Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Matei Ciprian
Дата публикации: 19 августа
Просмотры: 169
Стихи из этой категории
Ziduri
Am înălțat iar ziduri între noi,
Și am dat foc la pieţe și la parcuri,
Închiși stăm ca-ntr-un mușuroi,
Şi plângem peste catafalcuri.
Pizmaș proscris-am și pe neamuri,
Zâmbind i-am hăcuit în sânge,
Odraslele ni le purtăm în hamuri,
Și-i învățăm a râde ori a plânge.
Instinctele din noi le-am suprimat,
Și ne-am robotizat până-n genom,
Gândim global dar mergem separat,
Și nu mai arătăm a om.
Pe răzvrătiți i-am internat pe la ospicii,
Ne judecăm, deși, avem verdictul pus,
Guvernul ne împarte gratis vicii,
Iar noi strigăm că nu sunt îndeajuns.
Al nostru nume e acum un număr,
Deși nu stăm închiși prin pușcării,
Şi ridicăm neștiutori și umili din umăr,
Când năzuim un viitor pentru copii.
Corabie în engleză
Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,
Spre ce continente vei mai merge și de această dată,
Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?
Corabie, corabie...
De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?
De ce nu m-ai prevenit?
De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?
Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?
Cum îl voi umple?
Corabie, corabie...
Erai ușoară ca o vrabie,
Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,
Îmi dau seama că a trebuit să pleci,
Așa ai simțit,
Tot așa ai și socotit.
Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,
Din mai multe cearceafuri velele,
Ți-am atașat chiar și ancoră,
Știu că nu îți va fi ușor,
Oceanul are mofturile lui,
Nu știi la ce să te aștepți,
Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,
Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,
Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,
Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,
Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,
Eu te veghez, te am în suflet,
Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,
Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,
(Pe un ton de ceartă)
Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,
În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,
Dacă așa consideri, este alegerea ta...
Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,
Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."
Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"
Sailing boat
Dear sailing boat, you float in the seemingly endless ocean,
To which continents will you go again this time,
What awaits you at your next destination?
Sailing boat, sailing boat...
Why didn't you tell me you like sailing so much?
Why didn't you warn me?
Why, just turning my back on you, for a moment, did you leave the harbor?
How can I get used to the void you left me?
How will I fill it?
Sailing boat, sailing boat...
You were as light as a sparrow,
I hope you come back happier from where you went,
I realize you had to go
That's how you felt
That's what you thought.
We had built you so well, out of wood, the rudder, the deck,
From several sail sheets,
I even attached you an anchor,
I know it won't be easy for you,
The ocean has is whimsical in its way,
You don't know what to expect,
When it gets agitated and shakes you in each and every direction,
He only takes you on the routes that are more accessible to him,
When it will be hard for you, when you will feel that there is no way for you to stay afloat,
Please look down, see the attached anchor,
Think that from afar, even from thousands of kilometers away,
I watch over you, you have a special place in my heart,
It's just that you're no longer near me to prove it to you,
Truly, how much our bond meant,
(In an argumentative tone)
Have a good time, let go, forget who was your creator
Over the last two weeks we didn't even get to know each other too much,
If this is what you think, it's your choice...
Just know that I care about you, that's why I built you so thoroughly,
As a last encouragement, I say to you: "You should't be inhibited by the storms you will encounter while crossing the ocean. Do not forget that after there is always good weather coming after the storm."
The sailing boat:,,What are you going to do, young lady? Am I not allowed to stay one day in Rio de Janeiro? Just one day, that's all I want, then I'll come back to you, I promise!"
Esec esuat
Emotii primitive
Rascolindu-mi creierul acid
De-atata ura, de atata greu
Pare-mi-s-a sfarsit
Si totusi, incercarea
Cea care
dand tarcoale zi de zi,
sperantei esuate, timpurii
Pasea cu grija, totusi ferma
Avea sa vina iute in sute, mii
de proprii forme, feluri de a fi
In ganduri boeme,
Stramutate-n zeci de cutii
Deschise pentru-un nou a fi
Un gand trufas ma coplesea
Si tot ce mie imi parea
Mai ieri un vis, de neatins
Calcand emotii, mari trairi
Urmandu-mi propriile simtiri
Lasand in urma mea,
Istorie si-un dor imens, intens
Si tot ce ieri parea de neatins
Azi devenea ambiguu, opac simt
Cutiile-si zambeau mutual
In lunga lor calatorie
Simtind ca totul va fi nou
Si pentru ele, pentru mine
Zicand armonios in cor:
- Esecul nu mai e cu tine!
Marius Ene, 12.02.2023,Elblag, Poland, 21⁰⁹
În zadar în spaniolă
Primăvara, cu sufletul vibrând,
Fericirea o așteptăm visând,
Iar în toamnă, când speranțe mor,
Ne rămâne un nor,
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce nu mai vin,
Legănând doar un vis fugar
Noaptea pururi cer senin,
Ne avântăm cu un dor nebun spre paradis,
Dar în cor vedem că tot a fost un vis.
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce tot dorim,
Atât nu mai vin!
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce atât dorim
Atât nu mai vin!
