cele scumpe roci.
Timpul cel de dimineață,
Precum,un fir rupt de ață.
Soarele parcă-i neburos,
Și nu-ți mai strălucește luminos.
Autor Zamurca Alina ❤️
Meliss