En vano
En primavera, con el alma vibrando,
Esperamos la felicidad soñando,
Y en otoño, cuando mueren las esperanzas,
Nos queda una nube,
Todos esperamos en vano
Felicidad que nunca vuelve,
Acunando solo un sueño fugaz
Por la noche, el cielo siempre está despejado.
Nos elevamos con un loco anhelo de paraíso,
Pero en el coro vemos que todavía era un sueño.
Todos esperamos en vano
Felicidad que se nos escapa
Y en el alma se tamizan amargamente
Pensamientos que nos engañan,
En vano rogaremos,
Esperaremos en vano
Felicidad que siempre queremos,
¡Ya no vengo!
Todos esperamos en vano
Felicidad que se nos escapa
Y en el alma se tamizan amargamente
Pensamientos que nos engañan,
En vano rogaremos,
Esperaremos en vano
Felicidad que tanto queremos.
¡Ya no vengo!
Raze de Cuvinte
În zori de zi,
Un soare răsare,
Lumina strălucește,
Viața mă îmbrățișează.
Flori înflorite,
Parfumul lor mirează,
Natura se trezește,
Magie în aer plutește.
Apele curg lin,
Râurile cântă dulce,
În valuri se reflectă,
Fericirea ce ne duce.
În noaptea senină,
Steaua mea strălucitoare,
Visuri și speranțe îmi aduce,
Într-o lume minunată și plină de culoare.
Icoana
O icoană de-i primită,
Viața ta este sfințită.
Ți-a aduce aminte mereu,
Căci ești doar cu Dumnezeu .
De te rogi privind la ea,
Domnul te va ajuta.
Este o minune care,
Ajută la fiecare.
Când icoana lăcrimează,
E semn că ea te veghează.
Maica sfântă e cu noi,
Plânge, știe de nevoi ,..
Ea ne ajută tot mereu,
Se roagă la Dumnezeu.
Tot ce face pentru noi,
E să scăpăm de nevoi.
Другие стихотворения автора
Relativ devreme
Cum trece timpul, când eşti neghiob
Şi laşi totu-n urmă fără de rost
Cum trece timpul când eşti grăbit
Cu atâtea speranțe de împlinit
Cum trece timpul când eşti educat
Dar încă atâtea de învățat
Cum trece timpul când eşti sărac
Şi din rația ta doar copii-au mâncat
Cum trece timpul când eşti bogat,
Dar nimic nu-i de-ajuns, anturajul drogat
Cum trece timpul când eşti copac
Şi tot stai locului nestrămutat
Cum trece timpul când eşti cocor
Şi zborul te poartă prin zări si prin nori
Cum trece timpul când eşti prădător
Şi vânatul e în goana unui ultim fior
Cum trece timpul Lui Dumnezeu
În lume, în Univers şi în sufletul meu
Şi cum stă timpul în loc, nemişcat,
Ca ceasu-n perete de cui agățat.
Flacără pură
Din candela ce arde-n capul mesei,
Uleiul ce hrăneşte icoana sfintei taine,
Se-nalță în fir de fum şi năzuință...
E rugăciunea unei mame.
Cuvintele îmbibate în timpane,
Călăuzesc un manifest de alinare
Pentru credinţă, adevăr, valoare...
E rugăciunea unei mame.
Din mâinile înăsprite şi dibace,
Împreunate înspre frunte de povață,
Un tremur de emoție vibrează...
E rugăciunea unei mame.
Ascultă rugăciunea unei mame,
Oriunde te găseşti, să cugeți cu răbdare.
Să ştii ce-i drept şi să aduci valoare
În rugăciunea şi iubirea unei mame.
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Vivamus, moriendum est
Se despart lung şi cad,
Închinându-se-n zbor copacului gol.
Se desculță frunzele, uscate de dor,
În pastelat, visător, foşnitorul covor,
Uşor răvăşite de un vânt călător.
Le seduce en passant ca un fin connoisseur,
Apoi pleacă, lăsându-le-n grabă,
Ştrengar, fluierând nepăsător.
...
Şi natura iubeşte, în abstract amețitor.
Aritmii cardiace
Din când in când imi curge-n gând o poezie.
E doar un vers la început, sau poate doar o amintire
Şi poate zace aşa-n eter mai bine de o lunā
Până dospeşte efemer sau se consumă-n glumă
Sau pe notițe o aştern cu pasiuni picante
Astfel,
Usturător, mă înfăşoară
Emoția-i primordială...
Impresia de-odinioarā, o simt atinsă-n palma goală
Ai vrea să afli cine eşti?
Deschide uşa şi afară ieşi...
Păşeşte afară din poveşti,
Şi-ncepe a căuta să ne uneşti.
(audio) Prima vioară
Când eşti în brațele mele,
Şi capul tău se odihneşte pe brațu-mi stâng,
Iar mâna dreaptă mi se plimbă prin părul tău plăpând,
Şuvițe castanii in armonii stacate
Se înfiripă clasic pe vârfuri deşirate;
Alunec degetele pe claviculă tactil şi languros pe spate
Sincronic, tu...
Corzile inimii reverberezi in şoapte.
În amfiteatrul nopții, noi doi—o entitate.
De-am fost nimic ori nimeni... tu m-ai descoperit
Şi m-ai făcut maestrul de tine îndrăgostit.